Mesajul unei feministe româno-turce, Fatma Yilmaz, către islamişti: „Sunt musulmană şi m-am săturat de teroare!“

Acesta este un text transmis de Fatma Ruxandra Yilmaz către redacţia „Adevărul“ la două zile după atentatele petrecute în inima Europei. Mamă a doi copii, Fatma vorbeşte, cu raţiune şi însufleţire, despre războiul – dus cu mult venin şi patos – dintre valorile europene şi cele ale islamului – aşa cum îl înţelege ea: „Lăsaţi-ne să mai interpretăm şi noi (femeile) Coranul“, spune ea bărbaţilor musulmani. „Nu vom găsi atâta sânge şi ură...“

Un text semnat de Fatma Ruxandra Yilmaz:

Marţi, 22 martie 2016. Aplicaţia BBC News pe telefon îmi aduce vestea primelor două explozii din aeroportul Zaventem-Bruxelles. Au fost nişte ani în care mergeam destul de des exact acolo. Încerc să-mi amintesc aeroportul... Îmi vin în minte îmbrăţisările unor oameni dragi. La Bucureşti e frig. Orice veste despre un atac terorist vine peste mine cu senzaţia de sufocare. Aşa arată moartea, probabil. De data asta, în biroul meu cu magnolie la fereastră, gândurile mi se învălmăşesc în minte. Dar ele sună exact aşa: 

„Cel care salvează o viaţă salvează întreaga omenire....“, „Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toata ştiinta; chiar dacă aş avea toata credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic“.

Ptiu, drace! O musulmană să aibă gânduri care rostesc fragmente din Talmud şi apoi să-i mai recite gândurile şi Epistola Întâia către Corinteni! Şi unde e problema? Personal, nu ştiu unde este, dar ŞTIU că este! 

Rândurile acestea nu vor încerca să analizeze nimic. Există studii, specialişti, cercetare, expertiză, avem toate posibilităţile pentru a le folosi, pentru a le cunoaşte. Există voinţă din partea unora, aşa cum există enorm de multă rea-voinţă şi autosuficienţă. În ambele tabere. Ce mai poţi adăuga într-o mare de emoţii, de explozie de ură şi reacţii care mai de care mai belicoase? Aşa că nu mai explic nimic, ci doar îmi voi lăsa gandurile aici!

Sunt musulmană şi m-am săturat de teroare!

Sunt musulmană şi m-am săturat să îmi fie cenzurate libertatea de gândire şi conştiinţă, într-o lume islamică în care dogma atinge demenţa şi bigotismul mutilează sufleteşte pe cei care mai au o urmă de credinţă!

Sunt musulmană şi m-am săturat să mi se spună cât de mult rău a adus islamul omenirii, în ce retard civilizaţional respiră lumea islamică şi cât de înapoiaţi sunt ăştia care au nesimţirea să îşi practice credinţa. În rest, putem închide o plajă publică pe Coasta de Azur şi vă putem face lift direct din hotel pe plajă, când un degenerat prinţ saudit se gândeşte să hălăduiască prin Europa. Brusc, renunţăm la înapoiere, că doar banii nu au treabă cu civilizaţia!

Sunt musulmană şi m-am săturat să mi se explice cum stă treaba cu fundamentalismul de către toţi experţii aşezaţi în fotoliile lor comode, fie la Bucureşti sau Bruxelles, asta după ce şi-au încasat banii pe ultima livrare de arme către Orientul Mijlociu!

Sunt musulmană şi m-am săturat de Ummah (comunitatea islamică) lui Peşte Prăjit, pentru că Ummah Profetului Muhammad, aţi avut grijă, voi, dragi bărbaţi musulmani, s-o îngropaţi cu tot cu valori şi principii.

Sunt musulmană şi m-am săturat să citesc interpretările complet lipsite de umanitate ale bărbilor pioase şi ale unor minţi cuprinse doar de ranchiună în faţa unui Occident care a ştiut să gândească sau să progreseze!

Sunt musulmană şi m-am săturat să dau testul credinţei şi al loialităţii faţă de o comunitate islamică schizofrenică! După minţile voastre bolnave – sunt musulmană doar dacă îi urăsc pe evrei şi am o ură viscerală faţă de  America şi Europa, vreau moarte Israelului şi eventual pentru „idealurile“ voastre mai cotizez şi cu ceva bani!

Sunt musulmană şi m-am săturat să dau testul etniei şi al gândirii rrromâneşti, eventual europene, gândirea aceea laică şi seculară, deşi atunci când suntem chemaţi la dialog, suntem chemaţi noi –musulmanii. Dintr-o dată, în spaţiul public, faceţi loc religiei! Sunt musulmană şi sunt sătulă să văd contorsionări de adaptare într-o lume în care LIBERTATEA este o valoare!

Sunt musulmană şi sunt sătulă să văd cohorte de musulmani nemulţumiţi de Europa, cu toate frustrările şi criticile adunate în piept, cu valori coranice doar pe hârtie, interpretate după bunul plac dar ştiind atât de clar că nu orice critică în ţara de provenienţă – l-ar costa pierderea capului dintre umeri!

Sunt musulmană şi m-am săturat de dublul standard al comunităţii islamice care vrea să-şi traiască propriile convingeri, plătesc recompense pentru uciderea lui Salman Rushdie, inundă străzile pentru nu ştiu ce caricaturi, dar nu mişcă un deget împotriva biciuirii în public a lui Rauf Badawui, pentru că a îndrăznit să gândească liber!

Sunt musulmană şi mi-e lehamite de „mila” cu care musulmanii îi plâng pe palestinieni, dar îi doare în cot de pedeapsa capitală la care a fost condamnat poetul palestinian Ashraf Fayad, pentru că e prea ateu ca viaţa sa să aibă o valoare pentru muntele de credinţă adevărată cu care sunteţi înzestraţi, voi, pioşilor! Sunt musulmană şi m-am săturat să văd cum valorile occidentale sunt scoase la mezat şi călcate în picioaredar şi să-mi fie insultată morala şi etica mea – de aceeaşi occidentali care atribuie la ONU mandat Arabiei Saudite în fruntea Consiliului pentru Drepturile Omului!

Sunt musulmană şi mi-e lehamite de ipocrizia liderilor europeni lipsiţi de viziune care negociază vieţile unor refugiaţi ca la un joc de poker, dar de proastă calitate, cu o Turcie în care Erdogan şterge sate întregi de kurzi de pe faţa pământului şi înghesuie puşcăriile cu universitari care îndrăznesc să vorbească. Păi da! Valorile iudeo-creştine sunt valabile doar pentru Europa! Să nu îndrăznească vreun musulman să şi le însuşească. Cum să gândească nişte profesori turci în termenii democraţiei, libertăţii minorităţilor sau libertăţii de expresie?? Civilizaţia e patentată! E un conflict de loialităţi! Aşa salvează falocraţia, nu doar România, ci şi întreaga Europă! Apăsăm pedala pe tot ce ne desparte, iar ceea ce ne uneşte, la dracu', e insignifiant! 

Sunt musulmană dar NU sunt ipocrită! Şi, culmea, prefer ipocrizia liderilor europeni decât eşafodul de la Teheran sau Riyadh – pe care aş fi invitată în urma scrierii acestor rânduri!

Sunt musulmană şi m-am săturat de inconştienţa relativismului cultural, de eroii europeni care îşi doresc să facă penitenţă pentru anii de colonialism şi tolerează practici precum mutilarea genitală feminină, bătăile femeilor musulmane şi umilinţele la care sunt supuse. În fond şi la urma urmei, sunt cam „prea femei“ să li se asculte vocea!

Şi poate să-mi tremure sufletul citindu-l pe Camus, la fel cum îmi îngenunchează când îl citesc pe Rummi sau Viktor Frankl.

Sunt musulmană şi SUNT FEMEIE! Aaa, şi să ma deconspir: sunt feministă! Da! Vocea mea a fost ascultată şi mintea mea a fost pusă să muncească de către nişte profesori şi profesoare „cumplit“ de atei sau de agnostici. Şi pot să-l citesc pe Toma d’Aquino la fel de bine cum pot analiza germenii conceptului de stat la Machiavelli. Pot sa-l ador pe Sartori la fel de bine cum o ador pe Fatma Mernissi. Şi pot avea revelaţii interioare citind „Gândul Umbrei” sau mă pot îndrăgosti iremediabil de Amoz Oz şi scriitura lui. Şi poate să-mi tremure sufletul citindu-l pe Camus, la fel cum îmi îngenunchează când îl citesc pe Rummi sau Viktor Frankl. Şi-mi poate îngenunchea şi mintea citindu-l pe John Stuart Mill. Ce tragedie pentru mintea găunoasă a masculilor din Ummah! Şi-am despicat în patru ideologii, doctrine, definiţii ale democraţiei, libertăţii, teorii ale relaţiilor internaţionale… şi ne-am împărtăşit culturile, tradiţiile, uneori bucuriile, alteori suferinţele. Culmea pentru voi, bărbile pioase, bărbaţi ai islamului! Mi-e jenă să redau fragmente dintr-o corespondenţă personală, dar o fac în numele umanismului care mă leagă de toţi prietenii mei atei, atât de dragi mie: „(…) pentru mine, modelele umane ale acestei epoci sunt femeile musulmane care au salvat prin ele însele libertatea. Merită un imn!..“ îmi scrie un european ateu! Şi cât de îndrăgostită sunt de mintea lui, dar mai ales de felul în care îmbrăţişează la rându-i fiinţa umană! Nu-i aşa că vă sperie umanitatea cu care a îmbrăcat femeia civilizaţia iudeo-creştină? Câtă „indecenţă“ şi „imoralitate“ pentru voi, protectorii femeilor, dar care cu bună ştiinţă inferiorizaţi ontologic femeia!

Sunt musulmană şi încă mai cred că într-o zi voi putea vorbi deschis despre egalitatea femeilor cu cea a bărbaţilor în spaţiul islamic. Încă mă mai şochează sensibilitatea cu care un bărbat musulman apăra dreptul la viaţă al furnicilor pe care mă angajasem nervoasă să le ucid după ce îmi invadaseră bucătăria, dar… nu a ezitat să-mi spargă buza de jos, în momentul în care am îndrăznit să spun că, în religia mea, femeile au drepturi. N-aş mai zice nimic despre ipocrizia unor bărbaţi europeni care vorbesc despre necesitatea emancipării femeilor musulmane, dar uită că drepturile femeilor în Europa civilizată sunt rezultatul unei lupte – tot a femeilor! Îmi vine în minte Lordul Curzon şi argumetele sale pt înapoierea islamului prin purtarea vălului de către femei – acelaşi Lord care se opunea sufragiului universal la Londra!

Cultivaţi odată pentru numele lui Dumnezeu sau Allah, cum doriţi, respectul faţă de fiinţa umană şi faţă de viaţă!

Sunt musulmană şi m-am săturat să mi se spună cam cum stă treaba cu fundamentalismul, când ştiu foarte bine care sunt germenii şi de unde începe discursul instigator la ură şi cum arată momentul în care acesta devine normă. Vor trece decenii până conflictele interne şi clivajele lumii musulmane se vor mai calma. În loc să legitimaţi autoritatea imamilor de mucava, extremişti, care împânzesc Europa, protejaţi vocile liberale şi/sau progresite care vor avea curajul să declare apostazia pentru cei care aleg să devină bombe umane! E o decizie care ar funcţiona într-o lume a obedienţei şi a legăturilor assabiyei (concept dezvoltat de către istoricul Ibn Khaldun care semnifică loialitatea faţă de grup, clan, în societatea tribală arabă). Cultivaţi odată pentru numele lui Dumnezeu sau Allah, cum doriţi, respectul faţă de fiinţa umană şi faţă de viaţă! Importaţi idei, dacă sunt mai bune decât ale noastre, însuşiţi-vă concepte care ne pot ajuta să devenim mai puţin ranchiunoşi şi mai puţin dispreţuitori! Nu e nicio ruşine în a recunoaşte excelenţa altuia! Aşa cum nu vă e ruşine să vă bucuraţi de luxul şi invenţiile tehnologiei vestice! Începeţi prin a nu mai tolera nicio afirmaţie care instigă la ură, începeţi prin a nu vă mai educa copiii că evreii şi creştinii vor înfunda Iadul şi că ei sunt kafir! Apropo… sper ca Raiul să nu fie plin cu musulmani! Ar fi o plictiseală totală să vă găsesc pe toţi, pioşii, acolo şi o tristeţe profundă fără evreii, creştinii, ateii sau taoiştii din viaţa mea! Raiul e mult mai interreligios şi multicultural decât pretindeţi voi! Evident, mă voi trezi cu eticheta de self-hating pentru că aşa vor minţile luminate!

Sunt musulmană şi valoarea mea fundamentală este libertatea! Nu mi-am descoperit-o eu! Ci undeva, la Teheran, prin 98, după ce devorasem istoria islamului, un profesor drag îmi spune: „Ce cauţi tu e în Occident! Fără dragoste, te văd respirând în agonie, dar fără libertate, vei muri!“ De aceea Europa este şi a mea, fie că vă place, fie că nu vă place!

Sunt musulmană şi mi-e lehamite de erudiţia selectivă şi aroganţa academică europeană, dar o prefer lipsei oricăror drepturi din spaţiul islamic.

Sunt musulmană şi mă întristează cum Europa îşi tratează bătrânii, şi semenii şi propriile valori, şi tot… Dar uneori „mai bun“ poate însemna mai prost decât prezentul.

Sunt musulmană şi sunt femeie! Şi da, cred că radicalizarea şi fundamentalismul sunt şi rezultatul excluderii femeilor de la a-şi aduce aportul lor la ceea ce înseamnă gândirea umanistă! Este şi rezultatul unui „apartheid sexual“, o segregare practicată cu atâta ferocitate! vocile femeilor musulmane trebuie auzite şi trebuie ascultate! Au soluţii care sunt raţionale! Nu definitive, nu perfecte! Descătuşa-ţi-vă mintea! Şi de-o parte şi de cealaltă! Vedeţi femeile sfâşiate între chemarea sufletului lor şi cătuşele ruginite care le înăbuşe, aidoma popoarelor însetate de lumină, străbătând istoria ca nişte lungi cortegii funerare, mânate de biciul patimii oarbe a celor din frunte şi al capilor religiei. Lăsaţi-ne să mai interpretăm şi noi Coranul. Cu siguranţă nu vom găsi atâta sânge şi ură cum găsesc minţile voastre înguste!

Sunt musulmană şi mă deranjează supunerea oarbă faţă de tradiţiile instituite, impuse de conservatorismul unei societăţi închise într-un paseism din care pare să nu aibă resurse pentru ieşire. Dar, îmi voi înăbuşi şi lacrimile, şi tristeţea şi voi face tot ceea ce ţine de mine pentru a rupe lanţurile. Mai ales cele ale prejudecăţilor şi ale întunericului minţii şi sufletului.

Sunt musulmană şi...

„Inima mea poate fi orice: o pajişte pentru gazele, o mănăstire pentru călugări creştini, un templu pentru idoli, Ka'ba pelerinului, tablele Torei şi cartea Coranului. Eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia şi credinţa mea“ – Ibn Arabi.

P.S. Nu am pomenit nimic de atacurile de la Istanbul şi Ankara din două motive: da, noi, musulmanii, suntem atât de obişnuiţi cu moartea. La noi se moare. Mereu! Şi, există o decenţă chiar şi în a prezenta condoleanţe. Nu vorbeşti de morţii tăi!

Fatma Ruxandra Yilmaz are dublă cetăţenie – româno-turcă, a absolvit „Istoria“ în Iran (Universitatea Azad) şi „Relaţii Internaţionale şi Studii Europene“ la Universitatea Titulescu din Bucureşti, iar în prezent este masterandă în cadrul SNSPA – „Programul Politici, Gen şi Minorităţi“. Fatma, mamă a doi copii, militează împotriva fundamentalismului islamic. A activat în cadrul mai multor organizaţii care promovează drepturile femeilor musulmane şi este angajată în acţiuni care promovează drepturile acestora la educaţie. Domeniul său de interes şi cercetare este legat, în special, de femeile musulmane din Europa.