Medvedev, avertisment dulce precum sărutul morţii: „Nu uitaţi că există centrale nucleare şi în Europa. Şi acolo se pot produce incidente”

Militari ruşi la centrala nucleară de la Zaporojie FOTO Profimedia

Am avut ocazia, nu cu mulţi ani în urmă, să fac o serie de interviuri cu judecători anti-mafia, cu specializare îndelungată în domeniu şi autori de lucrări, unele publicate şi la noi.

De la ei ştiu că cei mai importanţi dintre capii mafioţi n-au ucis niciodată personal şi preferă să respecte învăţătura primită din străbuni, cea privind oferta cu care trebuie oricând începută o relaţie între „oamenii de onoare”: nu se ameninţă cu moartea, nu se aude, ca între mocofani, înjurătura de mamă şi dumnezei, nu se vine la întâlnire înarmat şi doritor de vărsare de sânge. Pentru asta sunt buni soldaţii, specia inferioară care ucide la ordin sau, pentru a nu se compromite membrii familiei, sunt angajaţi ucigaşii plătiţi, temuţi şi dispreţuiţi de oricine din lumea bună a marilor familii.

Tradiţia, spunea povestea, favoriza folosirea ameninţării voalate, dar, pe fond, extrem de precise şi care funcţiona pe un sistem extrem de simplu: era rostită o singură dată, în termeni voalaţi, în cadrul unei vizite zise de „ultimă curtoazie” pe unui şef al grupării sau, după caz şi importanţa afacerii, chiar însuşi şeful familiei mafiote, o făcea la magazinul sau la sediu companiei conduse de personajul care avea să primească „oferta care nu putea fi refuzată”. Procedeul clasic, îmi povestea unul dintre aceşti judecători anti-mafia, era vizita în care, la o cafea, într-o discuţie aparent civilizată ca la orice primă întâlnire, mafiotul strecura o întrebare aparent nevinovată legată de măsurile pe care interlocutorul său, proprietarul unui magazin sau al unei întreprinderi proaspăt deschise, ar fi fost înţelept să le ia pentru a se feri de diversele accidente, inevitabile în viaţă. Cum ar fi incendiile, furturile, distrugerile provocate de vreo bandă de drogaţi sau de beţivi. Totul în timp ce era deplânsă lipsa măsurilor de protecţie pe care autorităţile ar fi trebuit să le ia pentru a ocroti viaţa şi bunurile cetăţenilor.

De regulă, avertismentul ăsta era absolut suficient. Oricum, al doilea nu mai venea niciodată. Iar „clienţii” ştiau asta şi trimiteau mesajul că sunt gata să plătească taxa de protecţie.

De data asta, procedeul mi se pare că a fost translatat, pe exacta măsură a nebuniei timpului în care trăim, către domeniul nuclear, obiectul ameninţării voalate fiind centralele nucleare de oriunde în Europa care, cum avertizează Dmitri Medvedev, fost preşedinte al Federaţiei Ruse, fost prim-ministru şi actualmente vicepreşedinte al Consiliului de securitate al Rusiei, pot constitui, dacă asta e voia Domnului, zone de maximă vulnerabilitate deoarece, logic, şi acolo se pot produce incidente. Să privim cu atenţie şi îngrijorare la acest tip de remarci, având în vedere consecinţele unor asemenea incidente care pot instala o uriaşă tragedie în existenţa unei naţiuni, a unui grup de naţiuni sau a unui întreg continent?

Răspunsul este că, dacă nici de asta nici nu ne pasă, atunci cel mai bine ar fi ca sindicatele să programeze o excursie de informare, plătită evident de oamenii muncii, în locaţia de la Cernobîl, acum stranie atracţie turistică de un gust oarecum îndoielnic dar oricum profund educativă. Mai ales că vor avea în dotare şi pastilele de iod distribuite cu generozitate preventivă de guvernul condus de prim-ministrul nostru general şi doctor în ştiinţe.

Nu e deloc o glumă tâmpită căci, în spatele vorbelor lui Medvedev, ameninţarea se desenează mai mult decât clar deoarece, în mod intenţionat, rămâne vagă: nu spune direct că centralele nucleare respective ar putea fi desemnate ca „ţinte militare legitime” în caz de conflict. Doamne fereşte, nu face greşeala asta. Doar aminteşte, exact ca în poveştile interlocutorilor mei, despre posibilitatea existenţei unor „incidente”. Cine vrea să priceapă, acum are ocazia s-o facă.

Ce anume să priceapă?

Păi, doamnelor şi domnilor, ajunge să ne uităm la aceste hărţi ale „Europei celor 194 de centrale nucleare în activitate”:

Plus harta evoluţiei norului radioactiv de la Cernobîl, cea care românilor nu le-a fost atunci permis s-o vadă:

Pentru a înţelege mai bine ce-ar putea să însemne un incident major de securitate ca cel invocat de Medvedev, iată harta răspândirii de cesiu radioactiv peste Europa după explozia de la Cernobîl:

Nu mai trebuie multe comentarii. Dacă am ajuns aici, dacă astea sunt temerile, lumea noastră este într-adevăr condusă de nişte inconştienţi primejdioşi care, din frică, neştiinţă şi lăcomie prostească, au lăsat ca frânele de securitate să fi lăsate să dispară cu încetul, lăsând loc liber acestui nou foarte posibil coşmar.

Dar, între timp, profitând de faptul că întreaga atenţie este concentrată pe aceste aspecte, ruşii joacă şi pe celelalte paliere în ce priveşte centrala de la Zaporojie, cea mai mare din Europa. Va deveni rusească, avertizează pe toate canalele posibile, după ce se va fi încheiat referendumul deja anunţat pentru independenţă şi alipirea la Rusia. Drept urmare, cum avertizează aici Ukraine Business News, ar fi început pregătirile pentru deconectarea definitivă a centralei de la reţeaua din Ucraina şi conectarea ei la cea din Crimeea.

Desigur, toate astea sunt departe de noi, n-au cum să ne intereseze, pe noi, spun guvernanţii, nu ne ating nici grijile, nici crizele. Să sperăm că se poate ca aşa să şi rămână.