Lecţia catalană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Independenţa Catalană trebuie analizată atent de către oficialii Uniunii Europene. Posibilul efect de „domino catalan“ poate dăuna grav proiectului european şi calităţii vieţii locuitorilor bătrânului continent, iar pentru a evita în viitor o criză similară, cu siguranţă că ignorarea pericolelor generate de tendiţele centrifuge nu mai este o soluţie.

Cât de bine s-a negociat cu Carles Puigdemont? Putea şeful guvernului conservator, Mariano Rajoy, să evite referendumul catalan? Puteau fi mai vocali catalanii care se opuneau independenţei? Sunt întrebări al căror răspuns tardiv este necesar, cel puţin pentru viitor.

În 2015, atrăgeam atenţia că esenţa conceptului „Spania Nevertebrată”, aparţinând filosofului castilian José Ortega y Gasset, este valabilă mai mult ca oricând în Europa.

Ieri, un jurnalist m-a întrebat de ce au fost ignorate spre dezbatere aceste tendinţe centrifuge şi dacă Europa a învăţat ceva din „Lecţia Catalană“. Am să-i răspund printr-o noemă extrasă de Jean-Claude Carriere, dintr-o vorbă bătrânească:

În tradiţia iudaică, un dibbuk este un strigoi, un răposat ce pune stăpânire pe un om viu şi îl hărţuieşte. Constatând că acest fenomen devenea tot mai rar, un evreu l-a întrebat pe Mendel din Kotzk: - De ce nu mai vorbeşte nimeni despre dibbuk? - Pentru că, în zilele noastre, nimeni nu mai ştie să-l alunge.

Din „Lecţia Catalană“ trebuie să înţelegem şi să învăţăm, din nou, cum să alungăm populismul-separatist din Europa.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite