Europa caută alternative la gazul rusesc

După scandalul gazelor dintre Rusia şi Ucraina, Europa se uită în stânga şi-n dreapta după noi proiecte de oleoducte şi metode de transport avantajoase. Atenţia se concentrează, în acest

După scandalul gazelor dintre Rusia şi Ucraina, Europa se uită în stânga şi-n dreapta după noi proiecte de oleoducte şi metode de transport avantajoase. Atenţia se concentrează, în acest moment, asupra gazului lichefiat şi a proiectului conductei de gaz Nabbuco, în care România ar trebui să aibă un rol important.
Neîncrederea în Rusia - sursă de inspiraţie pentru UE
Rusia şi-a deschis din nou robinetul de gaz către Ucraina, însă încrederea în gigantul energetic Gazprom rămâne şubrezită. Dependenţa energetică de Rusia îi îngrozeşte pe europeni pentru că rezervele de gaz pe care aceasta le deţine pot deveni oricând un instrument politic. Preşedinţia austriacă a UE face presiuni acum ca politica energetică comună să fie inclusă în agenda summitului din primăvară al Uniunii. La rândul său, comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, îndeamnă cele 25 de membre la găsirea unei strategii unitare în domeniul energetic. UE trebuie să tragă învăţăminte din scandalul ruso-ucrainean, consideră Claudia Kemfert, expertă în domeniul energetic la Institutul berlinez de Cercetare Economică. "Este foarte clar cât de gravă este o dependenţă crescută la importuri". Iar dependenţa de Rusia ar putea creşte dacă statele europene nu caută alternative la furnizorii de gaz.
Resursele proprii - în pragul dispariţiei
Estimările experţilor dau dureri de cap consumatorilor de energie europeni. Consumul de gaz va creşte până în 2020 cu aproape o treime. În contextul în care majoritatea ţărilor comunitare face parte din programul de dezafectare a centralelor nucleare de pe teritoriul lor, în urma accidentului de la Cernobîl din 86, Italia şi-a închis între 1987 şi 1990 toate centralele şi demn de amintit este şi faptul că aceeaşi ţară are şi cel mai ridicat preţ pentru energie din UE. Programul de dezafectare a centralelor este în desfăşurare în Germania, ultima centrală nucleară trebuind să fie închisă în 2021. Dezafectarea treptată a acestor instalaţii a creat un adevărat cutremur care clatină pacea din coaliţia la guvernare: social-democraţii ţin cu dinţii de realizarea programului, în timp ce creştin-democraţii lui Merkel arată cu degetul spre experienţa ucraineană şi asupra fratelui mai mare şi mai înţelept - Franţa. Franţa tocmai plănuieşte să construiască o nouă centrală nucleară. 80 la sută din necesarul său energetic este produs de aceste centrale. O parte importantă din energia electrică produsă în Franţa alimentează industria şi casele italienilor şi ale spaniolilor. "O ţară ca Germania, care luptă să nu devină prea scumpă, nu-şi permite închiderea centralelor, care produc energie ieftină", a explicat politicianul conservator Roland Koch. În contextul unei crize energetice anunţate, dezbaterile ideologice ori cele asupra protecţiei mediului ajung în umbra celor asupra eficienţei economice. Capacitatea Norvegiei, un alt furnizor al europenilor, este limitată, iar experţii avertizează că şi ea va scădea treptat. Varianta Rusia ca furnizor principal rămâne pe moment varianta cea mai realistă pentru statele UE. În sprijinul acestei perspective vine proiectul fostului cancelar german Gerhard Schroeder, care a promovat ideea construirii unei conducte baltice, care să lege zăcămintele de gaz metan ale Siberiei de vestul european, aşa-numitul proiect "Nord-Europa". Cu cât varianta Rusia apare ca fiind cea mai viabilă, cu atât căutarea de către europeni a unor noi proiecte de conducte devine mai încrâncenată. Comisarul pentru energie readuce în prim-plan conducta-alternativă, aşa-numitul proiect Nabucco.
Bătaia pe conducte - proiectul Nabucco
Concernul energetic austriac OMV s-a oferit să construiască tronsonul prin care gazul iranian şi cel din Asia Centrală să ajungă în vestul Europei. Conducta ar trebui să traverseze Turcia şi Balcanii, ocolind Rusia. Cei mai sceptici dintre europeni văd în dependenţa energetică de regiunile central-asiatice, instabile politic, un risc la fel de mare ca dependenţa Rusia. Oricum, până în acest moment, gazul central-asiatic trece prin Rusia şi abia apoi ajunge în Europa. Startul proiectului Nabucco, în valoare de patru miliarde de euro, va fi dat probabil la jumătatea acestui an.
Supărată că Rusia a săltat preţul la gaze de la 87 dolari pentru mia de metri cubi, în 1998, la 257, în 2005, Bulgaria a solicitat sprijinul Comisiei Europene şi al Austriei, care deţine preşedinţia prin rotaţie a UE să urgenteze construcţia gazoductului ce va lega regiunea Mării Caspice de Europa Centrală şi de Vest. Austria, implicată în proiect prin compania sa OMV, a reiterat sprijinul pentru iniţiativă.
Potrivit ministrului austriac al economiei, Martin Bartenstein, proiectul va fi realizat până în 2011, însă fondurile necesare vor fi adunate în cursul acestui an. Recent, ministrul român al industriei, Codruţ şereş, a cerut şi el urgentarea proiectului. Momentan, proiectul este blocat de Turcia, care doreşte

Alternativa: gaz lichefiat
Experţii văd în lichefierea gazului metan o resursă din ce în ce mai importantă de energie pentru UE. Însă gazul metan devine lichid la temperatura de minus 163 de grade C, o procedură până acum complicată şi costisitoare. Nerentabilitatea proiectului a împiedicat până acum punerea în practică a proiectului alternativ. Pentru că acum Algeria, Iranul, America Centrală şi Qatarul produc gaz lichefiat în cantităţi foarte mari, varianta devine atractivă pentru europeni. Nemţii de la EON-Ruhrgaz plănuiesc deja construirea primului terminal de depozitare a barjelor/încărcăturilor care să aducă gaz lichefiat din Orientul Apropiat şi din Africa de Nord. Un studiu de fezabilitate a acestui proiect va fi realizat până la sfârşitul acestui an. Momentan, proiectul Nabucco şi cel al gazului lichefiat sunt proiecte de viitor, Rusia păstrându-şi monopolul în domeniu.

Obligaţiile ţărilor candidate, conform acquis-ului energetic
[ să pregătească piaţa internă a energiei (aplicarea directivelor în domeniul gazului şi electricităţii, precum şi a celei privind producerea energiei din surse reciclabile);
[ să-şi îmbunătăţească reţeaua energetică internă, pentru a putea contribui la crearea unei pieţe europene;
[ să fie pregătite pentru situaţiile de criză, în special constituirea unor stocuri de petrol pentru 90 de zile;
[ să deţină soluţii pentru atenuarea consecinţelor sociale, regionale şi de mediu în urma restructurării domeniului minier;
[ să restrângă consumul de energie clasică şi să sporească folosirea energiei alternative, de tipul celor eoliene, solare, hidro şi bio;
[ să îmbunătăţească securitatea centralelor nucleare de pe teritoriul lor, în vederea respectării normelor de siguranţă nucleară în procesul producerii energiei;
[ să se asigure că deşeurile nucleare sunt manipulate şi depozitate în siguranţă şi să se pregătească pentru implementarea standardelor Agenţiei Euratom în domeniul securităţii materialelor nucleare.