Dezvăluiri din interior: Anexarea Peninsulei Crimeea a început în 2003, cu episodul Tuzla

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Igor Voroncenko FOTO Twitter Maxim Nesterov
Igor Voroncenko FOTO Twitter Maxim Nesterov

Şeful direcţiei de cadre din Statului Major al armatei Ucrainei, general-locotenentul Igor Voroncenko, este unul dintre cei care au văzut din interior anexarea Peninsulei Crimeea. În 2014, când primii militari ruşi apăreau în regiunea autonomă ucraineană, el era adjunctul comandantului Pazei de Coastă. Militanţii proruşi au încercat să-l atragă de partea lor, dar nu au reuşit şi l-au luat prizonier.

Eliberat între timp, Igor Voroncenko spune că alipirea Crimeii la Rusia nu a fost acţiune spontană, ci un plan urzit timp de mai mulţi ani.

Preşedintele rus Vladimir „Putin minte când spune că totul a început de la zero“, spune general-locotenentul ucrainean Igor Voroncenko într-un interviu pentru Crimea SOS.

Episodul Tuzla

În opinia sa, „anexarea Crimeii a început cu (episodul, n. red.) Tuzla“, o insulă situată în mijlocul strâmtorii Kerci, care face legătură între Marea Azov şi Marea Neagră şi separă Peninsula Crimeea (vest) de Peninsula rusă Taman (est). „Totul a fost planificat. Îmi amintesc cum ruşii turnau nisip - câte 700-800 de maşini pe zi. Mai încolo, la Novorosiisk, trupele de desant din cadrul Diviziei a 7-a efectuau exerciţii tactice“, explică Voroncenko, referindu-se la digul construit de Rusia spre Tuzla, o operaţiune ce a tensionat relaţiile dintre Kiev şi Moscova în toamna anului 2003.

O altă fază în procesul de anexare  a Crimeii de către Rusia s-a desfăşurat în timpul pregătirii Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, găzduite de oraşul de pe litoralul estic al Mării Negre în februarie 2014.

„În 2008, (ruşii, n. red.) au depus cererea (pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă 2014, n. red.). În 2010, au înfiinţat patru brigăzi noi dotate cu echipamente de ultimă generaţie. În octombrie 2012, sub umbrela Olimpiadei de la Soci, Rusia a inclus cele patru brigăzi noi în Districtul Militar Sud. În octombrie 2013, la baza aeriană Gvardeiskoe (în Crimeea, n. red.) au fost aduse 45 de cisterne conţinând carburanţi în loc de 12 ca de obicei. De ce? Pentru alimentarea Il-urilor care au aterizat mai târziu“ în Crimeea, detaliază Igor Voroncenko.

De asemenea, un rol important l-a avut, în opinia sa, omul de afaceri Vladimir Konstantinov, ultimul preşedinte al Consiliului Suprem al Republicii Autonome Crimeea. Potrivit lui Voroncenko, Konstantinov, care risca să stea după gratii în Ucraina, s-a deplasat în decembrie 2013 la Moscova pentru a primi instrucţiuni. Ulterior, el a propus, în cadrul reuniunii de securitate din 22 februarie, solicitarea ajutorului Rusiei în contextul evenimentelor de la Kiev, dezvăluie general-locotenentul ucrainean.

În timp ce Moscova îşi consolida prezenţa militară în zonă, autorităţile de la Kiev de la acea vreme acţionau invers. Kievul a renunţat în 2010 la Comandamentul Operaţional Comun şi a început din 2012 să retragă trupe din Crimeea în pofida unei decizii a Consiliului Naţional de Securitate de sporire a lor. Aceste acţiuni au avut loc după învestirea lui Viktor Ianukovici, preşedinte al Ucrainei în perioada 25 februarie 2010 - 22 februarie 2014.

Faza militară a operaţiunii a fost lansată din trei puncte: Gvardeiskoe, Sevastopol şi poligonul Opuk

, precizează Voroncenko.

„Am avut la dispoziţie între şase şi opt ore pentru a lua o decizie, a acţiona şi a ne asigura controlul asupra Consiliului Suprem. Dacă am fi acţionat, am fi încurcat în vreun fel planurile Kremlinului“, spune el.

În cele din urmă, trupele şi echipamentele mobilizate de Rusia, trecerea localnicilor din armata ucraineană de partea forţelor proruse şi sprijinul de care s-a bucurat Moscova din partea majorităţii populaţiei din Crimeea au dus la pierderea peninsulei.

Crimeea a fost pierdută fiindcă nimeni nu s-a angajat să o apere, deplânge Voroncenko. El a dezvăluit că Viktor Ianukovici a avut pe biroul său, în octombrie 2013, un raport care detalia pregătirile din zonă, dar fostul preşedinte ucrainean l-a ignorat.

„Dacă ar fi existat un mecanism de control, evenimentele ar fi decurs altfel“, regretă general-locotenentul Igor Voroncenko.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite