Cum schimbă datele în Balcani aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană

La 22 de ani după războiul care a dus la desprinderea de fosta Iugoslavie, de luni, Croaţia devine cel de-al 28-lea membru al Uniunii Europene. Micul stat este al doua entitate din fostă Republică Iugoslavă şi prima dintre protagoniştii războaielor din anii '90 care se alătură UE. Niciun membru recent nu a urmat o cale mai sinuoasă ca acest stat, notează „Financial Times“.

Războiul de independenţă a Croaţiei, care a durat patru ani, a lăsat în urmă 20.000 de morţi şi 2.000 de dispăruţi. „Nu am crezut niciodată că voi avea şi eu amintiri de război cum avea bunica mea care s-a născut în 1921. Am realizat că războiul poate avea loc oriunde, oricât de groaznic ar suna asta“, spunea Sandra Veic Sukreski, o jurnalistă care a participat la războiul de independenţă.

Aderare întârziată

La 22 de ani după război, intrarea în UE reprezintă o încheiere. „Vreau ca ţara mea să fie văzută ca un stat european normal, ca Franţa sau ca Marea Britanie şi nu ca o zonă cu probleme din Balcani“, spune Sukreski.

Intrarea Croaţiei în UE oferă unei Europe marcate de criză o reamintire a originilor sale. „Croaţii văd această aderare la fel ca fondatorii UE, ca un concept anti-război. Ei au înfiinţat Uniunea din cauză că aveau experienţa războiului“, spune consilierul prezidenţial Ivo Josipovic.

Multe guverne din UE sunt destul de prudente în primirea unui alt stat sud-european cu o economie slabă, a cărui singură industrie notabilă este turismul. Croaţia a experimentat patru ani consecutivi de recesiune, depăşită în această situaţie gravă doar de Grecia. Şomajul se află la 20%, iar şomajul în rândul tinerilor se apropie de 50%, continuă „Financial Times“. Pe partea cealaltă, Croaţia a privit de la distanţă greşelile UE de ţinere sub control a crizei ce macină zona euro şi se întreabă dacă, nu cumva, a ajuns la timp pentru „priveghi“, glumeşte Zarko Puhovski, fost politician şi actual profesor de filosofie politică la Universitatea din Zagreb.

„Nicio altă ţară nu a fost mai analizată ca a noastră. Suntem mai pregătiţi ca oricare alta să aderăm“, spune Zoran Milanovici, premierul social-democrat al Croaţiei.

Înainte de război, Croaţia şi vecinii ei iugoslavi, ar fi fost candidaţi excelenţi pentru UE. Comunismul „uşor“ adoptat de Iugoslavia oferea standarde de viaţă mai ridicate decât cele ale blocului comunist. Iugoslavii purtau blugi şi beau Coca-Cola, puteau călători şi se amestecau liberi cu turiştii străini. 10 milioane de turişti împânzeau, în fiecare an, coasta de 1.800 de kilometri a Croaţiei. Croaţii au urât faptul că România şi Bulgaria, ţări mai sărace şi mai oprimate sub jugul comunist, au aderat la UE înaintea lor, notează „Financial Times“.

Multe capitale vest-europene credeau că Bulgaria şi România, care s-au alăturat Uniunii în 2007, au fost primite prea devreme, fără să obţină îndeajuns de multe progrese împotriva crimei organizate şi corupţiei. Ca rezultat, discuţiile despre aderarea Croaţiei, care au început în 2005, au fost mult mai dure şi mai pretenţioase decât oricare altele. Nu numai că Zagrebul a trebuit să încheie de privatizat industria, să reformeze birocraţia şi să adopte mii de pagini din legile europene, dar a trebuit să mai dea pe mâna procurorilor de la Haga, presupuşi criminali de război care, deseori, erau priviţi ca eroi la ei acasă.

Pregătiri pentru aderare

Însă, chiar lupta Uniunii Europene împotriva corupţiei va provoca cel mai dramatic episod al Croaţiei de la război încoace. În decembrie 2010, fostul prim-ministru Ivo Sanader a fost arestat de poliţia austriacă pe o autostradă de lângă Salzburg în timp ce fugea din Croaţia de acuzaţiile de luare de mită. 

Sanader se presupune că a acceptat 480.000 de euro răsplată pentru aranjarea unui împrumut de la banca austriacă Hypo Alpe Adria pentru Croaţia în 1995, suma fiind descrisă de procurori ca fiind „profit de război“. Sanader a mai fost acuzat şi de acceptarea a 5 milioane de euro ca mită pentru că a ajutat „Mol“, compania ungară de petrol, să-şi asigure drepturile manageriale atunci când a cumpărat o parte din „Ina“, compania naţională petrolieră a Croaţiei. Fostul premier a fost încarcerat pentru 10 ani. Susţinătorii săi şi companiile implicate au negat acuzaţiile şi au pus la îndoială justiţia procesului.

Sanader a devenit un fel de victimă sacrificată pe altarul acceptării în UE, arestarea lui dând cale liberă aderării. Croaţii se pot lăuda că nicio altă ţară aplicantă nu a mai ajuns atât de departe ca ei în lupta pentru acceptare: încarcerarea propriului premier. Şi totuşi, criticii susţin că închiderea lui Sanader, deşi frapantă, a lăsat intact un sistem corupt. 

Avertismente cu privire la viitoarele ajutoare financiare

Există teama că ţara ar deveni, repede, un candidat pentru un „bailout“ din partea Uniunii, însă actualul premier, Milanovici, spune că zona euro nu va sfârşi prin a salva şi Croaţia, măcar pentru că ţara nu intră în zona euro. Datoria guvernamentală, aflată la puţin sub 60% din Produsul Intern Brut de anul acesta, este mare în comparaţie cu cea a fostelor state comuniste membre UE, dar încă la jumătate faţă de cea a Irlandei, şi doar la o treime din cea a Greciei.

Deşi Croaţia nu reprezintă un risc dramatic şi imediat, problemele economice sunt reale. Statutul de membru poate atrage o lovitură pe termen scurt: turiştii turci şi ruşi vor avea nevoie, de la 1 iulie, de vize pentru a intra în ţară, fapt care ar putea fi o lovitură pentru comerţ, chiar dacă majoritatea turiştilor vine din UE.

Mai mult, Croaţia îşi va pierde privilegiile pe piaţa balcanică a statelor non-UE, cum ar fi Bosnia, Serbia şi Muntenegru, cu ajutorul cărora comerţul a fost revitalizat în ultimii zece ani. S-ar putea pierde slujbe deoarece fabricile trebuie mutate, spre exemplu, din Bosnia, pentru a scăpa de taxele vamale.

„Practic, întreaga industrie din Croaţia a fost lovită, fie prin război, fie prin privatizare sau printr-un management prost. Avem turismul, dar durează doar patru luni pe an“, spune profesorul Puhovski. 

Mesaj pentru statele balcanice

Aderarea Croaţiei la UE trimite un mesaj altor state balcanice. „Semănăm mai mult cu voi decât cu restul Europei şi, dacă noi putem, puteţi şi voi dacă vreţi“, le transmite Dejan Jovici, consilierul preşedintelui Ivo Josipovici.

Însă există îngrijorări că extinderea graduală a UE ar putea fi şi destabilizatoare. Bosnia-Herţegovina rămâne un punct central de interes. Acordul Dayton din 1995, care a pus capăt războiului bosniac, a lăsat principalele comunităţi etnice (sârbii, croaţii şi bosniacii-musulmani) complet nemulţumite.

Unii analişti consideră că această aderare ar putea cauza instabilitate în Bosnia, dat fiind faptul că mulţi croato-bosniaci, care deţin paşapoarte croate, vor avea drepturi în UE, în timp ce alţi bosniaci nu se vor bucura de ele. Acest lucru ar putea alimenta resentimentele cu Republica Srpska, entitate sârbo-boasniacă.

„Cred că dacă nu ai acest magnet UE... păi, uitaţi-vă la fostele state sovietice, se întorc la totalitarism. Fără un magnet extern, nu cred că ar fi căzut comunismul“, spune Jovici citat de „Financial Times“.

Citeşte mai multe despre aderarea Croaţiei la UE:

Croaţia întră în Uniunea Europeană, frustrarea rămâne

Există o anumită ironie în aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană. Evenimentul se întâmplă tocmai când britanicii sunt din ce în ce mai convinşi că trebuie să părăsească uniunea, când grecii au văzut că darurile trebuie plătite cu dobânzi mari, când românii şi bulgarii şi-au dat seama că străzile din capitalele occidentale nu sunt pavate cu aur. Însă aderarea târzie a Croaţiei este o nedreptate.

Ungaria invită Croaţia să sprijine extinderea UE în Balcanii de Vest

Ungaria invită Croaţia să sprijine împreună ţările din Balcanii de Vest în eforturile acestora de a adera la Uniunea Europeană, a declarat sâmbătă preşedintele parlamentului ungar Laszlo Kover, cu ocazia unui eveniment menit să celebreze accederea Croaţiei la blocul comunitar.

Reuniune de gradul zero la Bruxelles. Şefii de stat dezbat viitorul UE

Şefii de stat sau cei ai guvernelor din cele 27 de state membre ale UE se reunesc astăzi (27 iunie) la Bruxelles pentru ultimul Consiliu European în forma actuală a Uniunii. De la 1 iulie, Croaţia va deveni oficial cel de-al 28-lea membru al UE.

Croaţia, noua santinelă la frontierele UE de la 1 iulie

Croaţia, care se alătură UE la 1 iulie, va avea ca misiune protejarea a peste 1.300 de kilometri de frontiere terestre ale blocului european, cu Bosnia, Serbia şi Muntenegru, o sarcină dificilă într-o regiune unde contrabanda şi traficul de tot felul sunt un mod de viaţă.

Croaţia: I love y(EU)!

Într-o lume ideală, ar trebui să fie posibil ca pe 1 iulie, sau mai bine zis, în noaptea dinainte, să pot lua primul avion pentru a ajunge la Zagreb. Liberă de constrângeri, liberă de probleme profesionale sau personale, şi nu foarte scump. Fără probleme vamale (dacă aş pleca, de exemplu, din Turcia sau Moldova).