Comisia Europeană  a publicat noul cadru strategic pentru egalitatea şi incluziunea romilor. Are o durată de 10 ani, iar lupta antirasism este pe primul loc

Helena Dalli, Comisar European pentru Egalitate FOTO Comisia Europeana

În ultimii 20 de ani, în timp ce procesul de aderare la Uniunea Europeană a schimbat viaţa unui număr mic de romi care trăiesc în Europa Centrală şi de Est, există în continuare o lipsă de voinţă politică de a lua măsuri pentru a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a romilor.

De exemplu, în România, 40,79 % din copiii romi nu au acces la grădiniţă, aproximativ 42 % nu au fost vaccinaţi, iar aproape 47 % dintre romi sunt discriminaţi în ceea ce priveşte accesul la servicii de sănătate şi la servicii de dezvoltare timpurie a copiilor, datorită apartenenţei etnice.

Liderii politici au încercat să răspundă iniţiativelor sau strategiilor UE de îmbunătăţire a vieţii romilor. Cu toate acestea, prin faptul că nu au luat măsurile adecvate la nivel local sau pentru a aborda discriminarea generalizată şi prejudecăţile, nu este de mirare că unii consideră că nu au fost încă în măsură să producă schimbări reale.

Nivelul de discriminare faţă de romi este în continuare ridicat şi se bazează pe prejudecăţi ale multor cetăţeni, care susţin că romii doresc să rămână săraci, că nu doresc să lucreze sau să fie educaţi — ignorând faptul că este vorba de discriminarea care împiedică peste 40 % din copiii romi să meargă la şcoală. Cu toate acestea, discuţiile actuale cu privire la bugetul UE şi la noul cadru European pentru strategiile naţionale de incluziune a romilor post-2020 reprezintă o oportunitate reală de a schimba direcţia.

Comisia a publicat, azi, noul cadru European pentru Eglitatea, Incluziunea şi Participarea Romilor

Romeo Franz, eurodeputat:

"Cadrul strategic al UE privind romii pentru perioada de după 2020 marchează un moment de cotitură în realizarea egalităţii şi a justiţiei pentru populaţia de etnie romă. Salut angajamentul Comisiei Europene pentru un document strategic mai puternic, mai clar şi mai ambiţios, care să asigure că peste 6 milioane de romi din UE şi cei din Balcanii de Vest vor înceta să sufere din cauza discriminării şi vor putea avea acces la drepturile lor în calitate de cetăţeni egali.

Pe baza evaluării şi a lecţiilor învăţate din Cadrul UE privind romii pentru perioada 2011-2020, care a condus doar la progrese limitate, Comisia a înţeles şi a reuşit să reunească o politică post-2020 consolidată. Pe lângă realizarea egalităţii între populaţia romă şi populaţia generală în principalii patru piloni strategici ai cadrului: educaţia, sănătatea, locuinţele şi ocuparea forţei de muncă, Comisia face o nouă prioritate din combaterea atitudinilor negative faţă de romi, a formelor specifice de rasism împotriva romilor. Aceasta reprezintă un important pas înainte în dezbaterea politică pentru a trece de la aşa-numitele „probleme legate de romi” la o perspectivă care recunoaşte stereotipurile rasiste îndreptate împotriva romilor în societatea majoritară ca fiind principalul motiv al excluziunii sociale a acestora şi a situaţiei lor precare.

O altă noutate importantă în comparaţie cu ultima strategie-cadru a UE privind incluziunea romilor o marchează setul specific de indicatori care oferă baza pentru monitorizarea viitoarelor progrese înregistrate de statele membre în ceea ce priveşte incluziunea romilor, până în 2030. Acest lucru este important, deoarece ultimul document strategic a fost foarte general în ceea ce priveşte obiectivele sale şi nu a permis o monitorizare clară a progreselor înregistrate şi a regreselor. De data aceasta, contextul este oferit pentru o imagine mai diferenţiată a acţiunilor şi a progreselor statelor membre.

În plus, noua strategie promovează participarea egală a comunităţilor de romi în toate etapele procesului de elaborare a politicilor şi o mai bună reflectare a eterogenităţii comunităţilor de romi din întreaga Europă.

Aceste noi elemente reflectă în mare măsură cererile făcute în rezoluţia privind punerea în aplicare a strategiilor naţionale de integrare a romilor: Combaterea atitudinilor negative faţă de populaţia romă , adoptată pe 17 septembrie 2020 de către Parlamentul European, pentru care am avut privilegiul de a fi raportor.

În timp ce cadrul pentru perioada de după 2020 este un document strategic consolidat şi pregăteşte drumul către incluziunea cetăţenilor noştri, este încă o politică fără caracter obligatoriu. Chiar dacă acesta este însoţit de o recomandare a Consiliului, acest lucru nu va reprezenta o obligaţie pentru statele membre de a pune efectiv în aplicare strategii naţionale eficiente de incluziune a romilor, cu o finanţare adecvată din partea bugetelor naţionale, cu indicatori de progres şi succes, precum şi un mecanism de monitorizare robust. Acesta pierde caracterul obligatoriu al unui act legislativ.

Este un adevăr incomod: în absenţa unei legi privind egalitatea pentru persoanele de origine romani şi fără un mecanism de stat de drept, strategia-cadru rămâne un tigru fără dinţi. Cum dorim, de fapt, să îmbunătăţim situaţia precară a milioane de persoane de etnie romă,  în Europa, atunci când liderii politici din ţările cu cele mai mari populaţii de romi, alimentează în mod deschis stereotipurile antiţigăneşti, cum a fost cazul în Ungaria? Cum ar trebui ca instrumentele de finanţare ale UE să îşi atingă obiectivele atunci când finanţarea este redirecţionată de autorităţile naţionale către activităţi de consolidare a stigmatizării comunităţilor de etnie romă, în loc să contribuie la incluziunea şi lupta împotriva rasismului, aşa cum este, în prezent, cazul în Bulgaria?

Cum putem realiza incluziunea comunităţilor de etnie romă, când mai multe ţări au scos la lumină încălcarea drepturilor omului în contextul măsurilor Covid-19, fără a le permite accesul la justiţie?

Trebuie să fim sinceri cu noi înşine: fără un angajament mai ferm din partea guvernelor UE, puţine lucruri se vor schimba pntru romi. Sunt foarte bucuros că avem în prezent o largă majoritate în Parlamentul European, care este în favoarea unei legi europene privind egalitatea pentru cetăţeni şi un mecanism de stat de drept care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ca o condiţie prealabilă pentru ca statele membre să aibă acces la finanţarea UE. Numai prin măsuri legislative putem permite romilor să îşi exercite drepturile în calitate de cetăţeni egali şi ne asigurăm că sprijinul nostru financiar ajunge acolo unde este nevoie urgentă.

Prin urmare, cred cu tărie că, în 2021, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă care să asigure egalitatea, incluziunea şi participarea. Care este temeiul juridic? Este momentul pentru articolul 19 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care ne permită să luăm măsurile adecvate pentru combaterea discriminării pe criterii de rasă sau origine etnică."

Politicienii ar trebui să profite de acest moment pentru a implementa acest nou cadru cu responsabilităţi clare pentru instituţiile europene relevante, guvernele naţionale şi autorităţile centrale, regionale şi locale, să aloce un un buget definit, să dezvolte indicatori de progres măsurabili şi o monitorizare periodică, care să asigure că 80 % din romi pot, în sfârşit, să scape de cercul vicios al sărăciei în care trăiesc în prezent. Şi totuşi, dacă nu o vor face acum, cu siguranţă vor fi nevoiţi să o facă atunci când legea pentru egalitatea şi incluziunea romilor va fi adoptată la nivel european.

Societatea civilă romă este pregătită să îşi îndeplinească rolul? Adică, să nu îşi asume responsabilităţile guvernului, ci să furnizeze date şi dovezi de calitate pe care să se bazeze politici solide şi eficiente, să participe la dezvoltarea şi punerea în aplicare a acestora şi să monitorizeze rezultatele?