În urmă cu doi ani, în cadrul Forumului Societăţii Civile din Europa Centrală şi de Est organizat la Bucureşti, organizaţiile societăţii civile din regiune atrăgea atenţia asupra acţiunilor Guvernului Ungariei de a limita dreptul de asociere şi libertatea de exprimare, în contextul în care societatea civilă reprezintă o componentă fundamentală a oricărui sistem democratic. Organizaţiile neguvernamentale au capacitatea de a exprima opinii controversate, nefiind subordonate deciziilor luate de către instituţiile şi autorităţile publice sau de către mediul politic, de a reprezenta persoanele care nu-şi pot face auzită vocea şi de a mobiliza cetăţenii să-şi exprime punctul de vedere cu privire la deciziile adoptate de către decidenţi.

La acel moment, reprezentanţii instituţiilor publice din Ungaria puneau presiune pe organizaţiile societăţii civile, fiind organizate percheziţii la sediile a trei organizatii neguvernamentale, Guvernul încercând să obţină controlul asupra modului în care acestea erau finanţate. Acţiunile veneau în contextul în care tot în urmă cu doi ani, Guvernul de la Budapesta încerca să impună furnizorilor de internet singura taxă de acest fel din lume. Iniţiativa a adus peste 100.000 de oameni în stradă, iar organizaţiile neguvernamentale au recomandat Comisiei Europene să sprijine crearea unui instrument european de revizuire şi dezbatere a democraţiei la nivelul statelor membre. În plus, organizaţiile neguvernamentale au solicitat analizarea posibilităţii de a introduce democraţia şi statul de drept ca priorităţi orizontale în cadrul programelor naţionale din UE.

Dacă acţiunile României şi Bulgariei sunt atent monitorizare, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene nu există în prezent un mecanism de monitorizare  a respectării statului de drept. Măsurile luate de către Comisia Europeană după derapajele din Ungaria au vizat introducerea unei proceduri în trei etape, ce se bazează pe facilitarea dialogului dintre Comisie şi statele membre ca principală metodă de reglare a inconsecvenţelor dintre legislaţia naţională şi principiile enunţate de tratatele Uniunii Europene. De la adoptarea procedurii, din martie 2014, Polonia este primul stat membru ce intră sub incidenţa acestor dispoziţii. În prima etapă, Comisia Europeană, luând act de abaterile de la statul de drept, va colecta informaţii cu privire la normele recent adoptate şi dacă va considera că acestea nu respectă principiile enunţate în tratate va elabora o opinie ce va fi înaintată Guvernului de la Varşovia, urmând a da posibilitatea acestuia de a formula un răspuns. În etapa a doua, în lipsa unor îmbunătăţiri Comisia va formula o serie de recomandări ce vor fi transmise Guvernului cu recomandarea de a fi implementate. Numai în ultima etapă, dacă legislaţia nu a fost armonizată, se poate apela la procedura de infringement.

Pe de altă parte, în cazul unui mecanism de monitorizare a democraţiei în statele membre, Comisia Europeană poate impune obligativitatea statelor membre de a transmite rapoarte periodice cu privire la îndeplinirea obligaţiilor instituite de Tratatele Uniunii Europene, iar în cazul unor abateri, Comisia poate analiza situaţia existentă prin iniţierea unor vizite de monitorizare şi formularea de recomandări. De altfel, progresele realizate de către România şi Bulgaria ca urmare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare arată că în continuare statele membre îşi menţin angajamentele în măsura în care există un astfel de instrument. Dacă asistăm în continuare la derapaje la nivelul unor state membre poate că este momentul pentru introducerea unui mecanism de monitorizare a democraţiei la nivel European care să poată preveni derapaje precum cele din Ungaria şi mai recent Polonia.