Campania electorală din Franţa: avertismente severe şi ameninţări majore

Să începem cu avertismentul. Dur. Neobişnuit de amplu şi sever. Puţin sau deloc uzual în tradiţia electorală franceză, mai ales că soseşte cu doar câteva zile înaintea primului tur de scrutin.

Este vorba despre un text semnat de mulţi laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie, personalităţi strălucite care critică dur programul economic al doamnei Marine Le Pen, mai ales că membri ai echipei sale de campanie au făcut greşeala de a-i cita drept argument în susţinerea unora dintre principalele puncte ale programului candidatului populist-extremist la prezidenţialele franceze.

Într-un text publicat în ziarul Le Monde, cei 25 de laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie demolează platforma economică a doamnei Marine Le Pen, făcând în acelaşi timp o pledoarie urgentă pentru respectarea şi păstrarea valorilor centrale ale proiectului european:

„Semnatarii acestei scrisori au poziţii diferite faţă de subiectele complexe pe care le reprezintă Uniunea Monetară şi politicile de relansare economică. Cu toate acestea, opiniile noastre converg pentru a condamna această instrumentalizare a gândirii economice în cadrul campaniei electorale franceze.

• Construcţia europeană este esenţială nu numai pentru menţinerea păcii pe continent, ci şi pentru progresul economic al Statelor membre şi pentru puterea lor politică în lume.  
• Evoluţiile economice propuse de programele anti-europene ar destabiliza Franţa şi ar pune sub semnul întrebării cooperarea între ţările europene, adică exact ceea ce asigură în acest moment stabilitatea politică şi economică în Europa.  
• Politicile izolaţioniste şi protecţioniste precum şi devalorizările competitive, toate făcute în detrimentul celorlalte ţări, sunt nişte mijloace primejdioase destinate stimulării creşterii economice. Ar determina măsuri de represalii şi războaie comerciale. În final, s-ar dovedi prejudiciabile atât pentru Franţa, cât şi pentru partenerii săi comerciali.  
• Atunci când sunt bine integraţi pe piaţa muncii, migranţii pot reprezenta o oportunitate economică pentru ţara gazdă. Multe dintre ţările cele mai prospere din lume au ştiut să primească şi să integreze emigranţii.  
• Există o mare diferenţă între a alege de a nu face parte din zona Euro şi de a alege să ieşi din acestă zonă după ce ai adoptat (moneda unică).  
• Trebuie reînnoite angajamentele privind justiţia socială, garantându-se şi dezvoltând astfel echitatea şi protecţa socială, în acord cu valorile tradiţionale ale Franţei (...) Dar se poate şi trebuie să se ajungă la această protecţie socială fără protecţionism economic.  
• În momentul în care Europa şi lumea întreagă se confruntă cu probleme fără precedent, trebuie mai multă şi nu mai puţină solidaritate. Problemele sunt prea serioase pentru a fi încredinţate unor politicieni marginali.

Semnează: Angus Deaton (Princeton, premiul Nobel în 2015), Peter Diamond (Massachusetts Institute of Technology, 2010), Robert Engle (Universitatea New York, 2003), Eugene Fama(Chicago, 2013), Lars Hansen (Chicago, 2013), Oliver Hart (Harvard, 2016), Bengt Holmström (MIT, 2016), Daniel Kahneman (Princeton, 2002), Finn Kydland (Carnegie-Mellon, 2004), Eric Maskin (Harvard, 2007), Daniel McFadden (Berkeley, 2000), James Mirrlees (Cambridge, 1996), Robert Mundell (Columbia, 1999), Roger Myerson(Chicago, 2007), Edmund Phelps (Columbia, 2005), Chris Pissarides (London School of Economics, 2010), Alvin Roth (Stanford, 2012), Amartya Sen (Harvard, 1998), William Sharpe (Stanford, 1990), Robert Shiller (Yale, 2013), Christopher Sims (Princeton, 2011), Robert Solow (Columbia, 1987), Michael Spence (Stanford, 2001), Joseph Stiglitz(Columbia, 2001), Jean Tirole (Toulouse School of Economics).

Al doilea eveniment extrem de serios, deosebit de relevant tot pentru că se produce în aceste ultime zile de campanie, este arestarea, la Marsilia, a doi cetăţeni francezi, radicalizaţi în închisoare, deveniţi soldaţi ai Islamului radical şi care pregăteau un „atentat iminent”, aşa cum avertizaseră deja serviciile de securitate după ce interceptaseră înregistrarea video a mesajului lor de supunere faţă ISIS pe care apare şi un plan al oraşului Marsilia, un fotomontaj cu poze de copii ucişi în bombardamentele din Siria, ziarul Le Monde care avea pe prima pagină o poză cu Francois Fillon, versete din Coran care cheamă la răzbunare, un pistol-mitralieră UZI şi un steag al ISIS.

La percheziţie, afirmă procurorul Francois Molins, a fost descoperit  un laborator unde era apă ozigenată, acetilenă, acid sulfuric, seringi, o grenadă artizanală, detonatoare, un drapel ISIS,o puşcă-mitralieră UZI, revolvere şi un pistol automat, un amortizor de sunet şi un cuţit de vânătoare. Au mai fost găsite şi peruci dar şi şuruburi grele de tipul celor folosite la alte atentate pentru a mări forţa exploziei, o mască Anonymous, o cagulă şi o cameră de tip Go-Pro, ceea ce sugerează intenţia de a organiza un atac de tip kamikaze.

Amemniţare iminentă şi extrem de serioasă, precedată de un mesaj-avertisment publicat pe 9 februarie de Dar Islam, revista islamică de propagandă:

„Problema nu este de a şti dacă Franţa va fi din nou lovită de atentate. Singurele întrebări pertinente privesc viitoarele ţinte şi data atentatelor”.

Mahiedine Merhabet. (29 de ani) şi Clement Baur (convertit, 23 de ani, adoptând porecla unui cunoscut islamist cecen) au instrat în procesul radicalizării accelerate în timpul petrecut în aceeaşi celulă la închosarea din Lille-Sequedin fabricaseră deja 3 kilograme de exploziv TATP (material exploziv artizanal supranumit şi „văduva lui Satan”) pus la uscat pe etajere în apartamentul unde au fost arestaţi de poliţie. Explozibil similar celui folosit în atentatele cumplite din noiembrie 2015 de la Paris.

Tensiunea creşte pe măsura mizelor. Şi suntem de-abia la început căci bateriile grele vor începe să intre în luptă de-abia pentru tururl doi. Chiar dacă, din păcate, a fost şi până acum o campanie urâtă, dominată de scandaluri nesfârşite şi acuzaţii dintre cele mai diferite şi incendiare. Dar miza este, să nu uităm, una dintre cele două mari economii ale Europei, o putere nucleară, unul dintre pilonii fermi alături de Germania (cel puţin până acum) ai proiectului de integrare europeană. Să vedem cine intră în turul doi, cărţile nu sunt jucate, mai pot să urmeze suprize de proporţii într-un climat potenţat de Brexit, de fantoma lui Erdogan la porţile UE, de influenţa activă a Rusiei, de tentaţia de constituire a „nucleului dur” european versus ieşirea din NATO şi UE. Adică, mai pe scurt, un amalgam de oferte care sintetizează perfect toate dilemele, spaimele şi incertitudinile Europei din acest moment.