Bruxelles-Washington-Beijing, un triunghi economic redutabil

Privita in mod diferit la Bruxelles si Washington, ascensiunea economica - si politica - tot mai vizibila a Chinei risca sa afecteze serios peisajul economic mondial si, prin ricoseu, sa

Privita in mod diferit la Bruxelles si Washington, ascensiunea economica - si politica - tot mai vizibila a Chinei risca sa afecteze serios peisajul economic mondial si, prin ricoseu, sa tulbure, in acelasi timp, apele strategiei. Recentul summit UE- China, care a avut loc la Beijing, a pus concludent in lumina aceasta abordare diferentiata, prin revizuirea a l'amiable a disputei botezate de presa occidentala ,razboiul sutienelor", in jurul fluxului de produse textile ieftine chinezesti dirijate spre Europa, ceea ce a dus la o blocare temporara a acestor produse in porturile europene. Prin intelegerea intervenita, China a cazut de acord sa nu mai exporte anul acesta pe pietele europene cantitati suplimentare de articole de imbracaminte si lenjerie si sa treaca in contul cotei stabilite pentru anul viitor jumatate din marfurile care au fost acum deblocate. Ministrul chinez al Comertului, Bo Xilai, si omologul sau din UE, Peter Mandelson, au facut schimb de amabilitati, primul vorbind de un compromis ,corect si echitabil", in vreme ce al doilea a negat ca ar fi avut loc vreun ,razboi", dimpotriva relatiile economice reciproce fiind mai solide decat oricand. Intr-adevar, UE este principalul partener economic al Chinei, in vreme ce piata chinezeasca este a doua ca marime din lume pentru exporturile europene. Americanii au mai putine motive de satisfactie. Deficitul schimburilor comerciale ale SUA cu China este estimat la 90 miliarde de dolari, ceea ce a determinat acuzatii din partea Washingtonului ca autoritatile de la Beijing mentin deliberat yuanul subevaluat, pentru a stimula, in acest fel, si mai mult exporturile. Daca yuanul nu va fi reevaluat, a amenintat un grup de senatori americani, ei vor propune o legislatie potrivit careia importurile chinezesti vor fi supuse unui tarif vamal ridicat, de 27,5 la suta. Washingtonul are si un alt motiv de iritare, si anume intentiile dezvaluite la un moment dat de UE de a ridica embargoul stabilit in 1989 asupra exporturilor de arme catre China. A fost nevoie de presiunile intense ale americanilor pentru ca UE sa renunte, fara tragere de inima, la aceste intentii, in conditiile cand in ultimii patru ani China a fost cel mai mare importator de armament dintre toate tarile in curs de dezvoltare. Chiar daca embargoul asupra armamentului ramane deocamdata in picioare, in alte domenii, schimburile ca si acordurile de cooperare chino-europene sunt in continua expansiune, unul dintre proiectele cele mai recente fiind acordul (in valoare de 650 milioane de euro) pentru extinderea aeroportului de la Beijing. UE este inca departe de a-si atinge scopul de a deveni prima economie a lumii, inaintea SUA, dar eforturile sale de a-si potrivi ceasul dupa ora Beijingului, ca unul din pasii meniti sa-i permita apropierea de acest tel, indispune tot mai mult pe americani. China, la randul ei, cauta sa traga foloase de pe urma rivalitatilor dintre cei doi mari jucatori de pe scena economica mondiala. Disputele existente in acest veritabil triunghi economic al Bermudelor sunt privite cu atentie de pe margine de ceilalti jucatori prezenti pe amintita scena. Chiar daca nu se numara printre cei mai importanti din randul acestora din urma, Romania, care e pe punctul de a intra in UE, are un parteneriat strategic cu SUA si intretine relatii traditionale cu China, nu poate sa ignore nici ea asemenea realitati.