În urmă cu două săptămâni, parlamentul armean îl vota pe Serj Sarkisian în fruntea guvernului. În capitală începuseră deja proteste faţă de ceea ce era considerat un mod fraudulos de a gestiona democraţia. Partidul Republican, care deţine 58 din cele 105 mandate, a decis să meargă mai departe. Nu pentru foarte mult timp...

Pe 23 aprilie, prim-ministrul proaspăt uns demisiona, recunoscând că a greşit. El îi dădea dreptate unui anume Nikol Paşinian. Jurnalist convertit la politică, ales deja de două ori deputat, Paşinian s-a pus în fruntea mişcărilor de protest. A fost recunoscut drept lider fiindcă fusese deja arestat în 2009, în urma protestelor generate de alegerea ca preşedinte a lui Sarkisian.

Revoluţie sau alegeri? - iată dilema în faţa căreia se află armenii.

Dincolo de persoane, nemulţumirea principală exprimată în stradă vizează corupţia. Paşinian a străbătut ţara, pentru a-şi face cunoscute ideile. Încurajat de susţinerea populară, el s-a declarat gata să asume conducerea guvernului, deşi grupul său politic - Yelk - nu are decât nouă mandate parlamentare. Celelalte două partide de opoziţie - Armenia Prosperă şi Federaţia Revoluţionară Armeană - au anunţat că-l susţin. Formaţiunea celor doi Sarkisian a hotărât să nu prezinte vreun candidat. Unii au luat acest gest drept semn al unei susţineri venite de la majoritate. S-au înşelat.

Ieri, pe 1 mai, s-a votat şi doar 45 de deputaţi l-au susţinut pe Paşinian. Acesta a anunţat că va urma „un tsunami politic”. La ora la care scriu, zeci de mii de armeni încearcă să blocheze Capitala. Pe stradă e o atmosferă revoluţionară. Pe 8 mai, parlamentul ar putea vota din nou un candidat de prim-ministru. Iar dacă şi a doua încercare eşuează, se ajunge la un scrutin legislativ anticipat. Revoluţie sau alegeri? - iată dilema în faţa căreia se află armenii.