Arestări, fugă în exil, proteste şi o regiune fără lideri: forţând independenţa, Catalonia pierde şi autonomia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

După valurile de entuziasm separatist, regiunea spaniolă Catalonia se luptă să-şi prezerve până şi autonomia constituţională.

Într-adevăr, lupta pentru o independenţă efemeră, de pe poziţiile unui separatism egoist, a dus la complicaţii economice şi comerciale majore, după acţiunile Spaniei care au dus la delocalizări severe ale firmelor cu sedii în regiune, în timp ce administraţia nu a mai fost în stare să-şi aleagă un nou preşedinte şi să funcţioneze coerent. Fuga lui Carles Puidgemont în Belgia a determinat căderea administraţiei şi alegeri anticipate, şi acestea indecise, iar de la acea dată nicio administraţie regională nu a putut fi votată în Parlamentul catalan.

Spania a acţionat pas cu pas, evitând provocări masive sau acţiuni excesive şi, după arestarea iniţială a 5 membri ai administraţiei şi emiterea a 6 mandate europene pentru miniştrii din fostul guvern separatist care au fugit din ţară, inclusiv fostul lider al regiunii, refugiat la separatiştii flamanzi în Belgia şi sub protecţia lor, vineri noapte un judecător a dictat în instanţă alte 5 arestări şi 25 de persoane urmărite pentru rebeliune. Aceştia riscă 30 de ani de închisoare la încheierea proceselor.

Vineri seara, în perspectiva pronunţării hotărârii judecătoreşti, manifestaţii importante au avut loc în regiunea catalană, care au vizat atât sediile instituţiilor guvernului spaniol cât şi mobilizarea în piaţa centrală şi afirmarea dorinţei de independenţă. Au avut loc ciocniri puternice cu poliţia care proteja sediile guvernamentale şi mai mult de 20 de persoane au fost anunţate ca rănite în aceste ciocniri cu forţele de ordine.

Catalanii se confruntă cu poliţia în timpul unui protest împotriva reţinerii fostului lider catalan Carles Puigdemont FOTO EPA-EFE / Andreu Dalmau

Imagine indisponibilă

La Madrid, Curtea Supremă de Justiţie a decis ca încă 5 lideri să fie arestaţi fără posibilitatea de a ieşi pe cauţiune, inclusiv Jordi Turull, cel care urma să fie noua propunere de Preşedinte regional în Parlament, sâmbătă. Este al treilea candidat arestat după emiterea mandatelor de arest la adresa lui Carles Puidgemont, preşedintele fugit în exil, care a condus rebeliunea şi pseudo-referendumul pentru independenţă, şi a lui Jordi Sánchez, cel care urma să fie propus drept succesor, dar s-a retras, fiind încarcerat deja cu primul lot care nu a părăsit ţara.

Tot vineri au fost arestaţi fosta preşedintă al parlamentului catalan, Carme Forcadell, şi foştii miniştri de Externe, Raul Romeva, al Dezvoltării, Josep Rull, şi al Muncii, Dolors Bassa. Şi Turull a fost arestat, ca fost purtător de cuvânt al guvernului catalan în momentul declaraţiei ilegale de independenţă şi al organizării ilegale a pseudo-referendumului din Catalonia. Ei se alătură primilor 4 membri ai guvernului arestaţi, între care vicepreşedintele lui Puidgemont, Oriol Junqueras, şi Jordi Sánchez. Ceilalţi 6 vizaţi în prima hotărâre de anul trecut, inclusiv fostul preşedinte Puidgemont, rămân cu mandate de arestare emise.

Gesturile necugetate au dus la şi mai puţină autoguvernare în mod real.

În plus, Judecătorul Llarena, cel responsabil de cazul de vineri, a decis şi un mandat de arestare pentru adjuncta partidului separatist Esquerra Republicana, Marta Rovira, care însă a fugit şi ea în Elveţia chiar înainte de a fi arestată. Au fost reactivate şi cele 6 mandate europene ce-i vizează pe fugarii din primul lot, inclusiv pe Puidgemont.

Mulţimile care cu protestat au ars în stradă portretele Regelui Felipe al VI-lea al Spaniei şi judecătorului Curţii Supreme care a dat verdictul, susţinând că guvernul spaniol poate să aresteze oricâţi lideri, sunt 2 milioane de catalani care doresc independenţa şi nu-i poate trimite pe toţi în închisoare. Revolta este una puternică dar secvenţială, iar concluzia este că, prin acţiunile purtate împotriva deciziei de a nu organiza referendumul, pronunţată de Curtea Supremă ce joacă şi rol de Curte Constituţională anul trecut, liderii separatişti catalani au forţat independenţa formală, dar au lăsat regiunea direct sub controlul şi conducerea interimarului nominalizat de la Madrid, şi chiar autonomia pe care o deţineau constituţional încă din 1978, la instalarea Monarhiei, nu mai e funcţională astăzi. Gesturile necugetate au dus la şi mai puţină autoguvernare în mod real.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite