Alegerile din Slovacia şi tentaţia populism-conservatorismului anticorupţie

Igor Matovič, liderul OLaNO, a fost însărcinat de preşedinta Caputova să alcătuiască un nou guvern în Slovacia, în urma alegerilor din 29 februarie. Ȋn urmă cu exact un an era cu totul de neimaginat ca Matovič sa devină prim-ministru, iar Caputova preşedinte.

OLaNO este un partid relativ nou în Slovacia. Traducerea acestor iniţiale este Oameni Obişnuiţi şi Personalităţi Independente. Prima dată când a participat la alegeri a fost în anul 2010, cu ocazia celor parlamentare, obţinând 4 locuri (printre care şi preşedintele său, Igor Matovič). De fapt, la alegerile respective membrii OLaNO au participat pe listele unui alt partid, Libertate şi Solidaritate (SaS). Ȋn 2012 OLaNO a candidat cu liste proprii şi a obţinut 16 locuri în Parlament. La alegerile europene din 2014 a trimis un deputat în Parlamentul European, iar la alegerile parlamentare din 2016 a candidat din nou împreună cu un alt partid, Noua Majoritate, obţinând 17 mandate.

OLaNO are o natură paradoxală. Ȋn 2014 a ales să facă parte din grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni din Parlamentul European, iar din 2019 a decis afilierea la PPE.

OLaNO este un partid deopotrivă popular, conservator şi populist. De exemplu, în problema avortului OLaNO doreşte introducerea unor restricţii suplimentare. În problema migraţei, OLaNO s-a manifestat ferm împotriva cotelor pentru refugiaţi. Ȋn 2019 liderul său Igor Matovič a promis ferm alegătorilor că OLANO nu va intra în niciun guvern care ar fi în favoarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex. Pe de altă parte, OLaNO s-a remarcat prin campania sa anticorupţie, pe modelul altor partide populiste. Igor Matovič declara în timpul campaniei electorale că „poporul vrea ca noi să curăţăm Slovacia“. Matovič declara deasemenea că moartea lui Jan Kuciak şi Martina Kusnirova a fost gestul care „a trezit Slovacia“, iar administraţia OLaNO va avea „zero toleranţă pentru corupţie“. OLaNO este aşadar un partid care îmbină caracteristicile Fidesz sau PiS cu cele ale Mişcării 5 Stele. Un partid care cu greu se poate asemăna cu alte partide din Europa.

Alegerile din 29 februarie au fost alegeri împotriva Smer, partidul de stânga care a guvernat Slovacia în 12 din ultimii 14 ani. Votul masiv pentru OLaNO nu a fost un vot de susţinere pentru politica acestui partid, ci a fost dat deoarece a fost văzut ca o alternativă credibilă la Smer.

La alegerile europene din 2019 rolul OLaNO a fost jucat de o coaliţie de partide SPOLU-Slovacia Progresistă care au luat împreună peste 20% din voturi. Această coaliţie este cea care a susţinut-o cu succes pe Zuzana Caputova pentru a câştiga alegerile prezidenţiale. Slovacia Progresistă a obţinut la alegerile parlamentare din 2020 doar 6,96% din voturi, ratând pragul electoral de 7%.

Asasinarea unui jurnalist şi a logodnicei sale a dus pentru prima oară la o schimbare totală de registru, ceea ce a creat drum liber unei candidate liberal-progresiste, mai apropiată de stânga. Un an mai târziu, acelaşi eveniment a creat premisele pentru ca un partid populist - conservator să ajungă la guvernare.

Prin câştigarea alegerilor de către OLaNO, Slovacia intră, din punct de vedere al orientării politice interne, în rândul statelor membre ale Grupului de la Vişegrad. Singura diferenţă între OLaNO şi Fidesz, PiS sau ANO ar fi că elementul populist este mai pregnant decât cel conservator în cazul OLaNO, în timp ce celelalte partide au un element conservator mai pronunţat decât cel populist. OLaNO este mai eterogen şi mai înclinat către protestul public - asemănare cu M5S.

De altfel, cazul slovac în ansamblul său este foarte asemănător celui italian: datorită fragmentării spectrului politic, apar două partide, unul populist cu accente liberale (M5S), altul populist cu accente conservatoare (Lega). În Italia fenomenul a fost simultan. În Slovacia a fost succesiv, cele două partide beneficiare ale fragmentării nu au reuşit să convieţuiască (decât prin binomul Caputova-Matovič care ar putea genera tensiuni între preşedinte şi prim-ministru).

Italia şi Slovacia nu sunt exemple singulare. Peste tot în Europa aşteptările publicului faţă de politicieni au devenit foarte mari, orice gest de corupţie este sancţionat prompt. Pretutindeni la nivel naţional a devenit din ce în ce mai greu de format coaliţii între partidele tradiţionale şi cele nou apărute. Partide noi apar dintr-o dată şi dispar după mai puţin de un ciclu electoral.

Asistăm la mutaţii cu totul speciale în câmpul politic. Un lider precum Matovič, populist şi conservator deopotrivă, nu repetă modelul lui Berlusconi din anii 1990, ci crează un prototip nou de om politic. La modă sunt alianţele contrarii (cum este cea din Austria între conservatori şi ecologişti, aflată la putere) şi liderii politici cu dublă natură. Mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la punctul de inflexiune maximă al fragmentării politice şi se va reveni la modelul traditional stânga - dreapta.