Înainte de Summitul NATO, se multiplică apelurile de retragere a armamentului nuclear din Turcia. Din nou, se reia fake news-ul despre „locaţia România“

Discuţia a început, foarte tensionată, imediat după încercarea de lovitură de stat care a eşuat în a-l înlătura de la putere pe Erdogan, ridicând o problemă care, de atunci, nu a încetat să revină în actualitate şi care, în acest moment, vine să se adauge la lista destul de lungă a diferendelor severe între SUA şi Turcia şi, cu certitudine, reprezintă o problemă strategică foarte importantă.

Asta spunea, pe un ton extrem de îngrijorat şi cu argumente convingătoare, un raport realizat de prestigiosul think tank Stimson Center, vicepreşedinta acestuia, Laicie Helley afirmând că „a stoca aproximativ 50 de arme nucleare americane la baza aeriană de la Incirlik înseamnă să joci la ruleta rusească... Există mecanisme de securitate... dar nu sunt altceva decât dispozitive de protecţie şi asta nu elimină riscul existent. În cazul unei lovituri de stat, nu se poate afirma cu siguranţă că am fi fost în stare să păstrăm controlul“. Puteţi consulta aici versiunea integrală a raportului din 2016 care vă va permite să înţelegeţi semnificaţiile semnalului de alarmă lansat de autorii săi. Cărora li se adaugă şi Steve Andreasen, fost director pentru apărare şi controlul armamentelor din Consiliul de securitate naţională al Casei Albe, care afirma: „Cu toate că, până acum, am evitat catastrofa, avem numeroase dovezi că securitatea armamentului american stocat în Turcia poate să se schimbe de la o zi la alta“.

Un avion F-15 al armatei americane decolează de la baza de la Incirlik

Şi, de curând, în linie cu creşterea tensiunilor directe între Washington şi Ankara, încep să apară în presa americană tot mai multe semnale că ar putea fi iminentă o decizie privind mutarea bombelor nucleare americane de la Incirlik. Pentru New York Times, doi înalţi oficiali au declarat că Departamentul de Stat şi cel al Energiei „iau în considerare posibilitatea de a recupera armele nucleare tactice pe care preşedintele turc le-a luat ostatice“:

„A le scote de la Incirlik ar însemna să se pună capăt, de facto, alianţei americano-turce. Dar a le lăsa acolo, înseamnă să perpetuezi o vulnerabilitate nucleară pe care ar fi trebuit s-o eliminăm cu mulţi ani în urmă“.

Bombă nucleară tactică B61

Cel mai grav şi articulat mesaj este cel cuprins în analiza făcută de unui dintre cei mai buni cercetători în domeniul armelor nucleare, Hans M.Kristensen, directorul Nuclear Information Project din cadrul Federaţiei americane a oamenilor de ştiinţă. El cere să se ia decizii urgente pentru retragerea armamentului existent (aproximativ 40 de bombe nucleare tip B-61), urgent deoarece, în caz contrar, baza ele va intra automat în procesul de înlocuire a arsenalului existent cu noile tipuri de bombe B61-12 cu ghidaj laser.

„Zona NATO“ de la baza de la Incirlik unde se află depozitate şi armele nucleare precum şi unităţile de întreţinere

Imagine de pe satelitul Maxar preluată prin Earth Watch, martie 2019, exerciţiu implicând arme nucleare

Iată pledoaria cercetătorului american, cu o rezonanţă specială acum, înaintea Summitului NATO de la Londra:

„Bombele nucleare B61 de la Incirlik ar fi trebuit mutate cu mult timp în urmă numai că gândirea de tip Războiul Rece şi inerţia birocratică au împiedicat să se facă ceea ce trebuia. Iar acum s-a ajuns la momentul în care SUA Are de ales între a-şi securiza armele sau să le vadă abandonate Turciei.

Sigur că retragerea armamentului nuclear nu înseamnă abandonarea Turciei. Relaţia are deja probleme serioase şi a ţine în continuare aceste arme la Incirlik în ideea că asta ar împiedica îndepărtarea Turciei de NATO este probabil iluzorie. ...relaţia pare să se deterioreze pe mai departe, fie că sunt sau nu arme nucleare la Incirlik... Bombele nucleare aflate acum la Incirlik pot fi uşor să fie transferate în alte silozuri goale din ţări europene. Spaţiul de depozitare nu ar constitui o problemă. Sunt acum 96 de spaţii libere de depozitare în silozurile active WS3 în Belgia, Germania, Olanda şi Italia.  

Mai există, în plus, 25 de silozuri goale şi inactive la siloz cu spaţiu de depozitare pentru 100 de bombe la RAF Lakeheath. Dar opoziţia din partea publicului şi parlamentului este foarte posibil să nu permită creşterea numărului de bombe nucleare depozitate în aceste ţări. Dacă va veni ordinul de evacuare a bazei de la Incirlik, pesemne că bombele vor trebui returnate în SUA.

Există persoane care vor argumenta că deteriorarea relaţiilor cu Rusia şi presupusa bază pe care Moscova o pune pe o strategie „escaladare/dezescaladare“ folosind armele nucleare tactice pentru a  mai întâi împiedică SUA să reducă - şi să retragă – arsenalul său nuclear din Europa...Pare să fie semnalul către aliaţii europeni că, în acest moment, SUA nu mai cred că desfăşurarea de bombe B61 în Europa este un argument credibil şi că fi nevoie de cu totul alte arme.

Indiferent de ce crede oricine despre prezenţa armelor nucleare tactice în Europa, Turcia nu mai este o locaţie acceptabilă. Modul de conducere al lui Erdogan, confruntaţional şi autoritarist, subminează rapid statutul Turciei ca aliat credibil în NATO, în timp de deteriorarea situaţiei de securitate din regiune reprezintă o ameninţare fizică reală la adresa armelor de la Incirlik. Ameninţarea este reală şi astfel o privesc şi militarii americani. Într-atât încât mai multe escadroane suplimentare au fost trimise la baza de la Aviano pentru a fi antrenate special în a răspunde „unei instabilităţi regionale şi unei instabilităţi guvernamentale“. Securitatea armamentului nuclear de la Incirlik este o chestiune urgentă, iar trimiterea de noi tipuri de arme în zonă este o nejustificată şi incompatibilă cu standardele nucleare de securitate americane“.

Un context foarte complicat şi care nu este absolut deloc uşor de tranşat. De aici atenţia cu care sunt monitorizate de serviciile de informaţii toate datele care privesc mişcările de armamente nucleare, acum în special, cu prioritate absolută, cele de la Incirlik. Şi, în acest context al tuturor tensiunilor, continuă şi războiul informaţional, revenind, de dat acesta din partea agenţiei de presă TRND din Azerbaidjan (aveţi aici ştirea respectivă) povestea cu mutarea bombelor nucleare tactice de la Incirlik unde va pe teritoriul nostru, apărută pentru prima oară ca fake news pe Euractiv şi în plasa căreia au căzut atunci multe canale de presă.

După cum vedeţi, se joacă pe mai multe nivele, iar asocierea României – ca ţară NATO la Marea Neagră - la jocul principal pentru deplasarea atenţiei are o logică aparte, aceea de a o transforma în ţintă, parte a unei probleme SUA şi NATO. În cazul nostru, iată tipul clasic de atac (semnat de un anume Valentin Vasilescu pentru Geopolitca.ru) în care întrebarea-cheie este dacă armele nucleare care sunt mutate de la Incirlik în România pot fi folosite pentru un atac de la Deveselu împotriva Moscovei. Motivaţie pentru a fi trecuţi de planificatorii ruşi pe lista ţintelor primare pentru răspuns militar nuclear.

Aici, ştirea azerilor reluată după ce s-a creat „bulgărele de zăpadă“:

Iar dacă ştirea asta chiar este, din nou, un fake news parte dintr-un raţionament strategic ostil, cine oare vrea, trebuie sau chiar ar fi obligat să răspundă, tocmai pentru că este clar că se aşează acum noi ţinte pe standul de tir? Discuţia, pe fond, nu este atât despre bombele nucleare de la Incirlik, ci despre intenţia anunţată de Erdogan de a dota Turcia cu armament nuclear, poate prin filiera pakistaneză. Aici este marea problemă şi cu asta Akara deschide o altă partidă de şah, chiar cu mize mondiale.