2014, anul în care preşedinţia UE intră pe mâna falimentarilor

Grecia a preluat la 1 ianuarie preşedinţia Uniunii Europene, un mandat numit de preşedintele elen Antonio Samar „aducător de speranţă, speranţa unei Europe mai bune”. La jumătatea anului, preşedinţia prin rotaţie va fi preluată de italieni.

Preşedinţia elenă prin rotaţie va începe concret la 8 ianuarie, cu reuniunea de la Atena a comisarilor europeni. Apoi, premierul Samaras se va deplasa la Strasbourg, la 16 ianuarie, pentru a prezenta în Parlamentul European priorităţile acestei preşedinţii.

„Nu cred că această preşedinţie ar putea fi tot atât de calmă ca altele”, a estimat, într-o declaraţie pentru AFP, Zsolt Darvas, economist la institutul Bruegel, la Bruxelles. 'Va fi foarte greu pentru Grecia, din cauza propriilor probleme (...) şi a presiunii puse pe calendar de alegerile pentru Parlamentul European', a spus acesta. 

Ministrul grec al afacerilor europene, Dimitris Kourkoulas, a anunţat că preşedinţia elenă „se va focaliza pe cele mai presante probleme ale cetăţenilor europeni”: imigraţia, ocuparea forţei de muncă, uniunea bancară şi politica maritimă. 

O preşedinţie reuşită ne-ar permită să arătăm că „Europa aduce un răspuns concret aşteptărilor populaţiei”, a afirmat un diplomat european. 

Într-adevăr, Grecia continuă să fie pariul „totul sau nimic” al Uniunii Europene. În ciuda celor două pachete de asistenţă financiară de urgenţă şi a măsurilor draconice de austeritate, economia elenă nu dă semne de revenire, ci, mai mult, se află în al cincilea an consecutiv de recesiune. 

În 2005, Atena a adoptat primul buget de austeritate. După opt ani şi două împrumuturi de urgenţă în valoare de peste 230 de miliarde de euro, statul cel mai probabil va avea nevoie de încă o restructurare a datoriei.

Guvernanţii greci au tăiat cheltuielile bugetare cu câteva zeci de miliarde de euro din 2010, de când au primit primul împrumut de urgenţă de la Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, în valoare de 110 miliarde de euro. Însă eşecul înregistrat de Atena în ceea ce priveşte planul de privatizări este suficient pentru ca statul să nu strângă fondurile necesare pentru a-şi achita datoriile scadente. 

 Măsurile de austeritate aplicate în Grecia în ultimii trei ani:

- reducerea cheltuielilor guvernamentale cu 200 de miliarde de euro

- transformarea a 30.000 de muncitori cu normă întreagă din sectorul public în lucrători cu jumătate de normă

- reducerea pensiilor suplimentare cu 10-20%

- eliminarea alocaţiilor pentru familiile cu venituri anuale mai mari de 45.000 de euro. Excepţie fac doar familiile cu cinci sau mai mulţi copii

- eliminarea a 150.000 de locuri de muncă din sectorul public prin îngheţarea angajărilor şi eliminarea contractelor temporare

- reducerea cu 15% a salariilor bugetarilor

- majorarea cu 10% a accizelor la tutun şi băuturi alcoolice

- eliminarea celui de-al treisprezecelea şi a celui de-al paisprezecelea salariu

- majorarea vârstei de pensionare de la 61 la 65 de ani

- tăierea investiţiilor publice cu 400 de milioane de euro

- introducerea unei reguli de o angajare la zece posturi eliberate în companiile de stat

- reducerea cu 10% a salariilor edililor locali

- reducerea cu 22% a salariului minim pe economie

- eliminarea unei serii de deduceri fiscale

- creşterea impozitelor pentru iahturi, maşini, piscine şi alte proprietăţi

- privatizarea parţială sau completă a mai multor companii

- reducerea cu un miliard de euro a cheltuielilor cu sistemul de Sănătate

- tăierea cu 300 de miliarde de euro a bugetului pentru Apărare

În 2011, Grecia a prezentat un plan ambiţios de privatizări, iar statul urma să obţină cel puţin 70 de miliarde de euro din vânzarea unor active precum aeroporturi, porturi, companii şi proprietăţi imobiliare, chiar şi participaţia deţinută în cadrul companiei care are monopol pe piaţa jocurilor de noroc. 

Miza era uriaşă – aducerea acestor bani la buget a reprezentat o condiţie fundamentală a acordurilor internaţionale pe care Grecia le-a încheiat cu FMI şi UE. A fost înfiinţată atunci şi o agenţie guvernamentală, care să se asigure că ţinta este atinsă. 

Al doilea acord de urgenţă acordat Greciei în 2011 s-a bazat în mare parte pe o astfel de restructurare, prin care creditorii privaţi ai statului (bănci, fonduri de investiţii) au fost forţaţi să accepte recalcularea dobânzilor, ceea ce a însemnat „ştergerea” a 100 de miliarde de euro din datoria publică a Greciei. 

Prin planurile draconice de austeritate, Grecia şi-a redus deficitul bugetar de la aproape 16% din PIB în 2009 la aproximativ 4% în 2013, ceea ce a reprezentat una dintre cele mai drastice redresări bugetare din UE. Însă, în acelaşi timp, datoria publică a ţării a ajuns la 375,5 miliarde de euro, adică o creştere de la 110% din PIB la aproape 160% din PIB. 

Din cauza încasărilor mai mici ale statului, dar şi a altor factori care pun presiune pe economie precum scăderea consumului, Grecia are un deficit de finţare de 11,1 miliarde de euro pentru următorul an şi jumătate. Aceşti bani se vor obţine cel mai probabil printr-o nouă restructurare a datoriei elene, spun economiştii. 

CITEŞTE MAI MULT

„Zău? Mulţumim, dar n-o să vă iertăm niciodată!” Cât mai contează pentru economia Greciei faptul că FMI îşi recunoaşte greşelile

Sutele de mii de greci care au ieşit în stradă cu regularitatea unui ceas elveţian în ultimii trei ani s-au simţit razbunaţi atunci când Fondul Monetar Internaţional a recunoscut că au existat „erori notabile” în strategia prin care s-a încercat salvarea Greciei. Consecinţele ramân însa cioplite în piatră: economia elenă se afla în al şaselea an consecutiv de recesiune, iar strânsul curelei a deveni laţ pentru grecii de rând.

Ce înseamnă să fii sărac în Grecia

Modalitatea de evaluare a sărăciei îi face pe mulţi să afirme că „săracii“ greci nu sunt chiar atât de săraci. În plus, indolenţa grecilor şi înclinarea lor către evaziune au devenit laitmotive în tensiunile şi disputele politice încă de la începutul crizei euro. Însă o treime dintre greci trăiesc sub pragul sărăciei, numărul de copii abandonaţi a crescut semnificativ, la fel şi cel al utilizatorilor de droguri. 

FMI cere băncilor să şteargă încă o parte din datoria Greciei

Fondul Monetar Internaţional pune presiuni pentru o nouă restructurare a datoriei Greciei, anunţând că nu va mai elibera tranşe din împrumuturile pe care le-a acordat statului falimentar dacă acesta nu convinge băncile comerciale să renunţe la dobânzi în valoare de 4,6 miliarde de dolari.

FMI admite că au avut loc „eşecuri notabile“ în planul de salvare a Greciei

Fondul Monetar Internaţional a recunoscut, într-un raport publicat miercuri, că primul plan de salvare a Greciei, din anul 2010, a înregistrat „eşecuri notabile“, asta din cauza estimărilor prea optimiste privind creşterea economică.

FMI cere băncilor să şteargă încă o parte din datoria Greciei

Fondul Monetar Internaţional pune presiuni pentru o nouă restructurare a datoriei Greciei, anunţând că nu va mai elibera tranşe din împrumuturile pe care le-a acordat statului falimentar dacă acesta nu convinge băncile comerciale să renunţe la dobânzi în valoare de 4,6 miliarde de dolari.

Cum a pus FMI mâna pe Europa

Înainte de izbucnirea crizei, Fondul Monetar Internaţional avea operaţiuni neînsemnate şi se vorbea chiar de desfiinţarea instituţiei. În prezent, tot mai multe ţări depind de organizaţie. În rubrica „Dosar“ din această săptămână, „Adevărul“ îţi arată cum un politician abil a reuşit să profite de contextul economic nefavorabil pentru a reinventa FMI.

FMI: Grecia va avea nevoie de mai mulţi bani, riscurile sunt ridicate

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a averitzat ieri că riscurile legate de planul de reforme din Grecia sunt ridicate, iar ţările europene vor fi nevoite să acorde statului elen noi fonduri şi reduceri ale datoriilor, potrivit Capital.gr, citat de Mediafax.