Structura Statul Islamic, dezvăluită de documente secrete

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi războiul pe care Statul Islamic îl poartă pare a fi dus pe considerente strict religioase, aceste este, de fapt, foarte bine pus la punct. Publicaţia germană „Der Spiegel” a intrat în posesia planurilor fostului lider al SI, Haji Bakr, care arată cât de minuţios era calculat fiecare pas al organizaţiei.

Distant, politicos, ademenitor, lipsit de onestitat, maliţios. Aşa îl descriu rebelii sirieni pe liderul Statului Islamic, Samir Abd Muhammad al-Khlifawi, cunoscut sub pseudonimul Haji Bakr. Însă nici cei care se aflau sub conducerea lui, nici cei care l-au ucis în ianuarie 2014 nu ştiau cine este cel alături de care sau împotriva căruia au luptat.

Aceasta era însă una din tacticile fostului colonel al serviciilor secrete ale lui Saddam Hussein. Haji Bakr trăgea sforile în secret pentru crearea Statului Islamic de ani buni. Foşti membri ai grupării l-au menţionat în repetate rânduri ca fiind o figură marcantă, însă nu a fost niciodată clar care era rolul său cu adevărat.

Dar când arhitectul Statului Islamic a murit, a lăsat în urmă ceva ce ar fi trebuit să rămână strict secret: planul în detaliu al SI. Un dosar plin cu hârtii scrise de mână, cu tabele organizaţionale, liste şi orare care descriau cum poate fi subjugată o ţară. Publicaţia germană Spiegel a intrat în posesia a 31 de pagini din acest dosar. Acestea reprezintă planul după care s-au născut cea mai de succes armată teroristă din istoria recentă.

Până acum, cea mai mare parte a informaţiilor despre SI a venit de la foşti luptători care au dezertat, însă nu oferea o explicaţie pentru ascensiunea proeminentă a grupului care a fost stopată de atacurile aeriene de la sfârşitul verii lui 2014.

Pentru prima dată, documentele lăsate în urmă de Haji Bakr fac posibilă tragerea unor concluzii despre cum este organizată conducerea SI şi despre rolul pe care îl joacă în această organizaţie foşti oficiali din guvernul lui Saddam Hussein. Dar, cel mai important, acestea arată cum s-a realizat preluarea controlului în nordul Siriei, lucru care, ulterior, a facilitat înaintarea grupului în Irak. Aceste documente, precum şi cercetările realizate de Spiegel, arată că instrucţiunile lui Haji Bakr au fost urmate cu stricteţe.

Marele plan

Colecţia de documente relatează un plan simplu. Haji Bakr voia să cucerească un teritoriu cât mai mare posibil din Siria, ca mai apoi să îl folosească pe post de zonă de luptă pentru a invada Irakul. Bakr s-a mutat la nord de Aleppo, în Tal Rifaat. Oraşul a fost o alegere bună fiindcă mulţi dintre locuitori au plecat în anii '90 pentru a munci în Golf, în special în Arabia Saudită. Când s-au întors, aceştia au venit cu convingeri radicale, ceea ce a făcut ca în 2013 Tal Rifaat să devină un centru de control al SI în provincia Aleppo, sute de luptători fiind stabiliţi aici.

Aici „Lordul Umbrelor”, după cum era supranumit de unii dintre adepţi, a schiţat structura Statului Islamic, pagini întregi cu responsabilităţi individuale, nimic mai puţin decât un plan de cucerire. Nu era vorba de un manifest de credinţă ci de un plan minuţios pentru un servciu secret al Statului Islamic, nimic mai mult decât un califat condus de o organizaţie asemănătoare Stasi-ului german.

Planul începea cu recrutarea de oameni sub pretextul creării unui centru Dawah pentru misionari ai Islamismului. Dintre cei care veneau la cursurile despre viaţa islamică, erau alese una sau două persoane care erau instruite ulterior pentru a spiona satele din care veneau şi a obţine informaţii precum liste care să conţină familiile puternice, membrii influenţi ai acestor familii, sursele de venit ale acestora, numele şi mărimea brigăzilor de rebeli din orăşelele respective, numele liderilor acestora şi orientarea lor politică, precum şi aflarea activităţilor ilegale ale acestora, informaţii care erau folositoare  pentru ulterioare şantaje.

De asemenea, planurile acopereau şi arii precum finanţele, şcolile, media sau transporturile. Cu toate astea, anumite lucruri erau recurente: supravegherea, spionajul, crimele şi răpirile. Pentru fiecare consiliu al provinciilor, Bakr se asigura că are un emir care să se ocupe de crime, răpiri sau comunicarea cu lunetiştii. De asemenea, exista un alt emir care trebuia să îi supravegheze pe aceşti emiri. Scopul era ca absolut toată lumea să fie supravegheată.

Începuturile din Irak

În 2010, Bakr şi un mic grup de foşti ofiţeri ai serviciilor de securitate din Irak l-au numit pe Abu Bakr al-Baghdadi liderul oficial al Statului Islamic. Motivaţia pentru această mişcare a fost că acesta va da mişcării o faţă religioasă. Bakr era un naţionalist, dar nu şi un islamist. Acesta era de părere că fanatismul religios nu este de ajuns pentru victorie, dar era conştient de faptul că poate exploata credinţa din oamenii pe care îi controla. 

După ce seful forţelor de ocupaţie ale SUA din Bagdad a dizolvat armata printr-un decret semnat în 2003, Bakr s-a trezit practic fără loc de muncă. La fel s-a întâmplat şi cu mii de ofiţeri suniţi, foarte bine antrenaţi. În acest fel, SUA şi-au făcut cel mai puternic şi inteligent inamic. Bakr a dispărut din peisaj pentru moment pentru a se întâlni cu Abu Musab al-Zarqawi în Anbarm o localitate din vestul Irakului. Zarqawi, un iordanian prin naştere, condusese o tabără de antrenament pentru terorişti internaţionali. Începând cu 2003, acesta a căpătat notorietate ca fiind capul din spatele a numeroase atacuri asupra forţelor ONU, SUA sau asupra miliţiilor şiite. Acesta era considerat mult prea radical chiar şi de către liderul Al-Qaida, Osama bin Laden. 

Bakr avea nevoie de astfel de oameni, secretul Statului Islamic stând în această combinaţie de fanatism religios şi calcule minuţioase. În 2006, al-Zarqaqi a fost ucis, dar între timp Bakr a devenise unul din liderii militari din Irak. Între 2006 şi 2008 Bakr a fost tabăra militară a SUA Bucca li în închisoarea Abu Ghraib. Acesta a supravieţuit mai multor valuri de arestări şi omoruri ale americanilor şi irakienilor. Pentru Bakr şi înalţi ofiţeri care au fost încarceraţi împreună, aceasta a fost o ocazie să îşi mărească influenţa stabilind noi contacte. 

Implementarea planului

Aşadar, în 2013 au fost deschise centre Dawah în mai multe oraşe siriene, fără să se pomenească numele Statului Islamic. Un astfel de centru a fost lansat chiar şi într-un oraş liberal din provincia Aleppo, fără ca cineva să realizeze ce se întâmplă. „Nu ne dădeam seama la început”, a spus un tânăr activist pentru Spiegel. „Oricine putea deschide orice. Doar când au început luptele, în ianuarie, am realizat că IS închiriase câteva apartamente în care depozitau arme şi îşi ascundeau oamenii.”.

Situaţia s-a repetat în mia multe oraşe. De îndată ce avea destui acoliţi, clădirile erau închiriate, un steag negru era arborat şi străzile erau blocate. La început, modul de operare presupunea evitarea rezistenţei organizate şi răpirea sau uciderea indivizilor ostili.

Însă aceşti acoliţi nu erau irakieni, aşa cum ar fi fost de aşteptat. De asemenea, nici sirienii nu erau bine reprezentaţi. Cea mai mare parte a armatei create de Bakr era formată din studenţi veniţi din Arabia Saudită, muncitori din Tunisia sau studenţi care se retrăgeau de la şcolile din Europa. 

La sfârşitul lui 2012, taberele militare ale SI înfloriseră deja în mai multe regiuni. Noii veniţi primeau câteva luni de antrenament şi erau obligaţi să se supună total comenzilor centrale. Astfel, deşi la început era haos, în final se năsteau trupe absolut profesioniste şi loiale. Teroriştii nu cunoşteau pe nimeni cu excepţia camarazilor, astfel că nu aveau reţineri în a omorî şi puteau fi uşor detaşaţi în orice alt loc. Asta venea în contrast cu mentalitatea rebelilor sirieni care erau concentraţi mai mult pe protejarea propriilor oraşe. 

În toamna lui 2013, SI a angajat 2650 de luptători străini în regiunea provinciei Aleppo. Dintre aceştia, o treime erau tunisieni, urmaţi de saudiţi, turci, egipteni şi, în numere mai mici, ceceni, europeni şi indonezieni. Statul Islamic a apelat şi la un truc pentru a-şi mări puterea. Toţi militanţii purtau măşti negre care nu doar că îi făceau să pară mai înfricoşători, dar ajuta la inducerea în eroare cu privire la numărul exact de luptători pe care SI îi avea la dispoziţie. La acestă tactică s-a adăugat şi spionajul care aducea informaţii despre situaţia populaţiei dintr-o localitate anume. Dacă aceasta, spre exemplu, era slabă şi divizată de conflicte, SI se prezenta ca o forţă protectoare.

Moartea lui Haji Bakr

Până la finalul lui 2013 totul mergea conform planurilor lui Bakr. Califatul se extindea oraş cu oraş, fără a întâmpina rezistenţă serioasă din partea rebelilor sirieni, care păreau paralizaţi în faţa sinistrei puteri a SI. Dar când în decembrie 2013 un acolit al SI a torturat până la moarte un doctor şi totodată un lider al rebelilor sirieni extrem de simpatizat, ceva s-a întâmplat. Brigăzile de rebeli sirieni s-au unit şi au atacat concomitent diferite baze ale SI distrugându-le avantajul tactic de a avea la dispoziţie unităţi care să se deplaseze rapid în zonele în care era nevoie de întăriri.

În câteva săptămâni SI a fost nevoit să se retragă din multe regiuni şi chiar a fost pe punctul de a pierde capitala Raqqa. În timpul luptelor din capitală SI a beneficiat de apariţia în ultimul moment a 1300 de militanţi care au s-au confundat cu rebelii sirieni, inducându-i pe aceştia în eroare până când au ajuns să se omoare între ei. 

Haji Bakr a stat retras în micul oraş Tal Rifaat, unde SI deţinea controlul. Dar la câteva ore de la atacul rebelilor sirieni, oraşul deja se divizase. Doar că Bakr a rămas prins în partea greşită. Pentru a putea să-şi păstreze anonimatul, acesta a preferat să nu fugă într-un centru controlat de SI, iar un vecin a anunţat rebelii sirieni că un şeic al SI se află în casa în care Bakr era ascuns. Un comandant al forţelor locale, Abdelmik Hadbe s-a deplasat împreună cu câţiva din oamenii lui la casa cu pricina, unde l-a găsit pe Bakr, îmbrăcat în pijamale. Acesta a încercat să scape susţinând că are o curea pentru atentate sinucigaşe, apoi a început să tragă cu un Kalashnikov. Hadbe a tras şi el, omorându-l pe Bakr. 

Ulterior, după ce au aflat pe cine au ucis, oamenii au cercetat casa şi au găsit computere, paşapoarte, cartele SIM, un GPS şi, cel mai important, hârtii cu planurile lui Bakr. Nu a fost găsi însă nici un Coran. Pe soţia lui Bakr au luat-o în custodie, eliberând-o ulterior în schimbul unor ostatici turci, la cererea Ankarei.

Ce rezervă viitorul pentru Statul Islamic

Contraloviturile pe care SI le-a suferit în ultimele luni au lăsat impresia că sfârşitul Statului Islamic este aproape. Dar acest optimism este încă prematur. Deşi SI a pierdut mai multe bătălii în ultima vreme, expansiunea sa în Siria a continuat. 

Este adevărat că încercările anteriaore ale forţelor jihadiste de a controla anumite teritorii geografice au dat greş din cauza lipsei de cunoştinţe despre cum se administrează o regiune sau chiar un stat, dar strategii SI tocmai la aceste lipsuri au lucrat. În interiorul califatului s-a construit un regim mai stabil decât pare. În interiorul Statului Islamic există structuri de stat, birocraţie şi autorităţi. Dar există şi structuri de comandă paralele, trupe de elită şi comandanţi speciali care pot face anumiţi conducători să dispară dacă aşa li se ordonă. 

De asemenea, după ce atacurile aeriene ale SUA le-au distrus rafinăriile pe care le controlau, califatul câştigă în continuare bani sub forma unor noi taxe impuse oamenilor din teritoriile pe care le controlează sau pur şi simplu prin confiscarea proprietăţilor acestora. Până la urmă, SI ştie tot de la spionii organizaţiei. Ştie cine ce case sau terenuri deţine, ştie cine are mai multe oi sau mai mulţi bani.

În timp ce Vestul îşi face probleme cu privire la posibilitatea unor atacuri teroriste, un alt scenariu pare a prinde contur. Un război intramusulman între şiiţi şi suniţi. Un astfel de conflict ar permite Statului Islamic să treacă de la stadiul de organizaţie teroristă la cel de putere centrală. În prezent situaţia din Siria, Irak şi Afganistan dă câştig de cauză acestei teorii. Şiiţiii afgani se luptă cu suniţii afgani pe teritoriul Siriei, iar SI profită de barbarismul miliţiilor şiite din Irak. Acest vechi conflict islamic este pe punctul de a se revărsa în ţări ca Arabia Saudită, Kuweit, Bahrein sau Liban, caz în care propaganda Statului Islamic despre apocalipsa care se apropie ar putea deveni realitate. În tot acest context ar putea să ia naştere o dictatură absolutistă în numele divinităţii.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite