Viaţa la Camp Bondsteel în aşteptarea independenţei Kosovo

>> Cea mai mare bază americană din Europa are dimensiunile unui oraş, cu şosele impecabile şi restricţii de viteză. Dacă la intrarea în Priştina, capitala Kosovo,vizitatorul este

>> Cea mai mare bază americană din Europa are dimensiunile unui oraş, cu şosele impecabile şi restricţii de viteză.

Dacă la intrarea în Priştina, capitala Kosovo,vizitatorul este întâmpinat de un portret uriaş al fostului preşedinte Bill Clinton, drumul spre baza americană Camp Bondsteel, situată la aproape 40 de kilometri de centrul oraşului, este la fel de surprinzător.

Ai ocazia să treci pe lângă Hotelul Victory, iar după alţi câţiva kilometri nu poţi rata bistroul Route 66, care poartă numele drumului ce traversează de la est la vest continentul nord-american. Toate, prezente într-un peisaj dezolant, printre mormane de gunoaie şi noile case pe care şi le înalţă albanezii. Însoţitorii mei mă asigură că sunt şi sârbi în zonă. Obligatoriu de cealaltă parte a şoselei. Nu-i greu să identifici "demarcaţiile". Pe de o parte, o moschee, iar câteva sute de metri mai departe, în partea opusă, o biserică.

Intrare mai dificilă ca la Pentagon

Baza americană de la Camp Bondsteel, cea mai mare din Europa, începe să se facă văzută imediat ce intri pe drumul care desparte Kosovo de Macedonia. Pentru vizitator, intrarea este mai mult decât complicată.
Primul hop apare la multe sute de metri de bază. Un ofiţer de securitate înarmat până în dinţi te invită într-o gheretă, unde predai paşaportul şi toată aparatura.

Primeşti în schimb un badge şi o escortă, obligatorie pentru vizitatori. Escorta mea este o tânără de doar 26 de ani, din Nebraska. Măsurile de securitate nu se încheie însă aici. La alte câteva sute de metri, cobori din nou din maşină. Un alt ofiţer se asigură că nu ai asupra ta metale sau material exploziv. Drumul până la comandamentul american se parcurge obligatoriu în maşină.

Baza, de dimensiunile unui oraş, are restricţii de viteză. Şoselele sunt impecabile, dar maxima admisă este de 20 de kilometri pe oră. Sunt bine supravegheate de patrule, care verifică minuţios cum se circulă şi dacă parcarea se face în locul permis. Cine încalcă regulile riscă o amendă de 20 de dolari, îmi spune escorta, care îndrăzneşte totuşi să le încalce.

La următorul filtru, parchează într-un loc nepermis. Mă mai înregistrează o dată, primesc încă un badge şi, în sfârşit, cale liberă. Afară, poliţia bazei îşi face datoria, dar escorta scapă de amendă spunând că este în misiune cu subsemnata.

Cinematografe, magazine şi studii gratuite

Prima oprire o facem la centrul de educaţie de la Bondsteel. Aici, militarii americani au posibilitatea să-şi facă studiile sau să le continue. Gratis. Cursurile sunt stabilite în funcţie de solicitări, îmi spune responsabilul centrului, care lucrează de 30 de ani în armata americană. Soldaţii dislocaţi acum în Kosovo provin din 25 din cele 50 de state americane.

Puţini dintre ei îşi fac însă simţită prezenţa în bază, în miezul zilei. Escorta mă asigură că sunt ocupaţi, nu există timpi morţi şi-mi spune cum decurge viaţa la Camp Bondsteel. Între două misiuni, militarii au la dispoziţie sala de cinematograf, magazine, sala de gimnastică, de internet şi cursuri pentru masterate şi doctorate.

Construită de Halliburton

Bondsteel este cea mai mare bază americană construită după războiul din Vietnam. Iniţial, a "găzduit" 7.000 de militari. Acum au rămas circa 1.600. A fost construită de compania americană "KBR", aparţinând grupului "Halliburton", al cărui preşedinte director general era, pe atunci, Dick Cheney, actualul vicepreşedinte al SUA. Camp Bondsteel a servit de model altor baze strategice, construite ulterior de SUA în Bosnia, Albania şi Macedonia.

Sala de mese, împărţită pe ţări

La ora prânzului, gazdele mele americane mă invită în sala de mese. Imensă, cât să încapă toată lumea. Militarii din cele 10 ţări participante la misiunea KFOR şi-au ocupat deja locurile. Pe ţări, nu amestecaţi. Mâncarea abundă la Bondsteel. Nici vorbă de raţia din armata română. Militarii au de ales între friptură de pui, cartofi prăjiţi, salate, hamburgeri, chessburgeri sau hot-dog, că doar suntem într-o bază americană.

Oferta pentru desert e la fel de generoasă: prăjituri de toate felurile, îngheţată, salată de fructe. După masă, lumea se retrage: cei liberi - în camere, ceilalţi - la pregătirea următoarei misiuni. Şi vizita mea se apropie de final. Ne întoarcem exact pe acelaşi traseu şi trecem din nou prin filtre. Soldatul de serviciu îşi notează conştiincios ora şi data la care am ieşit din incinta bazei.