De ce muzica poate fi încă o afacere bună

“Nu te lega de nava care se scufundă”, este sfatul pe care solistul formaţiei Radiohead, Thom Yorke, îl oferă trupelor tinere.

În opinia lui Yorke, este o simplă chestiune de timp până când industria muzicală se va destrăma, arată un articol al The Telegraph.
Vânzările propriu-zise de muzică sunt în declin, iar suspiciunile cu privire la securitatea financiară şi lipsa de control asupra formatelor online în creştere au afectat industria mai bine de un deceniu.

Atunci de ce este Martin Goldschmidt, co-fondatorul casei de discuri independente Cooking Vinyl atât de optimist? Se întreabă autorul analizei The Telegraph. "Fantastică!" este evaluarea pe care o face stării de sănătate a celor două afaceri ale sale, precum şi perspectivele pentru casele de discuri independente în general.

Desigur, optimismul lui se datorează mult loviturii pe care a dat-o când a semnat cu trupa The Prodigy în 2007. Când albumul din 2009 al trupei, "Invaders Must Die", a devenit cel mai bine vândut album al anului lansat de o casă de discuri independentă din Europa s-a schimbat norocul Cooking Vinyl.

"Banii din aceste vânzări încă trec prin conturile noastre", spune Goldschmidt. "Înainte de asta începusem să intrăm la apă", recunoaşte el.
În 2009, cifra de afaceri de 10,5 milioane de lire pentru Cooking Vinyl, incluzând şi ramurile de marketing şi distribuţie, a fost recordul anului în afaceri.

Anul trecut, o cifră de afaceri de 7,6 milioane de lire a reprezentat o îmbunătăţire faţă de 2010, iar compania şi-a îmbunătăţit profitul brut în fiecare an începând din 2008. Contractele includ The Cranberries, Groove Armada şi chiar Marilyn Manson.

Cum a reuşit casa de discuri, veche de 26 de ani, din vestul Londrei să atragă trupa The Prodigy? Răspunsul ar putea fi o modalitate contrariantă pentru artişti, manageri şi afacerile caselor de discuri.

Un punct de cotitură timpuriu l-a reprezentat pentru Cooking Vinyl implicarea în semnarea contractului cu artistul est-londonez Billy Bragg, o afacere neconvenţională în mijlocul anilor '90. La acel moment, casa de discuri tocmai trecuse de o perioadă de cinci ani în care îi fusese ameninţată supravieţuirea.

Atunci când Bragg a venit cu întreaga sa cartotecă, Goldschmidt a văzut o oportunitate în revenirea creşterii veniturilor peste noapte cu o investiţie de început modestă.

Managerul lui Bragg, Peter Jenner, a insistat asupra unei afaceri care a transformat contractul tradiţional dintre un artist şi casa sa de discuri, care de obicei constă într-un avans mare şi apoi bonificaţii periodice mai mici în schimbul cedării drepturilor de autor.

"Banii vin, noi luăm un comision din toate veniturile, în jur de 20%, şi Billy ia restul. Însă la începutul proiectului, primim toţi banii, dar de asemenea facem toată treaba. Odată ce înregistrarea intră în circuit iar costurile s-au acoperit, Billy ia toţi banii. Este mult mai corect şi nu există niciun motiv pentru care Billy să plece pentru că aşa face mai mulţi bani decât ar face dintr-o înţelegere pe bază de bonificaţii. Asta înseamnă că este putem avea o relaţie pe termen lung", spune Goldschmidt.

Brian Message, managerul Radiohead şi fondator al ATC Management, spune: "Există în mod clar o evoluţie. Aceasta este o dezvoltare a pieţei cu mai multe posibilităţi pentru artişti, manageri şi producători".

ATC oferă "360 deals", proiect similar cu contractual dintre Cooking Vinyl şi Billy Braggs, prin care toate veniturile, fie din înregistrări, concerte sau produse sunt împărţite între trupe şi susţinătorii acestora, odată ce investiţia iniţială a fost recuperată.

"În anii '90, a existat un model de investiţii", spune Brian Messege: "Companiile de înregistrare puneau banii, cumpărau drepturile de autor de la artişti şi le tranzacţionau. Acest model încă există şi câteva case de discuri sunt încă pline de succes, însă 360 deals sunt înţelegeri foarte corecte, transparente şi aliniate tendinţelor".

Acest lucru ar permite decizii precum cea a Band of Skulls, a ATC, să îşi retragă drepturile de autor, însă să folosească în continuare infrastructura tradiţională a industriei pentru distribuţie.

Adam Webb, personaj din industria muzicală a Marii Britanii, spune: "Unele trupe ar încadra acest lucru ca fiind zdrobitor pentru sistem, dar ar putea crea o lume mai bună pentru cei importanţi (n.r.-referindu-se la artişti)".

Un nou model de investiţii ar putea reduce costurile cu descoperirea şi dezvoltarea talentelor dacă investitorii, casele de discuri independente şi managerii fac acest lucru. Problema, după cum spune Messege, va fi atragerea "îngerilor" şi a investitorilor în afaceri de risc.

"Oamenii spun că unul din 20 de artişti este de succes. Asta poate fi adevărat în ceea ce priveşte ţintele înalte, dar lovind mai jos, poţi crea câştiguri financiare. Încercăm să înaintăm ideea că investiţia în talent nu este chiar aşa de riscantă pe cât cred ei".

O chemă a Guvernului care oferă pauze fiscale generoase pentru cei care susţin afaceri mici ar putea să ajute descoperirea de talente în a deveni o investiţie atractivă, mai spune el.

"Sunt grozavi la capitolul creativitate, în domeniul muzical şi antreprenorial în această ţară şi dacă putem să încurajăm investiţiile în puştii talentaţi, vom vedea beneficiile enorme", mai arată Messege.