Criza europeană riscă să stopeze revenirea economiei SUA, şi să tragă în recesiune economia globală

Criza datoriilor europene ar putea reverbera în afara continentului, şi ar putea afecta serios tendinţa de revenire înregistrată de economia S.U.A. Un eventual faliment al Italiei ar conduce la o nouă mare criză globală, similiră celei din 1920.

Sumbra previziune şi potenţialele soluţii sunt expuse de Paul A. Weller, profesor la Universitatea din Iowa, într-un interviu acordat trap.it. Potrivit acestuia, scenariul îngheţării pieţelor de credit europene, cu falimente în lanţ şi cu o explozie a ratei şomajului, este un scenariu încă extrem de posibil. Iar efectele ar fi resimţite cu mult dincolo de graniţele Uniunii Europene.

Iar economia Americii, chiar dacă nu ar fi în mod direct şi imediat ameninţată de un potenţial haos financiar în Europa, este departe de a fi invulnerabilă, dată fiind rata încă ridicată a şomajului. Astfel că, pentru America, destrămarea zonei euro ar avea efecte devastatoare.

Potrivit economistului Paul A. Weller, Germania face acum aceeaşi greşeală ca republicanii din Statele Unite, considerând că sursa problemelor este inflamarea deficitelor bugetare şi că soluţia ar consta în austeritate. Economistul Paul Krugman a asemănat acest „diagnostic” cu acela al medicului care ia sânge pacientului, observă că starea acestuia se înrăutăţeşte şi concluzionează că leacul e să ia şi mai mult sânge. Potrivit acestuia, problema principală, atât în S.U.A., cât şi în Europa, este cea a cererii deficitare ce necesită nu restrângerea cheltuielilor, ci, dimpotrivă, cheltuieli mai mari.

Acesta susţine însă că, pentru a se evita repetarea experienţei Lehman Brothers din 2008, Germania ar putea fi de acord până la urmă ca Banca Centrală Europeană să accepte în mod oficial statutul de creditor de ultimă instanţă al băncilor şi guvernelor, în ciuda pericolului încurajării evitării reformelor economice.