Mihaela Rădulescu „ ...nici nu moare, nici nu se predă!“

Viaţa ei este un carusel - azi un scandal, mâine un divorţ! O admiri sau nu, Mihaela nu-ţi poate fi indiferentă - se încăpăţânează să rămână lider în topul audienţelor şi să viseze la duminici în familie alături de bărbatul care s-o împlinească!

Despre Mihaela Rădulescu toată lumea îşi dă cu părerea. Ce crede ea despre publicul din România, despre aşteptările lui?

M.R:  Cred că publicul ar trebui să rămână singura necunoscută în meseria mea. În rest ar trebui să fac absolut tot ce ţine de abilităţile mele profesionale, psihologice, de farmec şi de feminitate, de inteligenţă şi naturaleţe ca să ţin în faţa televizorului cât mai multe fiinţe gânditoare. Reuşesc să ţin şi duşmanii - au nevoie de materie primă pentru bârfe, răutăţi şi atunci trebuie să plece de la ceva, oricât de neînsemnat. Nu am o problemă cu asta, dimpotrivă, am înţeles exact la timp că şi ei mă ajută în meseria mea.

Eşti percepută aşa cum eşti?

M.R:  Există multe variante ale mele în ochii publicului şi poate niciuna fidelă total realităţii din afara ecranului. Sigur, prestaţia unui om de direct ca mine, ceea ce spune, ceea ce gândeşte îl reprezintă într-o mare măsură, dar asta nu înseamnă că aşa se manifestă şi în viaţa de după program – nu toţi suntem la fel de joviali, de haioşi, de exuberanţi, de empatici sau de alerţi, de decoltaţi sau preocupaţi de subiectele pe care le dezbatem în direct.

Cum eşti?

M.R: Sunt mult mai retrasă decât s-ar crede, deloc mondenă – nu ies absolut nicăieri, nu-mi place viaţa de noapte deloc. În schimb fac multe activităţi sportive – sar cu paraşuta, fac antrenamente la motocros, merg la pădure şi fac enduro, înot, schiez, alerg, pedalez, merg la sală, la filme, la spectacolele lui Răzvan Mazilu sau la teatru, la concerte bune. Nu sunt nici pe departe diva despre care se tot vorbeşte, sunt o fată în blugi, bocanci şi tricou, care încearcă să treacă , atât cât se poate, cât mai neobservată în afara orelor de program tv.

Care este punctul tău forte şi care este minusul tău ca prezentator de televiziune?

M.R: Ştiu cam tot ce trebuie să ştiu ca tehnică de lucru în direct.  Asta-i o calitate pe care cred că o am, pentru că prea mi-o spun cu foc cei cu care lucrez de atâţia ani şi care zic că mă respectă exact pentru asta. La minusuri, fiecare are câte ceva de comentat - unul zice că am nasul prea mare, altul că nu-s frumoasă, una ar vrea să vorbesc mai puţin, alta să nu mai dau din mâini... dintr-astea..

Cum treci peste un eşec?

M.R:  Rapid. Mobilizându-mă de la interior spre exterior să nu clachez şi să nu mai greşesc la fel a doua oară. Mă iau cu viaţa, inventez antrenamente de motocros şi în zilele în care n-am, mă duc să sar cu paraşuta sau să mă dau cu avionul...

Cât durează dragostea?

M.R: N-aş da verdicte, n-aş pune limite, dar nici n-aş crede că durează o veşnicie. Durează până se accidentează grav , într-o zi...  Şi atunci e bine să cauţi alta, întreagă, plină, minunată...

Deci nu crezi în suflete-pereche?

M.R: Cred  în iubirile duse până la capăt. Doar că nu până la capătul vieţii, ci până la capătul iubirii...

Lumea ar fi mai frumoasă dacă...?

M.R: ....niciun copil n-ar mai suferi de foame, de boală sau de bătaia unor părinţi idioţi.

Ce te face să te simţi vie?

M.R: - Un “te iubesc” spus de să-mi taie respiraţia, când mă aştept cel mai puţin...

Ce te emoţionează?

M.R: Tot ce-mi spune şi-mi arată copilul meu din viaţa lui în spirală...

...(continuarea interviului o găsiţi în ziarul Adevărul de sâmbătă 18oct.)