De ce nu îmi place Starea Naţiei

Mi-am dat întreaga silinţa de care sunt în stare, am făcut toate eforturile posibile. Aşa că de bună voie şi nesilit de nimeni mă expun oprobriului public recunoscând că nu îmi place şi pace Dragoş Pătraru!

Nu e deloc pe gustul meu umorul său gros, unsuros, nefiltrat, nu mi se pare nicidecum real talentul lui de pamfletar, iar calităţile sale de artist amator numai bun pentru faza judeţeană a Festivalului Naţional „Cântarea României”, secţia Brigăzi artistice de agitaţie, mi se par mai mult decât discutabile. Discutabile în sensul de cvasi-inexistente, nu că ar fi altceva în plus de spus despre ele.

Emisiunea Starea Naţiei, pe care respectivul cetăţean o realizează la TVR, zice-se, în regie proprie şi fără niciun fel de costuri ce ar greva asupra bugetului oricum aproape de zero al instituţiei din Calea Dorobanţi, e pentru mine mai indigestă, mai respingătoare decât uleiul de ricin. Degeaba mi se spune că Starea Naţiei ar fi o emisiune de succes, singura care ar asigura o audienţă mai acătării Televiziunii Române. Pentru mine, programul în cauză e unul dintre acelea la care, după cum spunea Tudor Vianu „lumea petrece, actorii sunt aplaudaţi, critica n-are ce să spună ” şi la care „se râde cu pântecele şi capul se odihneşte”. „Un lucru de nimic”, vorba lui Vianu, „un fleac”, cum spunea Valentin Silvestru. Un subprodus ce nu oferă decât ceea ce Bertold Brecht numea „plăceri sărace”.

Nu cred deloc că emisiunea lui Dragoş Pătraru nu costă TVR cu adevărat nimic. Şi nu am în vedere numai costurile decontate în pierderi spirituale. Nu cred că Starea Naţiei ar fi în întregime susţinută de sponsori, aşa cum ni se tot repetă de factorii cu răspundere şi inteligenţă limitată ce conduc astăzi Televiziunea publică. Conform programului publicat şi actualizat zilnic de TVR, emisiunii lui Dragoş Pătraru i-ar fi alocate 60 de minute. Din care utile sunt doar 52, celelalte 8 fiind rezervate calupului de publicitate. Nimeni din aceeaşi conducere cu răspundere şi inteligenţă limitată a TVR nu ne spune în contul cui intră contravaloarea celor opt minute de publicitate. În cele ale TVR ori în cele ale lui Dragoş Pătraru. Unde mai pui că emisiunea Starea Naţiei beneficiază de cel mai consistent promo pe care îl are vreun program al TVR. Promo ce are şi un nume, Starea Zilei, difuzat aiuristic, aşa cum numai Irina Radu şi Gabriel Gherghescu, acesta din urmă directorul TVR1, adică Tusea şi Junghiul, puteau să decidă, înaintea principalei ediţii informative.

Starea Naţiei e asimilată de fosta şi actuala conducere a TVR- între foşti şi actuali existând o suprapunere cvasi-perfectă fiindcă şi doamna Radu (mai puţin), şi dl. Gherghescu (mai mult) i-au cam suflat în iaurt lui Stelian Tănase, ca un fel de supapă de siguranţă. Ca spaţiul unde TVR se poate da vitează, echidistantă, liberă şi independentă. Ca locul unde se pot spune şi adevăruri neconvenabile atât Puterii cât şi Opoziţiei, deopotrivă partidelor politice, guvernului de tehnocraţi şi Administraţiei prezidenţiale. Adevăruri pe care nimeni altcineva sau mai exact nimeni dintre angajaţii TVR nu ar putea-o face.

Admit, de dragul discuţiei, atât avantajele financiare cât şi cele la capitolul curaj pe care le-ar aduce SRTV emisiunea d-lui Dragoş Pătraru. Nu pot însă admite în ruptul capului faptul că dl. Pătraru îşi îngăduie să insulte pe teren propriu, adică în propria ei casă, Televiziunea Română. Sau pe angajaţii ei. Pe care îi califică în chip şi fel. TVR este pentru dl. Pătraru, chiar şi colaborator extern al TVR, locul unde lucrează şi de unde, fie şi indirect, câştigă o pâine. Şi pentru ca insulta să fie şi mai mare şi încălcarea regulilor deontologice şi de bun-simţ aşijderea, Dragoş Pătraru face acelaşi lucru şi în texte de aceeaşi factură discutabilă găzduite de Caţavencii. Uneori dl. Pătraru e atât de pervers încât atacă TVR, adăugându-se corului denigratorilor săi, a celor ce  dau şi luptă spre a o face tot mai antipatică în ochii telespectatorilor şi o vedea desfiinţată, făcându-se că o apără.

Comisia de etică din TVR nu îi poate cere nici cea mai mică socoteală pentru nefăcutele sale din lipsă de procedură. Şi din pricina faptului că are competenţe limitate legate strict la faptele şi eventualele derapaje ale jurnaliştilor angajaţi cu carte de muncă în TVR.

În schimb, doamna Irina Radu, care în neştiinţa şi nepăsarea ei absolute l-a învestit pe dl. Pătraru cu rolul de vector de imagine, de făcător informal de strategii, ba chiar de purtător de cuvânt al TVR, ar putea să o facă. Pentru simplul motiv că în contractul de colaborare al d-lui Pătraru cu SRTV s-ar cuveni să existe o prevedere care să îi interzică prestatorului de servicii care e realizatorul emisiunii Starea naţiei aducerea de daune, fie şi numai de imagine, Televiziunii publice. Doamna Irina Radu nu face acest lucru. E greu de spus de ce. Inacţiunea doamnei Radu nu e normală în nici un caz. Mă mir cum e ea îngăduită de angajaţii TVR.

P.S. între timp, inevitabilul s-a produs. Angajaţii TVR nu şi-au primit ieri salariile. Vinile pentru această situaţie sunt multiple, însă principalul culpabil e, indubitabil, Parlamentul României. Care nu a legiferat ceea ce trebuia să legifereze pentru a asigura funcţionarea normală a postului public, adoptând, în schimb un noian de legi aberante ce au avut drept rezultat situaţia dezastruoasă în care se află azi TVR. Legislativul de acum, dar şi cele anterioare se mai fac vinovate şi de numirea unor preşedinţi-directori generali diletanţi şi a unor Consilii de Administraţie intens politizate şi total neprofesioniste. Parlamentarii, care nu se grăbesc decât atunci când trebuie să îşi voteze privilegii, vor lua în discuţie situaţia doar săptămâna viitoare. Încă o dovadă de inadecvare. de indiferenţă. De nepăsare. De nesimţire în lege.