Computerul aruncat ajunge în Ghana

Computerele personale şi alte produse electronice devin toxice dacă nu sunt dezafectate corespunzător. Numai SUA aruncă, anual, zeci de milioane de PC-uri, televizoare şi aproape 100 de

Computerele personale şi alte produse electronice devin toxice dacă nu sunt dezafectate corespunzător. Numai SUA aruncă, anual, zeci de milioane de PC-uri, televizoare şi aproape 100 de milioane de telefoane mobile. Din micul volum de deşeuri electronice trimise reciclatorilor autohtoni, cele mai multe ajung în ţări în curs de dezvoltare, unde recuperarea se face fără protecţia mediului. (text: Chris Caroll, pentru National Geographic)

Iunie e sezonul umed în Ghana, dar aici, în Accra, capitala ţării, ploaia dimineţii s-a oprit. Pe măsură ce soarele încălzeşte aerul umed, coloane de fum negru se ridică deasupra întinsei Pieţe Agbogbloshie. Urmăresc una dintre ele pπnă la sursă, dincolo de vπnzătorii de lăptuci şi banane. În scurt timp, poteca noroioasă ajunge să fie flancată de mormane înalte de trei metri, formate din televizoare stricate, carcase de computere golite de măruntaie şi monitoare zdrobite (...)

Zeci de siluete neclare se mişcă prin ceaţa acidă, unele înteţind flăcările cu cπte un băţ, altele cărπnd cu braţul cabluri multicolore de computer. Cei mai mulţi sunt copii. Karim spune că se îngrijeşte de asemenea focuri de doi ani. Are 15 ani. Cum izolaţia ignifugă a ars (proces care a degajat o mulţime de substanţe toxice, inclusiv cancerigene), e posibil ca acest cablu să-i aducă un dolar de la vreun cumpărător de vechituri. Cumpărătorii de metal nu acceptă cablurile de cupru decπt dacă izolaţia de plastic a fost arsă şi îndepărtată.

Într-o altă zi, la piaţă, pe o grămadă similară de cenuşă, un tπnăr incredibil de elegant, de 20 de ani, îmi povesteşte cum îşi cπştigă existenţa. În fiecare zi, vπnzătorii de fiare vechi aduc maldăre de componente electronice uzate - nu se ştie de unde.

Mensah şi partenerii săi cumpără cπteva computere sau televizoare. Desprind barele de cupru din aparate, împrăştiind pe jos fragmente pline de plumb. Desfac părţile ce pot fi revπndute, apoi smulg cablurile şi ard plasticul. "Gazul îţi intră în nas şi simţi ceva în cap", spune el, izbindu-se cu pumnul în ceafă, pentru efect. "Apoi, ţi se face rău la cap şi la stomac". În apropiere, carcase şi monitoare sparte plutesc în lagună. Mπine, ploaia le va spăla în ocean.