Demis Roussos a murit. Cum a fost salvat artistul din avionul deturnat de terorişti în 1985. „Teroriştii au întrebat: unde e vedeta? Unde e Demis Roussos?“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Demis Roussos a murit. Pamela şi Demis Roussos  FOTO: arhiva personală a Pamelei Russos-Raţiu
Demis Roussos a murit. Pamela şi Demis Roussos  FOTO: arhiva personală a Pamelei Russos-Raţiu

Cântăreţul Demis Roussos a murit la vârsta de 69 de ani. Fosta sa soţie, Pamela Roussos-Raţiu, directorul executiv al Fundaţiei Raţiu, a plecat spre Atena. În 1985, cei doi au trăit 19 ore de coşmar într-un avion deturnat de terorişti.

Demis Roussos a murit. Vestea decesului cântăreţului a fost făcută publică de către jurnalistul Nikos Aliagas, un prieten apropiat al muzicianului. Ulterior, fiica lui Demis Roussos, Emilie, a confirmat moartea artistului pentru publicaţia „Le Figaro“.

Grecul a fost căsătorit cu Pamela Roussos-Raţiu, directorul executiv al Fundaţiei Raţiu de la Turda. Aceasta se află în drum spre Atena şi nu a dorit să facă vreo declaraţie, potrivit PR-ului Fundaţiei Raţiu.

Doamna Raţiu povestea, într-un interviu, pentru „Adevărul“, cum Demis Roussos şi ea au supravieţuit unui atentat terorist în 1985.

Mai jos aveţi partea de interviu în care Pamela Roussos-Raţiu povesteşte teribila experienţă:

Demis Roussos a murit. „Teroriştii au întrebat: «Unde este vedeta?», «Unde e Demis Roussos?»“ 

image

Cei doi terorişti, pe scara avionului pe care l-au deturnat în 1985 pe aeroportul din Beirut  FOTO: PHOTOLAND / CORBIS

    

„Weekend Adevărul“: Aţi fost victima uneia dintre primele deturnări de avion din istorie săvârşite de terorişti arabi, ce s-a întâmplat?

Pamela Raţiu: Eu şi Demis ne aflam la 14 iunie 1985 în cursa TWA (n.r. – Trans World Airlines) care mergea de la Atena la Roma, avionul venind din Cairo. Mergeam la Roma, pentru că Demis era invitat la un show de televiziune. Incidentul a devenit foarte cunoscut, s-a făcut şi un film pe tema asta (n. r. – filmul „The Taking of Flight 847: The Uli Derickson Story“ a fost produs în 1988 de Francis Ford Coppola, iar muzica a fost compusă de Demis Roussos). 

Oamenii au fost ţinuţi ostatici circa o lună de zile în Beirut. Era un avion cu circa 150 de persoane la bord, din care două treimi erau soldaţi americani care mergeau de la baza navală din Atena spre Roma, apoi în SUA. În avion mai erau englezi şi greci. Doi terorişti şiiţi din Hezbollah au deturnat avionul, după ce a decolat. 

Erau doi băieţi de circa 20 de ani. I-am văzut în faţa noastră, am crezut că sunt doi pasageri care se ceartă, iar stewardesa încerca să-i despartă. Am văzut că unul avea în mână un pistol şi altul o grenadă, dar în mintea mea credeam că sunt din plastic. Chiar i-am zis lui Demis, amuzată, că un pasager are o grenadă din plastic. Am realizat un pic mai târziu că, de fapt, încercau să intre în cabina pilotului, iar stewardesa voia să-i oprească. Ne-au ameninţat cu pistolul şi ne-au dus în spatele avionului, punându-ne să stăm pe locurile lor. Am văzut pasagerii aliniaţi pe două rânduri, cu mâinile sus. Era linişte, toţi erau îngroziţi. 

Am observat că uşa de la toaletă era ruptă. Ne-au pus să stăm pe locurile lor şi ne-au cerut să lăsăm capetele în jos. Ce am observat atunci a fost detaliul care ne-a ajutat să ne recuperăm o mare parte din banii ce ne-au fost luaţi de terorişti, informaţie pe care am dat-o şi la CIA şi FBI. Am putut vedea sub scaune un rucsac şi o servietă. Locurile erau primele de la geam, iar pe locul dinspre exterior stătea un om foarte bine făcut. Atunci m-am gândit: „Armele nu le-au luat de aici, pentru că nu ar fi riscat să scoată armele din cele două bagaje, să le închidă şi apoi să le pună înapoi, stând lângă bărbatul acela mare, într-un avion plin cu militari americani“. 

Secretul a fost că armele le-au luat din toaleta avionului. Armele au fost ascunse acolo de echipa de întreţinere. Când am vorbit cu avocaţii companiei aeriene şi le-am spus că ne-au fost luate sume mari de bani, iar mie mi-au fost furate multe bijuterii moştenite de la mama mea, ne-au întrebat: „Cum demonstraţi că le aveaţi?“. Atunci le-am spus despre suspiciunea că armele au fost puse în toaletă de angajaţii companiei, şi n-au mai spus nimic, ne-au despăgubit fără alte comentarii. 

Demis Roussos a murit. „AM RIDICAT MÂNA ŞI AM SPUS: «EU SUNT CU EL»“

Cât a durat coşmarul?

Am petrecut circa 19 ore în acel avion. A fost groaznic. Mai mulţi pasageri, inclusiv Demis, au fost bătuţi. El a fost lovit cu patul de la armă în cap. Cei doi terorişti făceau presiune constant. Au împuşcat câţiva oameni în umăr. Cu femeile nu au avut nimic. Doar strigau şi le ameninţau. Erau foarte bine organizaţi, ştiau avionul foarte bine. Aveau ceva cu evreii. Din ce am înţeles, voiau eliberarea unor musulmani şiiţi arestaţi în Israel. Având în vedere că, după multe ore, cererile lor nu au fost satisfăcute, au omorât un tânăr militar american, Robert Stethem. L-au ales pentru că lucra în marină şi avea paşaport diplomatic, nu avea copii şi nu era căsătorit. S-a întâmplat în Beirut, unde avionul a ajuns la un moment dat. Am auzit când l-au împuşcat. Eram îngrozită. Mă gândeam: „Doamne, dacă îl omoară pe Demis?!“.

Deşi aţi fi putut scăpa din mâinile teroriştilor, aţi ales să rămâneţi alături de Demis Roussos. Ce s-a întâmplat?

După ce a fost omorât americanul, au întrebat: „Unde e vedeta?“, „Unde e Demis Roussos?“. Cred că au auzit la radio că era şi Demis în avion, pentru că după paşaport nu şi-ar fi dat seama întrucât pe acesta scrie Artemios Venturis. Demis era numele lui de scenă, iar Roussos numele tatălui. Asta se întâmpla în Beirut (n.r. – Liban), unde aeroportul era ocupat de o întreagă armată de şiiţi, ţara aflându-se în plin război civil. Şiiţii care ocupau aeroportul i-au luat pe Demis şi pe cinci soldaţi americani. Atunci, eu am ridicat mâna şi am spus: „Eu sunt cu el!“. 

Ceilalţi au rămas în avion în Beirut circa o lună. Noi am fost duşi în mai multe ascunzători din oraş. A fost traumatizant, dar eram bucuroasă că am plecat din avion. Ne-au pus în partea din spate a unui jeep, cu cei cinci soldaţi americani, legaţi la ochi, şi ne-au dus. Demis vorbea cu ei, încerca să fie prietenos. Ştia arabă, pentru că s-a născut în Alexandria (n.r. – Egipt). I-au zis că ne duc la ambasada americană, dar ambasada fusese închisă de două luni. Atunci am crezut că ne vor împuşca. 

Am fost duşi timp de cinci-şase zile în mai multe ascunzători din Beirut. Şiiţii veneau înarmaţi până în dinţi şi-ţi spuneau că te omoară. Apoi, unul câte unul eram duşi la interogatoriu. Eu şi Demis am fost duşi împreună. L-au dezaprobat vehement pentru că avea o logodnică americancă. Eu, care la vremea aceea aveam un puternic accent englez, le spuneam că-s englezoaică, dar m-am născut în SUA. Ne-au pus în celulă separată de americani. Noi stăteam într-o cameră plină cu arme de jos până sus. Era amuzant că am fost puşi într-o cameră plină cu mitraliere şi nu puteam să facem nimic cu ele. Nici eu, nici Demis. Ce puteam face? Nu puteai să mergi lângă ferestre, pentru că pe stradă erau lupte, strigăte, împuşcături. Era ca-n Vestul Sălbatic. 

Au fost perioade când v-aţi pierdut cumpătul?

Odată, ne-au mutat la malul mării. Israelienii au venit să ne salveze de pe mare. A fost o luptă care a durat patru ore. Stăteam pe podeaua băii, sperând că nu ne vor atinge gloanţele. La un moment dat, garda noastră de corp, un băiat de 17 ani, a dispărut. Eram foarte furioasă şi supărată ştiind că oricând puteam fi omorâţi în schimbul de focuri. Când s-a întors garda de corp, m-am dus la el, l-am prins de haine şi l-am scuturat: „Unde ai fost?“. 

A început să râdă şi mi-a zis: „Tu vei fi foarte curajoasă, foarte curajoasă“. I-am strigat puternic: „Eu voi fi foarte moartă, foarte moartă!“. ;  “Am văzut că unul avea în mână un pistol şi altul o grenadă, dar în mintea mea credeam că sunt din plastic. Chiar i-am zis lui Demis, amuzată, că un pasager are o grenadă din plastic. Am realizat un pic mai târziu că, de fapt, încercau să intre în cabina pilotului, iar stewardesa voia să-i oprească.

image
image

Presa vremii a relatat incidentul

Demis Roussos a murit. „Am crezut că ne dau să mâncăm ficatul unui american“

Cum s-au purtat cu Demis Roussos?

Demis era cunoscut şi iubit atât de israelieni, cât şi de arabi. De fiecare dată când ne mutau, credeam că ne împuşcă, dar ei veneau şi făceau fotografii cu el, îi aduceau chitare, deşi era clar că el nu avea niciun chef să cânte. Era respectat şi iubit. Fiind Ramadan, ţin minte că ne-au adus de mâncare numai orez. Într-o zi, cei care ne păzeau au împărţit masa cu noi. Au adus o bucată de ficat crud, foarte mare, nu văzusem până atunci ficat aşa de mare. Ei tot spuneau că îi vor omorî pe americani şi ne-am gândit iniţial că era ficatul unuia dintre soldaţii ţinuţi prizonieri. Am aflat mai târziu că era ficat de oaie. Unul dintre şiiţi mi-a spus: „Tu nu poţi mânca aşa ceva, pentru că eşti americancă“. Am mâncat până la urmă, doar să demonstrez că pot. 

“Cel care ne păzea, pe când eram ostatici în Beirut, un tânăr de 17 ani, a mers pe bicicletă, printre împuşcături, riscându-şi viaţa, să-i cumpere lui Demis un tort de ziua lui. ”

Pamela Raţiu 

Cum aţi fost eliberaţi?

În perioada aceea, au fost negocieri intense duse atât de guvernul american, cât şi de cel grec pentru eliberarea ostaticilor. Noi am fost eliberaţi la cinci-şase zile după ce am părăsit avionul. Datorită unor cunoştinţe de-ale mele din Atena, familia Bouri, care au vorbit cu Nabih Berri, şeful miliţiei şiite care ocupase aeroportul, se pare că am fost eliberaţi eu şi Demis. S-au purtat negocieri intense, dar nu s-au dat bani. A fost o chestiune de cine pe cine cunoaşte. Americanii au mai stat câteva zile, dar până la urmă au fost şi ei eliberaţi. Cei care au rămas în avion au fost eliberaţi după circa o lună, a fost una dintre cele mai lungi  deturnări din istorie“.

Mai puteţi citi:

FOTO Ostatici într-un avion deturnat de Hezbollah: viaţa de film a Pamelei Raţiu alături de fostul soţ, Demis Roussos

Autorii atentatului, ucişi. Teroriştii de la Charlie Hebdo au murit în urma unui asalt al forţelor de intervenţie franceze

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Muzică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite