David Bowie - o cronologie

8 ianuarie 1947 – se naşte David Robert Jones, pe 40 Stansfield Road, Londra, SW9. Noiembrie 1951 – intră la şcoala Stockwell. 1955 – familia Jones se mută în suburbii. Căsuţa din Plaistow Grove, Bromley va fi adresa lui David pentru următorii 12 ani.

1958 – după ce a picat examenul de trecere în clasa a 12-a, deci a ratat şcoala locală de gramatică, elevul dezinteresat se mută în acea toamnă la Bromley Tech.

1959-1960 – descoperă lumea jazz-ului în formă liberă, bistrourile italiene şi evenimentele ”Beat”, în deplasările pe care le făcea la Londra împreună cu fratele său vitreg.

1962 – Este lovit în faţă de prietenul său George Underwood, din cauza unei fete. Pupila ochiului stâng este afectată permanent. În anii următori, fanii vor folosi acest detaliu pentru a se convinge că David Bowie este extraterestru.

Iulie 1963 – David se lasă de şcoală, anunţându-şi intenţia de a deveni un „pop star”. Îşi ia o slujbă la o agenţie de publicitate.

3 noiembrie 1963 – participă ca spectator la un concert la Hammersmith Odeon, unde-i vede pe Little Richard, Everly Brothers, Bo Diddley şi pe Rolling Stones.

5 iunie 1964 – The King Bees, cu David Jones solist vocal, lansează primul lor single, ”Liza Jane”. Este difuzat la „Juke Box Jury”, dar cu toate astea dispare fără urmă.

1965-1966 – Ca membru al trupelor Manish Boys şi Lower Third, David mai lansează câteva piese, dar toate ratează ţinta.

1965 – În căutarea unei identităţi care să evite confuziile, mai ales că mai exista un actor cu numele David Jones, îşi schimbă numele în David Bowie.

17 aprilie 1966 – Ken Pitt, un experimentat promotor, un personaj cunoscut în showbiz, fost manager la Manfred Mann, urmăreşte fascinat un concert David Bowie la Marquee Club.

9 martie 1967 – Pitt trece la treabă şi începe să se ocupe de Bowie. Acesta din urmă se înscrie în „Performing Rights Society” cu un set de 29 de piese compuse de el, printre care o poveste numită „The laughing gnome”, următorul lui single.

Iunie 1967 – apare primul album eponim David Bowie. Din nou eşec.

1967 – artistul devine interesat de budism şi de pantomimă şi apare într-un spectacol cu Lindsay Kemp, intitulat „Pierrot in Turquoise”.

1968 – prinde un rol episodic în serialul BBC „The pistol shot”, unde o întâlneşte pe Hermione Farthingale. Cei doi încep o relaţie. În aceeaşi perioadă, Bowie mai apare în „The virgin soldiers” şi într-o reclamă la îngheţata „LUV”.

2 februarie 1969 – apare prima piesă importantă, „Space Oddity”, inclusă iniţial într-un film promoţional numit „Love you till Tuesday”.

9 aprilie 1969 – în timpul unui concert King Crimson la Speakeasy Club, cunoaşte o domnişoară exotică în vârstă de 19 ani, pe nume Angela Barnett. Cei doi se căsătoresc în mai puţin de un an.

20 iunie 1969 – Bowie semnează un nou contract cu Mercury, reprezentată în Anglia de Philips, primind şi un avans de 1250 de lire sterline.

Noiembrie 1969 – „Space Oditty” ajunge numărul 5 în topul britanic. Al doilea album, intitulat derutant „David Bowie” în UK, este lansat.

20 martie 1970 – David se căsătoreşte cu Angela la Bromley Register Office, în timp ce se desparte în plan profesional de managerul Ken Pitt. Începe o colaborare cu Tony Defries, alături de care înregistrează un succes spectaculos, până când, desigur, relaţia se destramă.

Aprilie 1971 – apare albumul „The man who sold the world”, care îl prezintă pe copertă pe Bowie, îmbrăcat în rochie, întins pe un chaise-longue, privind la camera foto şi aruncând cărţi de joc pe podea.

30 mai 1971 – se naşte, în Bromley, Duncan Zowie Haywood Jones. Băiatul nu este numit după tată, ci după o versiune anglificată a cuvântului grec „zoe”, care înseamnă viaţă. Numele Duncan şi Haywood au fost adăugate pentru evitarea discuţiilor şi ironiilor ce ar putea apărea după prima vârstă. Defries, cu o copie a albumului „Hunky Dory” sub braţ, îi aduce lui Bowie un contract cu RCA.

Decembrie 1971 – noul album este lansat. Pe moment nu are un efect major, dar mai târziu va fi considerat un „clasic”.

Ianuarie 1972 – Bowie declară în Melody Maker: „I’m gay”.

Februarie 1972 – Bowie eliberează noul său personaj, Ziggy Stardust, într-un turneu extins în toată Marea Britanie. Albumul urmează în iunie.

Septembrie-decembrie 1972 – turneul se mută în America. Echipa lui de turneu număra 46 de persoane. Concertul său de la Carnegie Hall primeşte elogii de la Andy Warhol, Truman Capote şi de la corespondenţii de artă de la New York Post.

17 ianuarie 1973 – într-un interviu acordat lui Russell Harty, Bowie a anunţat că următorul său personaj se va numi Aladdin Sane. O săptămână mai târziu se întoarce la New York, pentru un turneu mai scurt.

Aprilie 1973 – „Aladdin Sane” primeşte peste 100.000 de comenzi în avans, devenind cel mai rapid vândut album de la Beatles încoace. În mod firesc, urcă în vârful topului.

3 iulie 1973 – în ultima noapte a unui turneu triumfător, Bowie declară în faţa unui public siderat la Hammersmith Odeon că este ultimul concert pe care-l susţine. Pleacă la Paris, unde înregistrează „Pin-Ups”, care de asemenea ajunge pe locul 1.

Aprilie 1974 – Bowie scapă de dunga roşie din păr şi lansează futuristicul album „Diamond Dogs”, după care se mută în America. Un turneu de proporţii fără precedent în privinţa dimensiunilor şi a spectacolului, începe la Montreal pe 14 iunie.

29 ianuarie 1975 – dependent de cocaină şi aproape falit, Bowie apare la biroul RCA din New York pentru a cere un avans. În ziua următoare porneşte un proces împotriva lui Defries. Noul său album, „Young Americans”, ajunge hit international. Se mută la Los Angeles, unde, ca prim semn al unui creier afectat iremediabil de droguri multe, cochetează cu magia neagră şi optează hazardat pentru o mişcare de extremă dreapta. În acelaşi an irosit, apare în primul său rol mai important, în filmul „The man who fell to Earth” şi înregistrează un nou album.

Ianuarie 1976 – „Station to Station” loveşte piaţa încă din momentul lansării.

2 februarie 1976 – începe un nou turneu mondial care se încheie în mai, la Paris. Bowie îşi cumpără două case, în Elveţia şi la Berlin.

2 mai 1976 – Bowie apare la Victoria Station, într-un Mercedes negru, decapotabil, prezentând aparent un salut nazist. „New Musical Express” preia fotografia şi titrează: „Hei land farewell”.

8 ianuarie 1977 – la Berlin, Bowie îşi sărbătoreşte cea de-a 30-a aniversare. O săptămână mai târziu, apare albumul „Low”, considerat de asemenea un clasic. Înainte de finalul anului, urmează excelentul album „Heroes”.

29 martie 1978 – începe un nou turneu mondial, care se întinde pe durata unui an.

Mai 1979 – apare albumul „Lodger”.

31 decembrie 1979 – Bowie încheie deceniul cu apariţii TV în trei ţări simultan. Şase zile mai târziu, el apare la „Saturday Night Live”, îmbrăcat mai întâi într-un costum mulat, apoi într-un costum de însoţitoare de zbor al unei companii aeriene chineze.

8 februarie 1980 – Divorţul îl obligă la o pensie de 750.000 de dolari care trebuie să ajungă la Angela în decurs de zece ani. Ea este obligată să nu vorbească despre mariajul ei pe toată această perioadă. Joe Bowie locuieşte cu tatăl lui.

1980 – pe parcursul anului, Bowie conduce clasamentele cu „Ashes to Ashes” şi albumul „Scary Monsters”. Mai apare într-o reclamă japoneză la sake şi în spectacolul „The elephant man”, pe Broadway.

27 ianuarie 1983 – EMI îi plăteşte lui Bowie un avans de 20 de milioane de dolari, pentru următoarele cinci albume. Primul, „Let’s dance”, devine hit internaţional. Se vinde în şase milioane de exemplare şi oferă trei single-uri de Top 30. Este cel mai rapid vândut album, după „Sgt. Pepper”.

18 mai 1983 – Bowie începe turneul „Serious Moonlight”. Cele 98 de concerte, extinse pe durata a şapte luni, sunt urmărite de două milioane şi jumătate de spectatori. În ultima seară, pe 8 decembrie, David Bowie cânta „Imagine” în memoria lui John Lennon.

16 ianuarie 1985 – Fratele vitreg al lui Bowie, Terry Burns, intră pe linia de tren din staţia Coulsdon South, îşi pune gâtul pe şină şi aşteaptă expresul de Londra. Este ucis pe loc, la vârsta de 47 de ani.

Iunie 1985 – Un grup de muzicieni, în studioul Abbey Road din Londra, primesc o scrisoare care spunea că au fost angajaţi să lucreze cu un anume „Mr. X”. Ei au colaborat pentru albumul „Absolute Beginners” şi apoi l-au acompaniat pe Bowie în faţa unui public format din 70.000 de oameni şi a unei audienţe TV de un miliard.

13 iulie 1985 – Live Aid

1986 – Bowie apare în două filme, „Absolute beginners” şi „Labyrinth”. London Week-end Television îl include în „Spitting Image”. În iunie are loc Prince’s Trust Concert, în Londra, unde Bowie cântă „Dancing in the Street”.

Aprilie 1987 – „Never let me down” este un album lansat de David Bowie după revenirea din exilul elveţian. A urmat un turneu ciudat şi opulent, repudiat ulterior de public şi de artist.

1988 – contemplând din nou retragerea, Bowie se întâlneşte cu chitaristul Reeves Gabrels şi angajează o secţie ritmică formată din Tony şi Hunt Sales. Rezultatul este Tin Machine, o trupă de garaj, formată din muzicieni de vârstă mijlocie, hulită de public dar adorată de Bowie.

Februarie 1990 – se lansează „Sound + Vision Tour”, unde sunt cântate toate piesele favorite, pentru ultima oară. Aranjamentele muzicale sunt impecabile, efectele speciale sunt fabuloase, sălile de concert sunt pline peste tot.

14 octombrie 1990 – Bowie o întâlneşte la Los Angeles pe Iman Abdul Majid, o actriţă şi model de origine somaleză, în vârstă de 34 de ani. Ea va deveni a doua lui soţie.

20 aprilie 1992 – În timpul evenimentului „Concert for Life”, un tribut adus lui Freddie Mercury, după ce a cântat „Heroes”, Bowie a îngenuncheat şi a spus „Tatăl Nostru”.

24 aprilie – David şi Imam se căsătoresc la Lausanne. Slujba religioasă are loc mai târziu în primăvară, la Florenţa.

Aprilie 1993 – Apare albumul „Black tie White noise”, care ajunge pe primul loc în Anglia, dar eşuează în America, unde casa de discuri a avut probleme financiare.

Martie 1995 – Bowie concepe propria colecţie de tapet, în tandem cu Laura Ashley. O lună mai târziu, el ţine prima expoziţie de artă „solo”, la galeriile Kate Chertavian.

Septembrie 1995 – Apare excelentul „Outside”. Albumul este susţinut printr-un turneu american, urmat de unul european.

Ianuarie 1996 – David Bowie este inclus în „Rock and Roll Hall of Fame”. După o lună, primeşte faimosul trofeu pentru întreaga activitate, oferit de „Brits”, la Londra.

18 iulie 1996 – Este cap de afiş la Festivalul „Phoenix”, care se ţine la Stratford-upon-Avon şi care durează trei zile.

Vara lui 1996 – Promiţând un ciclu de albume legate de finalul de secol, David Bowie revine în studio.

8 ianuarie 1997 – La New York, Bowie împlineşte 50 de ani. Seara următoare, sărbătoreşte la Madison Square Garden, împreună cu câţiva prieteni şi alţi 20.000 de fani.

Ianuarie 1997 – Este lansat un alt album vizionar, intitulat „Earthling”.

Februarie 1997 – Bowie ajunge primul artist major cotat la bursă, cu o cotă de de 7,9%, timp de zece ani. Brokerii au putut lua o miză după o medie de două milioane albume vândute anual. Artistul însuşi s-a ales cu vreo 55 de milioane de dolari din această afacere şi a semnat un nou contract cu EMI, în valoare de 30 de milioane.

Mai 1997 – Începe turneul mondial „Earthling”.

1998 – Bowie Net îşi propune să extindă comunicarea artistică pe net, devenind primul furnizor de internet oferit de un artist.

1999 – Un an ocupat, în care Bowie primeşte premiul „Wired” pentru cel mai bun site de divertisment, joacă în filmul „Exhuming Mr. Rice” şi lansează The David Bowie Radio Network, care funcţionează non-stop şi care rulează, printre altele, piese special selectate de artist. În mai, primeşte un doctorat onorific din partea faimoasei şcoli de muzică Berklee din Boston. Franţa îi acordă Legiunea de Onoare.

Octombrie 1999 – După ce cântă alături de Placebo, cu care a legat o relaţie de prietenie, lansează „Hours”, un album cu caracter profund autobiografic. Turneul de promovare se încheie în 2000, la Glastonbury, în faţa unui public de 150.000 de oameni.

2001 – Timp de doi ani sprijină prin concerte, diferite cauze, cum ar fi aceea susţinută de Tibet Freedom House, alături de artişti importanţi precum Philip Glass, Moby sau Adam Yauch de la Beastie Boys. Pe 11 septembrie, Bowie se afla la New York.

2002 – După o perioadă de lucru intens, alături de Tony Visconti, apare albumul „Heathen”, poate cel mai aşteptat produs al său şi odată cu acesta, o schimbare în relaţia cu industria muzicală, precum şi propulsarea propriei case de discuri, Iso Records.

2003 – Este lansat albumul „Reality”, printr-un eveniment interactiv de proporţii, „live by satellite”, urmat de un turneu mondial aclamat de toată lumea.

Iunie 2004 – În timpul unui concert în Norvegia, este lovit cu o acadea în ochi, iar după o săptămână, fără legătură cu incidentul norvegian, acuză dureri în piept, care s-au dovedit a fi simptomele unui infarct. Operat imediat, Bowie anulează restul concertelor din cadrul turneului.

2005 – În pofida perioadei mai reduse în apariţii, în care artistul a preferat o existenţă mai retrasă, au existat câteva apariţii, sporadice dar remarcabile alături de Arcade Fire, în Central Park, în 2005 şi la New York, în 2006 la City Hall. În acelaşi an apare alături de David Gilmour, alături de care cântă „Arnold Lane” şi „Confortably Numb”.

Mai 2007 – Bowie este curatorul celebrului festival newyorkez de arte „High Line”, pe durata a zece zile. 

2011 – Apare „Toy”, albumul pe care Bowie voia să-l lanseze încă din 2001.

2012 – Pe Heldon Street, în Londra, apare o placă omagială care remarcă influenţa pe care David Bowie şi Ziggy Stardust and the Spiders from Mars au avut-o în muzica britanică.

2013 – Destul de surprinzător, de ziua lui, Bowie anunţă un nou album, „The Next Day”, al 30-lea din listă, primul după zece ani de pauză discografică. Un turneu este puţin probabil, dar albumul ne arată că David Bowie urcă pe un nou val, la 66 de ani.

2016 – Apare albumul „Black Star”, nimeni ştiind ca va fi ultimul produs muzical al artistului. Numai el ştia că va fi ultimul.