ANALIZĂ „Rău mă dor ochii, mă dor“: cum faci hituri din folclor: „Folclorul ar putea contribui la o ameliorare a propriei noastre priviri către România“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adi Sînă şi Sandra N. au lansat în 2016 piesa „Mă dor ochii mă dor“, inspirată din piesa folk „Balada fulgerată de vânt“
Adi Sînă şi Sandra N. au lansat în 2016 piesa „Mă dor ochii mă dor“, inspirată din piesa folk „Balada fulgerată de vânt“

ORIGINI Trendul pieselor de inspiraţie folclorică a revenit în muzica românească şi se bucură de un real succes. „Adevărul“ a analizat fenomenul cu ajutorul specialiştilor, al artiştilor şi al oamenilor din industria muzicală.

Deşi nu discutăm despre un fenomen nou, având în vedere că artiştii autohtoni şi-au întors periodic atenţia către origini, în ultimii ani am putut observa cum elementele folclorice au revenit puternic în industria muzicală românească, cu un aer fresh, insuflat de noul val de artişti care au înţeles potenţialul de succes care zace în muzica strămoşească. Aşa se face că evoluţia muzicală a ultimilor ani a ajuns din nou în punctul în care sounduri noi şi diverse se împletesc cu acorduri melodice arhaice, după o îndelungată perioadă în care ne-am îndreptat atenţia cu precădere spre Occident ca sursă de inspiraţie. 

Adda este cea care lansa în 2014 piesa „Nu plânge, Ana“, o readaptare pop a melodiei din folclor „Ană, zorile se varsă“, pe versurile interpretului Ioan Bocşa, dând tonul unei noi abordări a foclorului, iar anul trecut a revenit cu piesa „Lupii“. 

„Nu am făcut un scop din asta, ci pur şi simplu s-a întâmplat. Spre exempu, «Nu plange, Ana» o cântam eu în duş şi, la un moment dat, am început să modific piesa, să fac alte versuri, să modific puţin linia melodică. Ulterior, am început să mă gândesc la mesajul şi la povestea piesei şi cum aş putea să fac să dau un răspuns la piesa originală. Pentru piesa «Lupii», înainte de Revelion 2014, mă uitam la «Păcală» şi acolo actorul cânta o porţiune din piesă. Mi-a plăcut foarte mult textul, aşa că am căutat piesa originală şi am început să lucrez la un nou single pentru mine“, a povestit Adda pentru „Adevărul“, legat de cum au luat naştere cele două piese de inspiraţie folclorică.

Cât despre ce o leagă pe Adda de muzica folclorică şi ce o determină să iasă pe piaţă cu acest gen de piese, ne spune chiar ea: „Mă sensibilizează foarte tare liniile melodice preluate din folclor. Mă insipiră genul acesta de piese şi mă ajută să compun. Locul meu preferat din lume este la bunici, la Zau de Campie, în Târgu Mureş, acolo am crescut cu destul de multă muzică folclorică.  Spre exemplu, tatăl meu asculta mereu Grigore Leşe, îi plăcea foarte mult. Cumva, de mică mi-a plăcut acest gen de muzică.“ 

ERATĂ: Printr-o confuzie regretabilă, în varianta iniţială a acestui text a fost citat comentatorul muzical Andrei Partoş, deşi acesta nu-şi dăduse acordul. Prezentăm scuze pe această cale atât domnului Partoş, cât şi cititorilor noştri. 

Ulterior, în 2015, Adi Sînă şi Sandra N. au dat lovitura cu „Mă dor ochii, mă dor“, o piesă folk cu titlul „Balada fulgerată de vânt“, care îi aparţine lui Valentin Moldovan, pe versurile poetului Ioan Voicu, cântată în anii '70 la Cenaclul Flacăra. Apoi, melodia a devenit celebră şi în varianta populară datorită unor cupluri ca Valeria şi Traian Ilea sau Amalia Chper şi Florin Rupa. Videoclipul a strâns peste 53 de milioane de vizualizări, dublu faţă de cât a reuşit Adda.

„Refrenul «Ma dor ochii, ma dor» era frecvent cântat în familia mea, de tatăl meu, de unchii mei, de verişoarele mele. Eu sunt de origine de la sat, locul meu de suflet, locul copilăriei şi al purităţii şi versurile din refren mă reprezintă, întrucât au elemente care descriu acest loc (lumina stelelor, mă duc până la izvor sub nuc). I-am propus lui Adrian să facem un remake după acest cântec frumos, i-am cântat piesa, i-a plăcut şi a fost de acord“, spunea Sandra N. odată cu lansarea piesei.

Prin aceste reinterpetări îmi doresc să fiu un liant între tineri şi folclorul românesc- Feli

Anul trecut, Feli Donose venea cu varianta rock a piesei „Constantine, Constantine“, după melodia populară a interpretei Floarea Calotă, iar de curând a revenit cu un remake al baladei „Cine iubeşte şi lasă“, a Mariei Tănase.

„Maria Tănase este şi va fi mereu iubirea vieţii mele! Mereu am emoţii când vorbesc despre ea şi mă poartă în alte lumi când îi aud vocea şi melodiile“, a explicat Feli. „Îmi doresc să le ofer oamenilor sufletul şi muzica mea. Asta am făcut  de la prima piesa lansată şi până la aceste remake-uri. Prin aceste reinterpetări îmi doresc să fiu un liant între tineri şi folclorul românesc. Se pare că până acum sunt pe drumul cel bun, având în vedere că primul remake de acest gen, „Constantine, Constantine“, a prins foarte bine chiar şi în rândul adolescenţilor.“

De unde am plecat şi unde am ajuns

image

La începutul anilor ’70, Phoenix lansa două albume de etno-rock care au rămas legendare: „Meşterul Manole“ şi „Mugur de fluier“, inspirate din muzica arhaică românească.

„În anii comunismului, a fost un foarte bun paravan sub care trupe precum Phoenix, ProMusica, Semnal M., Savoy au putut să cânte. Un mic pasaj instrumental folkloric te putea salva de cenzura şi cu puţin noroc şi ceva pile ajungeai şi la radio, poate chiar şi la TV. Au fost atunci şi multe nume care au prelucrat şi stilizat muzica folclorică într-un mod excepţional“, aminteşte cronicarul muzical Liviu Zamora (foto).

Apoi, în 1995, Marius Dragomir lansa albumul „Party in Transylvania“, cu piese inspirate din folclor, multe dintre ele cu versuri în limba engleză, pentru care a primit Discul de Aur, în urma celor 1.800.000 de exemplare vândute. Însăşi piesa care da titlul albumului e preluată după o cunoscută melodie populară, „Înflorit-a ruguţul”. Alte melodii de pe album au mai fost: Drink or blood, „Dracula“, ,,Kasha-mi vine câteodată“, „Magic Love“ (reinterpretare după „Floare de mălin“).

Albumul „Party in Transylvania“ este descris pe site-ul lui Marius Dragomir ca un experiment muzical de promovare a valorilor româneşti - folclor combinat cu ideile momentului 1996, executat într-o limbă de circulaţie mondială căruia i-au spus şi au încercat să îl impună sub denumirea de Kashay, derivat din numele cunoscutei piese „(C)Aşa-i românul“, culeasă de preotul Doru Gheaja de pe Valea Hârtibaciului (Sibiu) şi interpretată de Nicolae Furdui Iancu. Ulterior alţii au schimbat textul în limba română şi i-au spus simplu: ETNO.

Aşa au început să apară în perioada următoare numeroase trupe care preluau aproape integral linia melodică şi versurile unor melodii populare sau folclorice, de multe ori, poate, şi pentru că era o variantă mai uşoară să nu plăteşti pentru drepturile de autor. Câteva dintre trupele care se bucurau de succes la începutul anilor 2000 au fost: Ro-mania, Etno şi Etnic. 

Ro-mania, de exemplu, a rezistat o vreme îndelungată pe piaţa muzicală, chiar dacă popularitatea le-a scăzut treptat şi formaţia şi-a schimbat de multe ori componenta. De-a lungul celor aproape 16 ani de existenţă, Ro-mania a lansat zece albume, până în anul 2010. Printre hiturile lor s-au numărat „Au, inima, au“, „Dulce-i vinul“, „Lasă-mă să beau“, „Fost-am dus“, „Ah! Ce-aş vrea...“, „Leliţă Ioană“, „Mocăneaţa“ şi „Undeva, cândva“.

Cu timpul unele trupe au dispărut, pe altele pe regăsim cântând pe la nunţi, iar unii dintre ei au încercat să-şi schimbe traiectoria odată cu schimbarea vremurilor.

„După Revoluţie setea de tot ce vine din Occident se simte pregnant în muzica pop, rock şi hip-hop. După atâtea decenii de dictatură şi izolare artiştii se inspiră aproape exclusiv din muzica anglo-saxonă şi americană, tot ce sună „ca afară“ este binevenit, orice sună românesc este „comunist”. Avem prea puţine exemple de proiecte muzicale româneşti care să se inspire din folclorul românesc într-un mod care să sintetizeze filonul tradiţional dar să aducă şi un înveliş original. Prea puţini au înţeles cu adevărat motivul succesului Class - „Adu-i doina“, probabil prima trupă dance românească, lansată şi promovată în emisiunea Şcoala Vedetelor în 1996. Cei patru artişti au compus o melodie complet nouă folosind modalităţi şi teme populare româneşti, nu au făcut doar o preluare cu orchestraţie modernizată“, explica Florin Grozea în urmă cu cinci ani pe blogul personal.

În 2010,  apărea Subcarpaţi, un proiect muzical demarat în 2010 de solistul trupei Şuie Paparude, MC Bean (Alexe Marius Andrei), care combină elemente din muzica electronică şi hip-hop cu influenţe din folclorul românesc. Genul muzical adoptat este descris drept folclor contemporan sau folclor underground şi constă în general în reinterpretări ale unor piese din folclorul românesc pe ritmuri moderne. Trupa a lansat până acum patru albume - „Subcarpaţi“ (2010), „Underground Folclor“ (2012), „Pielea de gaină“ (2014), „Satele Unite ale Balcanilor“ (2016) -, iar printre cele mai cunoscute piese se numără „Rabdă inimă“, „Frunzuliţă, iarbă deasă“, „Să răsune-n ţara noastră“. În 2012 a fost lansat şi albumul „Argatu'“ sub umbrela „Culese din cartier“, acesta fiind un material distinct.

În 2013, Urma, o formaţie românească de rock alternativ din Cluj-Napoca, înfiinţată în 2003, lansa „Cine iubeşte şi lasă“, o prelucrare după piesa Mariei Tănase. 

Tot în 2013 îşi începea activitatea muzicală şi trupa Domino, din Sibiu, reprezentând România la Târgul Internaţional de Turism de la Viena. Muzica lor se încadrează în categoria rockului alternativ însă are foarte multe influenţe, mai ales din folclorul românesc şi se remarcă prin combinaţia de instrumente folosite – ţambal, tobe şi chitară bas, motiv pentru care stilul lor este mai greu de definit. Dintre piese lor amintim: „Bun ii vinul ghiurghiuliu“, „Ciuleandra“, „Song for Doina“.

Folclorul e ofertant şi poate fi cool 

Atât specialiştii, cât şi artiştii sunt de părere că folclorul este o sursă inepuizabilă de inspiraţie, este ofertant şi, totodată, este adânc înrădăcinat în firea românească, într-un mod aproape subconştient. 

„Suntem români şi avem în sânge lucrul ăsta, oricât de internaţionali am fi. Rezonăm cu acest gen de muzică fie că vrem, fie că nu“, spune Adda.

Folclorul românesc poate cuprinde şi standardele muzicii moderne - Liviu Zamora

„În primul rând muzica de origine populară ne reprezintă ca naţiune şi cultură, ca filon primordial, aşa ca vrei sau nu să recunoşti , când o asculţi ceva din tine vibrează. Artiştii zilelor noastre au simţit şi ei că aici se găseşte ceva ce îi poate ajuta în căutarea unui sound original şi puternic. Iar publicul tânăr, care are dorinţa de a căuta şi altceva decât i se dă în mod curent în mass media, va saluta şi îmbrăţişa  ceva ce îi sună nou, sincer şi neartificial. Folclorul românesc prin specificitatea sa armonică, prin ritmurile sale întrepătrunse poate cuprinde şi standardele muzicii moderne care este făcută după «pattern-uri’ mai simple», este de părere Zamora.

    

image

Dan Finţescu (foto)

, un cunoscut om de radio şi TV spune că întoarcerea la folclor este „o reţetă facilă“, pentru că ea pleacă de la o reţetă simplă – este o piesă pe care o ştie toată lumea, care este una dintre condiţiile esenţiale pentru existenţa unui hit: „Oamenii şi-au dat seama că folclorul poate să fie cool, a trecut îndeajuns de mult timp după anii ’90, când oamenii spuneau că muzica populară e naşpa, să nu mai zicem că există şi nişte proiecte foarte cool în momentul ăsta – vezi Subcarpaţi, Cobzality, care sunt proiecte muzicale bazate exclusiv pe folclor românesc, dar pe care îl aduc într-o zonă foarte modernă. Şi atunci, întotdeauna oamenii din  mainstream se uită către proiectele de succes din non-mainstream, că n-aş putea să le zic underground, pentru că sunt oameni care totuşi fac bani din muzica asta şi trăiesc bine. Artiştii din mainstream au început să se gândească: «băi, dacă ăştia au succes şi umplu Arenele Romane, exemplu, poate există un public şi pentru noi». Adda şi-a făcut un brand din asta. Feli, la rândul ei, a intrat şi ea în horă, dar foclorul nu este la fel de evident. Feli în momentul de faţă este în faza carierei în care îşi demonstrează polivalenţa – a scos o piesă rap cu Sore, a mai scos singură un sigle rap, are piesele aceste din rock şi folclor, deci e în momentul carierei ei în care le arată tuturor tot ce poate face“, a adăugat Finţescu.

Florin Grozea, fostul component al trupei Hi-Q, consideră că „nimic nu e original sub soare, toată arta provine dintr-o influenţă precendentă care este interpretată într-un mod diferit. Dar la rădăcina tuturor curentelor muzicale este muzica popoarelor - muzica folclorică. E paradoxal că percepem ca Original ceea ce, de fapt, este Tradiţional.“

    

Unde au dispărut trupele etno ale anilor ‘90

„În anii ’90 era muzica etno şi muzica cealaltă, pentru că folclorul era foarte perimat în perioada aceea. Înainte, dacă vorbim de Phoenix, e cu totul altceva, iar legătura dintre folclor şi rock a existat întotdeauna şi e mult mai uşor de explicat. Acolo e vorba de publicul de rock care este mai educat decât publicul de muzică comercială şi atunci el înţelege valoarea folclorului şi apreciază întoarcerea la istorie, apreciază şi calitatea muzicii celui care transpune muzica folclorică într-o piesă rock. Ei, lucrul ăsta în muzica comercială nu se întâmplă de foarte mult timp, cred că putem să spunem că de vreo 10 ani este în mainstream total. Până acum, cei care cântau cu influenţe folclorice (Etno, Etnic, Ro-mania), toţi erau într-o anumită zonă, mai mult către publicul de muzică populară, care asculta şi muzică comercială, nu era tocmai mainstream“, explica Dan Finţescu.

„Aceste trupe erau la întretăierea celor două genuri de care am vorbit. Ele nu puteau fi difuzate pe Etno TV, că nu erau chiar de Etno TV, pe de altă parte, nici nu puteau fi difuzate pe MTV, de exemplu. Şi în momentul în care muzica românească de mainstream a început să se întoarcă din ce în ce mai mult către ce se întâmplă afară, pentru că în anii ’90 muzica noastră era o muzică de evoluat. Noi evoluam de la muzica uşoară, la muzica modernă, fără să ştim de unde să o luăm, pe cine să copiem, cum fac ăia muzică, lumea nu avea scule, nu existau studiouri cu instrumente OK din punct de vedere profesional. În momentul în care muzica mainstream din România a început să evolueze şi a început să sune mai ca în afară, acele proiecte s-au autoeliminat, pentru că nu puteai să te duci la Moga să-i zici: «Salut! Suntem Ro-mania, fă-ne şi nouă o piesă. Pentru el lansa Morandi, care lansa un proiect care, vezi Doamne, nu era românesc. Atunci aceste trupe şi-au pierdut din relevanţă pentru publicul de mainstream. O parte dintre ei au ştiu să o vireze şi s-au dus către etno şi sunt acolo în continuare şi cântă la nunţi, alţii încearcă şi acum să se re-branduiească- vezi Betty de la Etnic - care am văzut că are piesă cu Wilmark acum şi cântă latino. Ei s-au auto-eliminat prin faptul că piaţa a evoluat şi a trecut de momentul ăla. E ca şi cum mă intrebi unde sunt Deepside Deejays – nu se mai cântă popcorn şi nu ştiu să facă altceva“ a continuat Finţescu.

„Într-adevăr, şi eu îmi amintesc că la începutul anilor 2000, Benone Sinulescu şi RO-Mania chiar au făcut ca genul etno pop să prindă şi la radio şi în sălile de dans. De dragul corectitudinii, trebuie să amintim că pe această tendinţă şi manelele au căpătat o mare audienţă. Cealaltă faţă a medaliei… A prins şi la cei tineri şi a adus multă lume la concerte şi cântări. Acum zilele acelea revin în noul context al secolului XXI, de diversitate culturală, cu oameni şi combinaţii noi. Astăzi, ca şi altădată, nu poţi ţine muzica noua şi pe tineri în afara paşilor de dans, este ceva natural şi firesc aici, lucru bine înţeles şi de cei ce fac marketing-ul muzical. Însă cum o faci, cu câtă sinceritate şi talent te apleci asupra cântecelor vechi, cu ce cultură ai la purtător şi cu ce inimă cânţi, aceasta face diferenţa“, a explicat Liviu Zamora.

„Odată cu explozia muzicii dance pornită de primul post TV muzical, AtomicTV, trupele tinere s-au inspirat din muzica populară românească într-un mod simplist – melodii vechi cu sound-uri noi. Aceste preluări ad litteram au avut un succes scurt, deşi trupa K1 a încercat să exploreze folclorul românesc şi miturile dacice în perioada 1998-2004 cu albumele „Legenda“, „Mă luai“ şi „Pentru România“. Trupele etno-dance lansate de Radu Fornea de la K1 n-au făcut decât să reorchestreze melodii din folclorul nou şi din tradiţia lăutărească, fără să mai sublimeze temele populare într-o muzică nouă, aşa cum reuşiseră Phoenix şi Zamfir“, spune, totodată Florin Grozea pe blogul său.

Mergi la sigur cu folclor?

„Cu siguranţă că există riscul mai mic ca o piesă inspirată din folclor să nu prindă, decât o piesă de care nu a auzit nimeni niciodată. Hiturile se bazează în primul rând pe familiaritate. Există însă şi aici o mulţime de alte variabile care trebuie luate în calcul: cât de bine aduci piesa din folclor către stilul tău sau către un stil modern, cât de mult o laşi să fie folclor şi cât de multe elemente noi bagi“, a comentat Dan Finţescu.

Florin Grozea (foto) atrage atenţia că vremurile s-au schimbat, iar succesul nu mai ţine doar de familiaritate, ci şi de abordarea aleasă de artist şi originalitatea reinterpretării.

image

„Îmi plac Subcarpaţi şi Argatu pentru că au venit cu o abordare surprinzătoare a unor teme populare - după părerea mea aceasta este definiţia unui muzici de calitate - o interpretare nouă care surprinde şi oferă o nouă dimensiune într-un anume stil. Nu-mi plăceau Ro-Mania pentru că nu aduceau aproape nimic nou unor melodii populare foarte cunoscute. Îmi place de asemenea cum a reinterpretat Şatra Benz o temă folclorică pe «Doo Kile». Nu cred că Subcarpaţi are succes pentru că preluat folclor, ci e vorba despre cum a reinterpretat folclorul“, a declarat Grozea pentru Adevărul.

    

Există o limită dincolo de care o piesă de acest gen poate cădea în derizoriu?

Dan Finţescu este de părere că nu şi că totul ţine de gusturi. „Eu nu cred că în muzică ar trebui să vorbim despre limite sau despre derizoriu, că până la urmă, dacă un artist pică în derizoriu, da, râzi de el, şi cu toate astea este cel mai de succes videoclip de pe youtube? Da. Şi atunci, cine râde de cine? Atâta timp când pornim de la premisa că facem muzică pe care o vrem încununată de succes, limita e succesul. Toată lumea râde de Fuego, dar este unul din artiştii din România care face cei mai mulţi bani, este o industrie Fuego. Aşa că nu cred că există derizoriu dacă vorbim din punctul de vedere al industriei muzicale. Dacă vorbim din punctul de vedere al gustului pentru actul artistic, aia este o trebă foarte personală. Dacă aş fi un fan al emisiunii „Tezaur folcloric“, eu aş recomanda artiştilor să pună cât mai mult folclor în piesele lor. Pe de altă parte, dacă sunt un om căruia nu îi place folclorul în general, atunci evident că aş recomanda artiştilor: „Băi, nu mai faceţi piese d’astea, că ce facem? Dansează mamaia la voi la concert?“. De asta nu există o reţetă de aşa e bine şi aşa e rău în muzică. Pentru că ori de câte ori tu lansezi pe piaţă un produs care nu serveşte o utilitate, ci a cărui reacţie cea mai importantă este „îmi place/nu-mi place“, că de fapt asta e muzica, atunci nu există reţetă şi limită.“

De aceeaşi părere este şi Florin Grozea, care spune că nu există „un drum corect“, nu există muzică bună şi muzică proastă. „Fiind artă, este prin definiţie subiectivă. Cel mult pot spune că o melodie nu se ridică la standardele tehnice ale vremurilor noastre (referindu-mă astfel la calitatea înregistrării, la instrumentele folosite, la originalitatea interpretării). Îţi dau un exemplu: manelele îi deranjează pe unii dintre noi, românii, din cauza temelor şi versurilor folosite de interpreţi - aceleaşi cântece sunt văzute de un american ca bijuterii exotice ale unor culturi sincere şi neatinse de modernitate“, a explicat artistul.

Un trend trecător sau mereu actual?

Folclorul nu va dispărea, pentru că oricât am fi noi de condiţionaţi, la nivel psihologic, să spunem că avem o ţară de rahat, la un moment dat e genetic. - Dan Finţescu

„Eu cred că folclorul este o parte fără de care muzica nu poate să existe. Până la urmă, folclorul este prima muzică pe care a cântat-o cineva pe pământul ăsta, în acest spaţiu geografic. Perioada comunistă prin inundaţia de patriotism pe care ne-o băga pe gât a provocat reacţia adversă: «Bă, dacă mai zice cineva că România e mişto şi că poporul nostru e cel mai tare, vomit!». Pentru că nouă ne era foame şi nu aveam apă caldă, dar eram cei mai şmecheri de pe pământ. Aversiunea asta se stinge încet-încet. Din păcate, valorile pe care şi le însuşesc oamenii tineri nu prea conţin patriotism, cum se întâmplă în alte părţi. Folclorul nu va dispărea, pentru că oricât am fi noi de condiţionaţi, la nivel psihologic, să spunem că avem o ţară de rahat şi că muzica populară nu e mişto, la un moment dat e genetic. Ceva în sufletul tău reacţionează la muzica aia. Iar oamenii care ascultă Subcarpaţi, de exemplu, sunt probabil şi oamenii care nu merg la vot de scârbă, oameni care visează să plece din ţară, dar cu toate astea, când le zice Bean din fluier şi când le zice versul ăla vechi, românul se simte extraordinar. Deci probabil că dacă va fi prezentat cum trebuie, folclorul nu numai că nu va dispărea, dar ar putea fi unul dintre lucrurile care ar contribui la o ameliorare a propriei noastre priviri către ţara noastră“, a conchis Dan Finţescu.

Muzică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite