VIDEO Copilăria în anii '80. Imagini impresionante din arhiva Sahia Film

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am decupat câteva fragmente din documentarele despre viaţa în comunism: băieţelul care vrea să construiască un pod peste ocean, ca să ajungă la Bobby din Dallas. Fetiţa care ar vrea să-i crească un banan în curte ca să nu mai îngheţe mămica la coadă la banane. Învăţătoarea care ţipă la Valentin care a uitat litera L. Vocea lui Iosif Sava într-un internat de liceu şi un grup de adolescente care cântă „Eşti frumoasă, fă!“. Care-i morala?

Cei care au trăit toate astea vor fi daţi pe spate de nostalgie şi emoţie. Cei care nu le-au trăit, vor începe să-şi înţeleagă părinţii. Căci filmele pot fi un liant între generaţii: „uite-aşa am crescut noi în ultimul deceniul al comunismului. De-asta ne e frică şi de umbra noastră. De-asta nu vă înţelegem dezinvoltura şi miserupismul, de-asta suntem uneori invidioşi pe voi“.

Sahia Film păstrează în arhiva sa câteva excepţionale documentare. Sunt filme puţin cunoscute, deşi au mai fost difuzate pe TVR 2, la emisiunea lui Laurenţiu Damian „Despre documentar... încă ceva în plus”. Vizionarea lor e importantă şi nu reprezintă numai o cădere în nostalgie. Aceste filme vorbesc despre diferenţele uriaşe dintre generaţii. Copiii din aceste imagini au astăzi copii. Dar copilăria de astăzi e la ani lumină de întunericul prin care se strecoară camera de luat vederi a Sahia Film.

E filmul generaţiei care s-a născut în comunism şi s-a maturizat în democraţie. Azi, când copilul este protejat de zeci de instituţii şi cutume, merită să cugetăm la aceste imagini ale copilului-standard, de acum 30 de ani. La 7 ani, tuns, uniformizat, în poziţia de drepţi în bancă, răspunde prezent când învăţătoarea îl strigă pe numele de familie. Toamna, învaţă să-şi arunce haina în cuier. Cuierul e montat prea sus - o mostră măruntă din nepăsarea oamenilor mari. Dimineaţa, la şcoală, e injectat cu socialism: vrea să se facă inginer cu compresoare. Seara, acasă, evadează din monotonia cotidiană la Dallas (ca să vă daţi seama de enormitatea situaţiei, gândiţi-vă cum ar fi să pui acum un copil de cinci ani să se uite, alături de părinţii săi, la House of Cards). 

Cresc timizi, băieţii cu ruşinea de a dansa, fetele cu ruşinea că ştiu să repare un tractor. Ce vină are Iosif Sava că vocea lui aminteşte de acele seri lungi şi fără speranţă? Am ales să încheiem acest decupaj de imagini cu o poezie vizuală surprinsă de operatorul Otto Urbanschi şi pusă în valoare de regizorul Moscu Copel: o dimineaţă pe câmp. Se văd tractoarele conduse de nişte adolescente, mergând, pe o muzică glorioasă, spre nicăieri.

Imaginile fac parte din documentarele „A fost odată ca niciodată“, „Abecedarul“, de Paula şi Doru Segall, „Eu de-aş fi o zână“, de Tereza Bartha şi „Pe malul Ozanei“, de Copel Moscu

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite