„Din culisele cinematografiei“. Interviu cu Regele Mihai despre 23 August 1944, Mareşalul Antonescu, Sergiu Nicolaescu şi filmul „Oglinda“: „Nişte inepţii, asta denotă ceva neserios pentru mine!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Apariţia filmului „Oglinda - Începutul adevărului“, în 1994, peliculă care corecta un film mai vechi de-al cineastului despre 23 August 1944, „Ziua Z“, apărut cu nouă ani mai devreme, l-a nemulţumit pe fostul suveran, deşi Sergiu Nicolaescu îi trimisese înainte scenariul.

Filme despre 23 August 1944 s-au făcut extrem de multe în perioada comunistă. Printre ele, şi „Ziua Z“, în regia lui Sergiu Nicolaescu, inclus în planul de producţie al anului 1984, cu ocazia, „aniversării a 40 de ani de la revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă“.

Despre această peliculă, la care Nicolaescu a colaborat pentru a doua oară cu scenaristul Ioan Grigorescu, regizorul a vorbit foarte puţin ulterior, el nefiind mulţumit nici la vremea respectivă în totalitate de condiţiile avute la dispoziţie pentru realizarea sa. „Şeful cinematografiei era Traian Ştefănescu, viitorul prim-secretar de la Craiova în decembrie 1989. La un moment dat, sunt chemat de către acesta şi-mi spune să elimin din scenariu pe Pătrăşcanu, Bodnăraş, Mihai şi Antonescu. În primul moment, Ioan Grigorescu m-a sfătuit să renunţăm. Nu am acceptat, întrucât am simţit că aceasta era şi dorinţa Cabinetului 2, şi am continuat filmările. La un moment dat, sunt chemat din nou de Ştefănescu: «Tov. Sergiu, ordin de la Cabinetul 2, nu mai filmaţi în Bucureşti». «Şi unde să filmez, tov. ministru?» «Ştiu, eu, caută...Eu îţi propun Ploieştiul, voi vorbi cu prim-secretarul de acolo». Era în luna iunie, am aşteptat încă două săptămâni, până ce «tovarăşii» au plecat la mare şi am terminat filmările în Bucureşti“, povestea Nicolaescu în memoriile sale.

Totuşi, filmul care a avut premiera pe 13 mai 1985 a strâns 2.256.138 de spectatori în cinematografe şi ieşea în evidenţă faţă de alte pelicule similare prin tratarea evenimentelor şi din perspectivă germană, însuşi Nicolaescu interpretând rolul generalului Johannes Friessner, aflat la comanda Grupului de Armate Ucraina Sud.

Corneliu Coposu, consilier pentru personajul Iuliu Maniu

După 1990, Sergiu Nicolaescu s-a hotărât să prezinte actul de la 23 August 1944 cât mai aproape de realitatea istorică. Astfel, primul film la care a lucrat regizorul după schimbarea regimului a fost „Oglinda - Începutul adevărului“, în care apăreau pentru prima oară Regele Mihai I, Mareşalul Ion Antonescu sau Iuliu Maniu, personaje „tabu“ în timpul „Epocii de Aur“. Scenariul a fost scris tot de Ioan Grigorescu, în colaborare cu regizorul, iarpe post de consilieri au fost folosiţi prof.dr. Ion Ardelean (pe partea istorică) şi Corneliu Coposu (pentru personajul Iuliu Maniu).

Din distribuţie au făcut parte Ion Siminie (Mareşalul Ion Antonescu), Adrian Vîlcu (Regele Mihai), Gheorghe Dinică (Mihai Antonescu), Ştefan Radof (Iuliu Maniu), Jürgen Lederer (Adolf Hitler), Sergiu Nicolaescu (Generalul Friessner), Şerban Ionescu (Lucreţiu Pătrăşcanu), Ştefan Iordache (Eugen Cristescu), Vladimir Găitan (Dinu Brătianu), George Constantin (Andrei Vîşinski), Vasile Boghiţă (Manfred von Killinger) sau George Alexandru (Ioan Mocsony-Stârcea). Nicolaescu a utilizat totodată şi o bună parte din scenele filmate deja pentru „Ziua Z“, precum şi secvenţe din „Cu mâinile curate“, „Ultimul cartuş“ şi „Noi, cei din linia întâi“. Pelicula a avut premiera pe 11 februarie 1994, la Sala Palatului din Bucureşti, a doua zi fiind organizată o nouă vizionare de gală, la „Patria“. Filmul a fost urmărit de numai 92.871 de spectatori în cinematografe, în condiţiile în care, în acelaşi an, filmul lui Mircea Mureşan, „A doua cădere a Constantinopolului“, vindea 1.319.161 de bilete.

image

„E posibil, Măria Ta, să provoci o capitulare fără condiţii?“

„Ca să fiu sincer, gândul mă duce la Octavian Paler, pe care l-am cunoscut cu ocazia filmului «Oglinda», după vizionarea căruia mi-a declarat supărat şi încruntat: «...este un film fascist». Ciudat, acelaşi film am auzit că nu i-a plăcut nici preşedintelui Ion Iliescu. Personal, nu mi-a zis însă niciodată nimic. Întrucât, amândoi cei amintiţi au fost, nu foarte demult timp, marxişti-leninişti de primă linie, faptul nu mă miră foarte tare. La premiera filmului, îmi aduc bine aminte, în loja oficială domnul Corneliu Coposu şi alţii aflaţi acolo s-au ridicat în picioare şi aplaudau cu mâinile deasupra capului. «Oglinda» e un film anticomunist şi nu numai. În aceste condiţii m-am minunat când am auzit cu urechile mele un interviu luat fostului Rege Mihai care spunea, cu vorba sa inconfundabilă, «e un film care mă denigrează...». «De ce?» l-a întrebat mirat ziaristul, un român-australian care văzuse filmul. «...pentru că, n-ai văzut, m-a pus cu ţigara tot timpul...atunci nu-mi ardea să beau coniac...». Ceva mai târziu declara că n-a văzut filmul în întregime, vrând să evite scena execuţiei. Cred şi eu că este greu să vezi un om dus la moarte pe propria ta iscălitură. Şi regii au conştinţă, nu-i aşa? În ce mă priveşte, eu cred că am favorizat pe fostul rege, alegând un actor frumos, cu siluetă atletică şi cu dicţie foarte bună. De asemenea, am uitat să amintesc de cei 150.000 de soldaţi şi ofiţeri români care au căzut prizonieri între 23 august şi 12 septembrie 1944. E posibil, Măria Ta, să provoci o capitulare fără condiţii, fără a-ţi anunţa armata şi fără să iscăleşti înainte un document cu adversarul?! În memoria tatălui meu, am uitat să menţionez acest detaliu şi poate şi altele...“, scria supărat Nicolaescu în cartea sa, „Un senator acuză“, după ce explicase că „tatăl meu era prin anii 1942-1943 inspector-şef la Drumuri şi Poduri în judeţele Arad şi Timiş. În această calitate executa la Săvârşin o lucrare pentru Palatul Regal. În aceste condiţii l-am cunoscut pe fostul Rege Mihai şi pe Regina Mamă Elena. Am petrecut acolo mai multe veri, ultima în 1945, fiind prieteni de familie cu Simi Haţieganu, fratele marelui om politic Dr. Emil Haţieganu din Cluj, şi cu Pufi Popescu, administratorul palatului de la Săvârşin. Atât Regina Mamă, cât şi Mihai, erau foarte prietenoşi, iar cu Regele făceam baie în Mureş sau ne plimbam cu un Jeep pe dealuri sau cu avionul. Îmi aduc aminte că în timpul războiului se plângea că Antonescu nu-i dădea destulă benzină“.

Ce a cauzat însă o reacţie atât de vehementă din partea cineastului? Puţină lume ştie că Sergiu Nicolaescu i-a expediat Regelui Mihai scenariul filmului, când pelicula se afla în pre-producţie, intenţionând să colaboreze cu fostul suveran în privinţa creionării personajului său cât mai aproape de realitate. De asemenea, după ce filmul a fost gata, i-a expediat la Versoix o casetă video cu pelicula, aceasta fiind probabil şi modalitatea prin care Regele a putut viziona filmul. Nicolaescu n-a primit însă vreun răspuns din partea acestuia, iar ulterior au existat şi cele două interviuri acordate de către Rege jurnalistului Eugen G. Ionescu şi difuzate la Radio 3ZZZ din Melbourne, în 1994 şi 1995, care l-au deranjat pe cineast. 

„Weekend Adevărul“ vă prezintă fragmentele referitoare la filmul „Oglinda-Începutul Adevărului“ din cele două discuţii, transcrise de Ilie Rad, care sunt aproape complet necunoscute publicului din România.

„Nu ştiam ce o să facă nemţii şi noi să stăm la masă cu coniacul!“

Eugen G. Ionescu: În România s-a vizionat filmul Oglinda. Majestatea Voastră a avut ocazia să vadă acest film?

Regele Mihai I: O parte. Pentru că a doua jumătate, care se termina cu execuţia lui Antonescu, n-am vrut s-o văd. Dar puţinul pe care l-am văzut constituie – să o spun pe şleau – nişte prostii acolo. Afară de faptele istorice care s-au întâmplat (23 august ş.a.m.d.), restul sunt nişte fantezii.

Adică filmul e departe de adevăr, după părerea Majestăţii Voastre?

Da. În special în felul cum mă arată pe mine şi pe cei care erau în jurul meu. Mă arată că fumam o ţigară una după alta, ca în şatră, cum se spune, şi că beam coniac. Asta este o… Parcă ne ardea nouă de astea, că aveam un 23 August! Nu ştiam ce o să facă nemţii şi noi să stăm la masă cu coniacul! Deci sunt nişte… inepţii, nu pot să spun altfel.

Alte neadevăruri din film?

În special felul cum prezenta diversele persoane şi chiar aşa-zisa conversaţie cu Antonescu. N-are absolut nimic adevărat acolo.

Deci realitatea a fost total diferită!

Da.

Ce i-a spus Majestatea Voastră lui Antonescu?

Bine, atunci, pe scurt, am fost să-i spun că situaţia este aşa de gravă pe front, că trebuie făcut ceva. Şi el a explicat o grămadă de lucruri: că voia să se retragă pe Carpaţi ş.a.m.d. La care eu i-am spus că nu avem timp pentru asta, e prea grav şi să facă el armistiţiul, să se lase de război. Şi atunci a zis că fără permisiunea lui Hitler nu face. Astea sunt iar inepţii. Şi atunci n-am avut încotro decât să-l pun deoparte.

Care este părerea Majestăţii Voastre despre Antonescu ca persoană, în general?

Eu sunt convins de un lucru: că el îşi iubea foarte mult ţara. Era un soldat cu educaţie, dar unde s-a poticnit a fost politica. Pentru că eu i-am spus de nenumărate ori: „Ce-am căutat noi dincolo de Nistru?”. Dacă ar fi fost inteligent din punct de vedere politic, ar fi făcut ca mareşalul Mannerheim, în Finlanda, care a mers cu nemţii să-şi recapete provincia pierdută şi s-a oprit, nefăcând niciun pas mai departe. Asta ar fi trebuit. Cu toate că sfârşitul tot aşa ar fi fost cum e acuma, dar cel puţin nu se putea spune că au fost agresori şi au făcut fel de fel de lucruri în Rusia.

Tot referindu-mă la film, ar fi avut Majestatea Voastră posibilitatea să-l salveze pe Antonescu de la execuţie?

Nu. Nu a fost posibil. Motivul principal era că şi anglo-americanii, împreună cu sovieticii, cereau neapărat să fie un ţap ispăşitor. Or, singurul pe care l-au găsit a fost Antonescu, din cauza războiului dus în Rusia. Asta-i una. În al doilea rând, constituţia noastră avea dreptul de graţiere şi de comutare, dar în cazul acesta, sentinţa a fost pusă printr-un decret. Or, niciun decret nu este valabil dacă nu este contrasemnat de un ministru. Şi ministrul de Justiţie era Pătrăşcanu, care era împotriva graţierii. Aşa că, chiar dacă eu aş fi făcut asta, în realitate nu se putea face, din păcate. Eu am încercat ce s-a putut, aproape o săptămână. Şi sunt anumite documente la Ministerul de Afaceri Străine Francez şi poate chiar la Washington, în care se arată – poate nu în toate detaliile, dar totuşi – rapoartele spun că eu am încercat ce s-a putut, dar nu s-a putut.

Deci filmul e realist în ce arată, că Pătrăşcanu a venit la Majestatea Voastră şi a spus că, indiferent ce faceţi, soarta lui Antonescu e pecetluită!

Da, asta-i drept. Pe urmă, un alt lucru, că eu am cerut ca, dacă nu pot să fac altfel, guvernul trebuie să-şi ia răspunderea, nu eu. Şi atunci, pe o bucăţică de hârtie, foarte neoficială ca aspect, s-au scris numele celor şase sau şapte condamnaţi: în dreptul primilor patru era scris „exec.”, de la executare, iar în dreptul celorlaţi, mai jos, „comutare”. Documentul era semnat de Groza.

„Am văzut atâtea aberaţii acolo, încât am renunţat să mai continui cu citirea“

Eugen G. Ionescu: După vizita mea de anul trecut la Majestatea Voastră, am făcut un interviu şi cu Sergiu Nicolaescu, regizorul filmului Oglinda, de care am discutat. Şi i-am spus despre nemulţumirea Majestăţii Voastre în ceea ce priveşte filmul, că v-a prezentat într-un mod derogativ. El s-a exprimat că are o simpatie deosebită pentru Majestatea Voastră, cunoscând chiar personal pe Majestatea Voastră (chiar m-a întrebat: „Şi-a adus aminte Majestatea Sa de mine?”). Aţi fi fost undeva, copii, undeva la o şcoală împreună, ceva în genul acesta. Iar în film spune că nu a avut niciun pic intenţia de a prezenta în mod derogativ pe Majestatea Voastră, chiar a dat o explicaţie cu fumatul şi cu băutul, spunând că actorul care a jucat în film era extrem de nervos şi a cerut să fumeze. Şi atunci s-a gândit: Ce să facă? Să-i dea să fumeze o ţigară obişnuită? Se gândea că, la prestigiul Majestăţii Voastre, poate un trabuc… a fost mai indicat. Însă ce mi-a spus este că a trimis Majestăţii Voastre scenariul şi poza actorului care urma să joace rolul Majestăţii Voastre, însă efortul de a consulta pe Majestatea Voastră a rămas fără succes. Care e realitatea?

Regele Mihai I: Întâi de toate, nu-mi aduc aminte să-l fi întâlnit. Poate, dar nu ştiu. Chestiunea asta cu scenariul, într- adevăr mi l-a trimis şi am început să-l citesc încet-încet. Şi am văzut atâtea aberaţii acolo, încât am renunţat să mai continui cu citirea. Că n-avea niciun rost. Şi erau anumite lucruri acolo care nu mi-au plăcut deloc şi care erau complet inexacte. Unele scene cu mine sunt cam de operetă. Plus lucrul care e complet neadevărat şi îţi lasă – cum să spun – un gust amar: când spune că, la toate consiliile pe care le aveam pentru începuturile războiului şi toate astea, toţi ceilalţi se aşezau, fumau, beau coniac. Asta nu a existat. Nu a băut nimeni coniac în Palatul Regal niciodată, nici chiar la chestiunile oficiale. Asta denotă ceva neserios pentru mine.

Şi asta v-a decis să nu colaboraţi cu el? Pentru că, poate, o colaborare a Majestăţii Voastre făcea ca filmul să fie mai realist, mai… cu responsabilitate faţă de istorie!

Poate, dar eu cred că scenariul, aşa cum era făcut, era deja hotărât să fie aşa. Orice aş fi spus… Trebuia tot schimbat! N-a făcut şi n-am impresia că ar fi vrut să facă. Pentru asta am lăsat-o moartă, nu m-am implicat.

Am să-i transmit!

Ar fi fost discuţiile săptămâni şi luni, ca să pună lucrurile la punct. Aşa că… nu.

Tot ca o confidenţă, mi-a mărturisit că toţi cei care au văzut filmul (oamenii politici de acum, care au văzut acest film) au spus că filmul l-a ridicat pe Majestatea Voastră.

Nu. Asta nu ştiu.

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite