„Din culisele cinematografiei“. Cum i-a iertat regizorul Mircea Drăgan escapadele bahice lui Ilarion Ciobanu

Recunoscut pentru exigenţa sa, regizorul Mircea Drăgan i-a oferit totuşi lui „Claris“ o partitură-cheie în filmul „Columna“, chiar dacă anterior actorul fusese eliminat din distribuţia filmului „Neamul Şoimăreştilor“, unde ar fi trebuit să-l interpreteze pe Tudor Şoimaru. Ilarion Ciobanu a pierdut şi ocazia de a-l portretiza pe Decebal în „Dacii“, deşi fusese selectat iniţial.

În seara zilei de luni, 30 octombrie 2017, s-a stins din viaţă Mircea Drăgan (85 de ani), unul dintre cei mai apreciaţi regizori din istoria cinematografiei româneşti. Cele 22 de lungmetraje pe care le-a realizat au ieşit pe piaţă între 1958 şi 1993 şi au vândut 82.779.275 de bilete în România, fiind la mare căutare şi în străinătate. De altfel, filmul „Explozia“ deţine chiar un record în materie, fiind vândut în nu mai puţin de 40 de ţări. Deşi a abordat toate genurile cinematografice, de la pelicule de aventuri până la comedii sau ecranizări ale unor opere literare de succes, Mircea Drăgan şi-a dedicat o bună parte din carieră filmului istoric. Iar „Columna“ rămâne un moment de referinţă din filmografia reputatului cineast.

Încă de la începutul anilor ‘60 ai secolului trecut, după de devenise deja un regizor consacrat, în urma succeselor reputate cu „Dincolo de brazi“, „Setea“ şi „Lupeni ‘29“, Mircea Drăgan şi-a dorit să schimbe un pic registrul şi să realizeze o peliculă dedicată strămoşilor: „Traian şi Decebal“. Ulterior, după ce devenise foarte clar că „Epopeea Naţională Cinematografică“, începută de Lucian Bratu cu filmul „Tudor“, lansat în cinematografe în 1963, trebuia continuată, au fost prevăzute în planul tematic trei filme despre daci şi romani, care să urmărească domnia lui Decebal, războaiele daco-romane şi prima etapă a formării poporului român, toate realizate pe scenariile lui Titus Popovici. În 1965 s-a decis ca regia primului film, „Dacii“, să-i fie încredinţată debutantului Sergiu Nicolaescu. La 6 septembrie a avut loc şedinţa Consiliului Artistic în care s-a discutat scenariul, iar pe tot parcursul anului respectiv s-au purtat negocieri pentru realizarea filmului în regim de coproducţie cu studioul franţuzesc „Franco-London Film“, condus de Henry Deutschmeister, evreu născut la Brăila şi emigrat ulterior în Franţa. Acordul s-a semnat la 9 martie 1966 şi presupunea participarea părţii române cu un capital de 60% (20.113.000 lei).

N-a vrut să fie complice la „debarcarea“ lui Sergiu Nicolaescu

Partea franceză a asigurat prezenţa a trei capete de afiş de talie internaţională: Pierre Brice (Severus), Marie-José Nat (Meda) şi Georges Marchal (Fuscus), în cărţi fiind la un moment dat şi Alida Valli, respectiv Bernard Blier. Filmările au debutat în cele din urmă la 11 mai 1966. Numai că, la scurtă vreme după aceea, Titus Popovici l-a sunat într-o noapte pe Mircea Drăgan: „Vino până la mine, am să te rog ceva important“. Buimac, regizorul s-a uitat la ceas, care indica ora 3:00, dar s-a îmbrăcat totuşi şi s-a dus acasă la capriciosul scriitor.

În acel moment, Mircea Drăgan şi Titus Popovici, care colaboraseră la filmul „Setea“, lansat în cinematografe la 4 mai 1961, nu se aflau chiar în cele mai bune relaţii, după ce fosta soţie a regizorului, Flavia Buref, se măritase cu Titus. În acest context, telefonul nocturn părea curios, chiar dacă, între timp, actriţa se despărţise şi de Popovici. Aflat într-o stare uşor euforică, după ce golise o sticlă de tărie, scriitorul a intrat direct în subiect, imediat ce Drăgan şi-a făcut apariţia în casa sa: „Mircea, hai să uităm ce-a fost între noi. Vreau să-ţi propun ceva. Uite, debutantul ăsta incapabil mi-a stricat cel mai bun scenariu! De mâine preiei tu «Dacii»“. Regizorul, care tocmai terminase filmările la „Golgota“, nu s-a lăsat însă înduplecat: „Uite ce e, dragă Titus, eu nu pot să intru cu bocancii în munca omului. Trebuie să ai răbdare, se mai întâmplă ca primele materiale filmate să nu fie cele mai reuşite“.

Discuţia s-a prelungit până dimineaţă, iar concluzia a fost clară: Mircea Drăgan nu a dorit să preia un film început de altcineva, iar Sergiu Nicolaescu trebuie lăsat să-şi joace şansa până la capăt. Ceea ce s-a şi întâmplat, în cele din urmă, după alte câteva şedinţe şi întâlniri la nivel înalt. „Dacii“ a avut premiera la 9 februarie 1967 la Bucureşti, iar după proiecţie Mircea Drăgan i-a oferit un buchet de flori colegului său, care a înregistrat într-adevăr un succes răsunător.

„Tiberius este unul din rolurile care mi-au plăcut foarte mult“

Filmul a fost văzut de 13.135.474 spectatori în România şi, spre deosebire de „Tudor“, care n-a prins deloc în străinătate, a reuşit să strângă echivalentul a 17.000.000 de lei numai din exploatarea externă. Celelalte două filme prevăzute în seria dacilor s-au comasat într-unul singur, „Columna“, care a intrat în faza de producţie la 9 ianuarie 1967. De data aceasta, regizor a fost desemnat Mircea Drăgan, iar pelicula a fost realizată în coproducţie cu „Central Cinema Compagnie-Film GmbH“. Contractul a fost similar, cheltuielile părţii române ridicându-se la 19.395.369 de lei, în timp ce nemţii au asigurat distribuţia internaţională. Drăgan a cutreierat personal Europa în căutarea actorilor potriviţi şi i-a ales pe Richard Johnson (Tiberius), Antonella Lualdi (Andrada), Franco Interlenghi (Septimius) şi Amedeo Nazzari (Traian). Lor li s-au adăugat Amza Pellea (Decebal) şi Emil Botta (Marele Preot), care şi-au reluat partiturile din „Dacii“, dar şi Ştefan Ciubotăraşu (Ciungul), Gheorghe Dinică (Bastus), Ilarion Ciobanu (Gerula), Florin Piersic (Sabinus), Sidonia Manolache (Zia) şi Jean Lorin Florescu (Apolodor din Damasc). Filmările au debutat pe 7 octombrie 1967 şi s-au încheiat la 2 mai 1968, exterioare la Râşnov, Zărneşti, Stâna de Vale, Cheile Bicazului şi pe platoul Bucegilor, iar interioare la Buftea.

Filmul a avut premiera la 18 noiembrie 1968 şi a avut, de asemenea, un mare succes, fiind vizionat de 10.508.376 de spectatori în România. „Tiberius este unul din rolurile care mi-au plăcut foarte mult. Am simţit o puternică apropiere faţă de acest erou şi am căutat să exprim cât mai sensibil această simpatie, această identificare a mea cu personajul. Am fost emoţionat acum când l-am regăsit pe Tiberius pe ecran şi când am putut constata că am reuşit să-i dau viaţă aşa cum l-am aflat în scenariul lui Titus Popovici şi cum am încercat să-I completez, cu imaginaţia mea. Tiberius este un personaj istoric, dar în acelaşi timp modern prin trăsăturile ce-i caracterizează marea lui personalitate. lnterpretarea acestui rol mi s-a părut deosebit de interesantă prin faptul că tumultul evenimentelor prin care trece eroul influenţează evoluţia sa într-o manieră profund umană. Modul în care el descoperă valorile păcii şi renunţă la brutalităţile războiului, mi s-a părut foarte emoţionant şi în acelaşi timp corespunzător aspiraţiilor omenirii contemporane. Sper din tot sufletul că voi avea în curând prilejul să mă întorc în România. Aş fi încântat să colaborez din nou cu Mircea Drăgan“, spunea Richard Johnson în numărul din noiembrie 1968 al revistei „Cinema“. Printre personajele memorabile din filmul lui Mircea Drăgan se numără şi Gerula, dacul rebel, interpretat cu strălucire de Ilarion Ciobanu. Puţini sunt însă cei care ştiu că, înainte de a juca în „Columna“, actorul scăpase practic printre degete alte două partituri extrem de importante. „Claris“, care debutase în cinematografie chiar sub bagheta lui Mircea Drăgan, în „Setea“, colaborase cu acesta şi cu ocazia turnării filmului „Lupeni ‘29“, iar regizorul îi atribuise rolul principal, Tudor Şoimaru, în următorul său film, „Neamul Şoimăreştilor“. „Cu Drăgan poţi face lucruri bune. El nu caută să ţi se impună emfatic, se sfătuieşte cu tine, îţi sugerează soluţii, desenează, la propriu, adevărate figuri geometrice indicând desfăşurarea acţiunii. Te face să crezi că tu, actorul, eşti cel care creează, iar rolul lui e numai de sfătuitor“, declara „Claris“ în numărul din septembrie 1963 al revistei „Cinema“. Filmările au început în decembrie 1963, însă Ilarion Ciobanu a „călcat pe bec“, fiind înlocuit cu Mihai Vasile Boghiţă din cauza unor escapade bahice repetate. Doi ani mai târziu, în numărul din noiembrie 1965 al revistei „Cinema“, Ilarion Ciobanu era anunţat ca făcând parte din distribuţia filmului „Dacii“. În februarie 1966, în aceeaşi revistă, apărea chiar un dialog cu Ilarion Ciobanu, intitulat „Interviu cu Decebal“, realizat după ce actorul dăduse o probă filmată pentru rolul regelui dac. „A fost un om care n-a ştiut ce-i frica. Era conştient de faptul că romanii pot pierde bătălii, dar nu pot fi învinşi, că dacii nu vor putea ţine piept forţei acestui imperiu. Şi totuşi nu se supune...“, povestea atunci actorul. Împrejurările în care Sergiu Nicolaescu a renunţat la „Claris“ în favoarea lui Amza Pellea rămân necunoscute, dar cert este că Mircea Drăgan l-a iertat pe Ciobanu şi l-a inclus ulterior în distribuţia filmului „Columna“, iar acesta nu i-a înşelat aşteptările.

Vocea lui Amza Pellea n-a mai fost dublată

E arhicunoscut faptul că Amza Pellea a fost dublat de Emanoil Petruţ în „Dacii“, acolo unde l-a jucat pe Decebal, respectiv în „Mihai Viteazul“, acolo unde a interpretat rolul domnitorului. În literatura de specialitate, faptul este explicat printr-o aşa-zisă afecţiune a corzilor vocale de care ar fi suferit Amza Pellea în acea vreme. Nimic mai fals! În realitate, Sergiu Nicolaescu a considerat că Amza nu avea o voce potrivită personajelor. De altfel, la o cercetare mai atentă a filmografiei lui Pellea, se poate constata lesne inadvertenţa. Între „Dacii“ şi „Mihai Viteazul“, actorul a intrat în pielea lui Decebal şi în „Columna“, acolo unde n-a mai fost dublat de nimeni!

Gerula este de fapt un simbol. El reprezintă întreaga îndârjire a poporului dac, dorinţa lui de a rămâne pe acest pământ. Nu e continuatorul lui Decebal, ci tot ce a rămas puternic şi setos de libertate în Dacia cucerită de romani Ilarion Ciobanu În „Cinema“ nr. 1/1968

„Să ştiţi că vă iubeşte foarte tare, dar să n-o sărutaţi de-adevăratelea“

Interpretul rolului lui Sabinus, Florin Piersic, îşi aminteşte cu mare plăcere de filmările de la „Columna“. „Una din cele mai frumoase amintiri referitoare la filmele pe care le-am făcut s-a petrecut la «Columna». A fost prima scenă de dragoste pe care am filmat-o. O doamnă a venit de la Bucureşti cu fetiţa ei, Sidonia Manolache o cheamă, e mai tânără ca mine, normal, că era mult mai mică. Şi mi-a spus: «Ştiţi că fetiţa mea are 15 ani şi aveţi o scenă de dragoste cu ea. Să ştiţi că vă iubeşte foarte tare, dar să n-o sărutaţi de-adevăratelea, pentru că ea nu ştie aşa ceva şi mi-e frică să nu se prindă prea tare de dumneavoastră şi să nu sufere». «N-aveţi, doamnă, nici o grijă», i-am spus, cu toate că la film nu te poţi preface. I-am povestit lui Mircea Drăgan care râdea, şi, la un moment dat, în scena în care eu o prind şi o tăvălesc prin păduri, am luat-o la pupat. Trebuie să vă mărturisesc că nici o femeie până atunci nu se pupa aşa de bine cum se pupa fata asta de 15 ani. Deci avea o tehnică de m-a înnebunit. Mi-a venit să şi râd că după-aceea am rămas prieten cu ea şi-am vorbit mereu“, şi-a reamintit Piersic.