Duios o pălărie trecea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
23

Serviciul sau job-ul este locul acela spre care te duci în fiecare dimineaţă, încă dinainte de a te trezi complet, uneori cu rămăşiţele unei reverii ludice prin colţurile minţii şi în care totul se schimbă imediat ce ai intrat pe poarta întreprinderii. Doar eşti un umil amploiat. Sau...

Cînd şeful tău îţi spune că s-a transmis de Sus cum că nu mai ai voie să vii cu pălărie spre fabrică, că nu-i civilizat(ă) şi că dă rău la imaginea unei instituţii onorabile, ştiindu-l om serios şi dobitoc, l-ai crezut. Totuşi ai mers şi la altul, mai înalt, că tu fiind mai mărunţel prin ierarhii..., ca să verifici. Pe ăsta-l ştiai băiat deştept; şi ţi-a infirmat. Adică ţi-a confirmat, chiar el în persoană, zis, decis, şi ordonat, nu Mai Marele.

2

Astea fiind zise, verificate şi consemnate în viitoarele izvoare nescrise, nu ţi-a mai rămas decît să te conformezi şi să scazi drastic în ochii soţiei, apoi să aştepţi ca la următoarea tură de ordonanţe să ţi se transmită că nu mai ai voie nici la relaţii extraconjugale la serviciu, să scazi şi în ai tăi, să te sinucizi prin ingerare de praf de copt şi să te arzi singur pe rug, apoi să-i bîntui săptămînal pe cei vinovaţi, de regulă duminica, înainte de slujbă. Ori, cum asta n-are rost, voie şi de ce să se întîmple, Ginuţa chiar merită toată atenţia ta, şi cu mult mai mult peste, adică sub, iar tu n-ai chef să fi prea obedient către împărăţie şi să laşi un amantlîc frumos să decadă în derizoriu, vei lăsa incrimina(n)ta pălărie acasă. Oricum era destul de obosită, artizanală, piele de cal, agricultură extensivă, uşor sub vremuri. Din motiv de primăvară cu ploi în exces, meteorologi incompetenţi şi coduri roşii neanunţate. N-ai încotro, faci pe banii tăi nişte terapii şi cursuri de revelare a sinelui cu traineri din State, ieşi şef de promoţie la frecvenţă redusă, Cora să trăiască!, că te-a lăsat să copiezi după ea, şi eşti nevoit să treci la o etapă superioară. Aşa că îţi înşeuezi pe dovleacul tău puţin pleşuv un Barmah hats, mărime medie, Kangaroo leather, vînat asomat, venit direct din Australia cu avionul de nouă fără un sfert. Fără escală. Pilot obosit, extenuat şi transpirat. Comandă specială, preţ, e drept, puţin cam mare. Dar „se merită”.

4

„La guerre comme la guerre.” Sau, în traducere liberă „Cu căciulile pă frunte/ Stăm de veacuri, ca un munte/ În curbura arcului Carpat / Asta e căciula mea/ Şi o port cum se purta,/ Că-i obicei din daci lăsat.”

Asta-i!

P.S 1:

„Unii zic să-mi iau căciula, jos din cap
Spunînd adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o ţîu în mînă, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.

Măi copchile, ia sama ghine
Ca să ducă obiceiul, cînd or creşte ai tăi copchii,
O inimă vitează-n tine
Sus pe frunte o căciulă ca un dar s-o ţii.”

P.S. 2: Ăsta-i un pamflet, deci nimic nu este adevărat. Dau ordin!                                                                       

3

                                                                                 *

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Electric puzzle”, Editura Neuma, 2017, Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional “Vasile Voiculescu”, 2015.

*

Citiţi şi:

De Sîn' Andrei
Cronica unei cărţi în curs de apariţie
SMS naţ. Nelimitat

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite