Povestea nespusă a ducesei de Cornwall: Crizele de gelozie şi paranoia Dianei l-au adus pe Charles în pragul depresiei, iar Camilla a fost chemată să-l salveze

Povestea nespusă a ducesei de Cornwall: Crizele de gelozie şi paranoia Dianei l-au adus pe Charles în pragul depresiei, iar Camilla a fost chemată să-l salveze

Prinţesa Diana, Prinţul Charles şi Ducesa de Cornwall, Camilla

O biografie a ducesei de Cornwall, Camilla, care aniversează luna viitoare vârsta de 70 de ani, ridică vălul asupra aventurii sale cu Prinţul Charles şi dezvăluie o altă faţă a prinţesei Diana.

Ştiri pe aceeaşi temă

Penny Junor, autoarea Casei Regale a Marii Britanii, a stat de vorbă cu prietenii şi familia Camillei pentru a spune cealaltă parte a poveştii celebrului triunghi amoros dintre prinţul Charles, prinţesa Diana şi ducesa Camilla, arată Daily Mail.
 
Potrivit celor povestite în biografia „Ducesa: Povestea nespusă“, relaţia dintre Diana şi Camilla era una foarte bună la început. Iubita de 19 ani a prinţului Charles era văzută de Camilla şi de soţul ei, Andrew Parker Bowles, ca fiind foarte drăguţă şi amuzantă. De fiecare dată când prinţul o aducea în casa lor – conacul Bolehyde din Allington, Wiltshire – tânăra Diana îi ajuta prin casă şi era foarte bună cu copiii lor. Camilla o plăcea şi, la început, şi Diana o plăcea pe Camilla şi îi aprecia prietenia sinceră.

Dintre toţi prietenii lui Charles, doar trei şi-au ridicat semne de întrebare în legătură cu iubita lui simplă şi nonşalantă. Nicholas Soames considera că perechea avea prea puţine în comun şi era îngrijorat în legătură cu diferenţa intelectuală dintre ei. De aceeaşi părere era şi Norton Romsey, nepotul lui Earl Mountbatten. Soţia acestuia, Penny Romsey, era îngrijorată că Diana era mai mult îndrăgostită de ideea de a fi prinţesă decât de prinţul Charles. Regina Elizabeth nu şi-a exprimat părerea, deşi era entuziasmată, o plăcea pe Diana şi era încântată că era nepoata prietenei sale vechi Ruth, Lady Fermoy.
 
   
Cât despre Lady Fermoy (foto jos), ea ştia foarte bine că nepoata ei era mai complicată decât părea, însă nu l-a avertizat pe Charles, dorindu-şi un statut social înalt pentru familia sa. În 1993, însă, cu o lună înainte să moară, Lady Fermoy le-a cerut iertare reginei şi prinţului pentru că nu i-a avertizat, recunoscând că Diana era „o fată necinstită şi dificilă“.
 
 
Greu de spus dacă avertizările bunicii Dianei ar fi cântărit prea mult în ochii lui Charles, deoarece părerea în care avea cea mai mare încredere, atunci când venea vorba de alegerea miresei, era cea a Camillei, cea mai bună prietenă a lui şi amantă, mai arată autoarea biografiei.
 
Charles o plăcea pe Diana, însă începuseră să se vadă doar cu şase lui în urmă şi de abia se cunoşteau. Pe de altă parte, ea părea perfectă în atâtea feluri încât nu putea risca să o piardă. El mereu a crezut că dragostea poate lua naştere din prietenie şi ceea ce conta cel mai mult pentru el era ca mireasa lui să ştie în ce se bagă, iar având în vedere toate legăturile pe care familia ei le avea cu familia regală, cel puţin teoretic, Diana ar fi fost femeia ideală.
   

Imatură şi naivă, Diana trăia în lumea fantastică a romanelor de dragoste

Potrivit celor relatate, ceea ce urma să descopere Charles, era că Diana era prost educată, naivă şi, aşa cum recunoştea şi ea, imatură. Trăia în lumea fantezistă şi romantică a revistelor de femei şi a romanelor scrise de Barbara Cartland.
 
Diana nu mai fusese îndrăgostită până atunci. Dacă ar mai fi fost, ar fi trebuit să ştie că întâlnirile lor, care implicau atingeri minimale şi aveau mereu loc în prezenţa prietenilor lui Charles, nu era felul în care majoritatea oamenilor construiesc relaţii. De îndată ce logodna lor a fost făcută publică, Diana s-a mutat la Clarence House pentru a sta cu regina mamă câteva zile. Pe patul ei aici, Diana a găsit o scrisoare de la Camilla, care o invita la prânz, moment de care Diana a profitat pentru a-i arăta inelul de logodnă.
   
 
Se pare că natura fizică a relaţiei dintre Camilla şi Charles a luat sfârşit de îndată ce el a cerut-o în căsătorie pe Diana, deşi el a sperat că trainica lor prietenie va continua. Camilla ştia cât de dureros era să ai un soţ infidel – fiind la rândul ei înşelată reperat de Andrew Parker Bowles - şi nu şi-ar fi dorit să însămânţeze această suferinţă şi în sufletul Dianei sau al altcuiva. Însă, cu timpul, Diana a început să vadă acea invitaţie la masă ca parte dintr-o conspiraţie. Ani mai târziu, Diana îi spunea lui Andrew Morton, cel care i-a scris biografia, că întâlnirea lor a fost „într-adevăr foarte vicleană“.
 
Se pare că şi Charles purta o parte de vină pentru paranoia Dianei, deoarece în loc să-i explice de la bun început că Camilla era o veche iubită, i-a prezentat-o drept o simplă prietenă. Nu i-a trecut prin cap că Diana trebuia să ştie adevărul înainte să afle de la altcineva sau că s-ar putea simţi prost, umilită şi ruşinată că a discutat deschis despre sentimentele ei pentru prinţ cu o femeie despre care a aflat atunci că este o fostă iubită a logodnicului său.
 
De îndată ce logodna a fost anunţată, Charles a recunoscut prietenia intimă cu Camilla, dar a asigurat-o pe Diana că, din acel moment, nu va mai exista o altă femeie în viaţa lui.
 

Gelozia şi paranoia prinţesei Diana

 
În lunile din apropierea nunţii, Diana s-a schimbat radical. Nu mai era fata plină de viaţă pe care o ştia Camilla. A devenit brusc indispusă, capricioasă şi imprevizibilă. Avea acces de furie, izbucniri de temperament, lacrimi isterice, aparent fără niciun motiv, iar starea ei de spirit se schimba într-o clipită. A devenit geloasă, obsedată în legătură cu Camilla şi s-a întors împotriva oamenilor pe care părea că-i place, convinsă că aceştia încercau să o submineze sau să o spioneze.
 
A devenit evident şi faptul că ura să stea singură şi nu suporta că Charles muncea. Nu putea să înţeleagă de ce munca sa trebuia sa primeze în faţa timpului lor petrecut împreună. Se pare că Diana era geloasă pe orice persoană cu care Charles petrecea timp, inclusiv pe mama lui. Ea avea impresia că discuţiile lor private şi corespondenţa cu regina avea legătură cu ea. Charles a pus comportamentul Dianei pe seama stresului şi emoţiilor, despre care credea că vor dipărea odată cu trecerea nunţii. Nimeni nu şi-a dat seama că schimbările ei de personalitate era simptome ale bulimiei sale – boala secretă care pusese stăpânire pe ea.
 
De îndată ce Camilla şi-a dat seama că Diana are o problemă cu ea, a păstrat distanţa faţă de Charles. Atunci când era invitată la întrunirile sociale, stătea departe de el, spunând: „Prinţii de Wales vor fi acolo“. Cu toate acestea, cei doi vorbeau destul de des la telefon, uneori, potrivit Dianei, chiar în apropierea ei, ceea ce se sfârşea prin certuri teribile. Atunci când Camilla a fost bolnavă de meningită, Charles i-a cerut celui care era mâna lui dreaptă, Michael Colborne, să-i trimită flori. Diana a aflat de acest lucru şi nu a fost prea fericită. Cât despre alegerea invitaţilor la nuntă, Diana s-a opus atunci când Charles i-a propus ca fiul Camillei, Tom, finul său, să fie unul din pajii miresei.
 


Celebra brăţară oferită Camillei care a declanşat un scandal

 
Ceea ce a înfuriat-o cel mai rău pe Diana a fost o brăţară de aur (foto jos) destinată Camillei, pe care a găsit-o în biroul lui Michael Colborne cu două săptămâni înainte de nuntă. Prinţul Charles i-a cerut lui Michael să cumpere cadouri pentru diferite femei speciale pentru el într-un fel sau altul în timpul anilor săi de burlăcie. Acestea erau: Lady Tryon, Lady Sarah Keswick, Lady Cecil Cameron şi Camilla Parker Bowles.
 
Despre Charles se ştie că obişnuieşte să ofere cadouri oamenilor, în special bijuterii, în semn de mulţumire, şi de data aceasta intenţiona să se vadă cu fiecare femeie în parte pentru a-şi lua la revedere. Potrivit povestirilor Dianei, brăţara avea gravate iniţialele G şi F, care veneau de la poreclele lui Charles şi Camillei, Gladys şi Fred. Diana l-a confruntat pe prinţ şi au avut o discuţie aprinsă, însă Charles nu a dat înapoi de la planul său.
 
Pe 29 iulie 1981, Charles şi Diana s-au căsătorit la Catedrala St. Paul. El nu era convins că făcea ce trebuie, dar nu mai putea da înapoi. Diana, de asemenea, le-a spus surorilor ei cu o zi înainte că nu o poate duce la capăt, acum că ştia că Charles a avut o ultimă întâlnire cu Camilla în loc să-i dăruiască ei brăţara. Se pare că surorile ei i-ar fi spus: „Ghinion, Duch (porecla familiei ei), faţa ta este pe prosoapele de ceai acum şi este prea târziu să o iei la fugă“.
 


Luna de miere dezastruoasă

Între timp, Charles şi Diana au mers în luna de miere. Începând cu câteva zile la Broadlands – locuinţa din Hampshire a unchiului lui Charles, Earl Mountbatten, luna de miere a inclus şi o croazieră de două săptămâni în jurul Mediteranei şi Egeei, urmată de câteva săptămâni la Balmoral. 
 
Toată vacanţa a fost un dezastru, care doar le-a demonstrate cât de puţine au în comun. Prinţul îşi imaginase o vacanţă minunată cu soare, înot, lectură, pictură şi scrisori de mulţumire. Aşa că şi-a luat la el acuarele, nişte pânze şi un teanc de cărţi ale scriitorului Laurens van der Post, pe care spera să le împartă cu Diana, ca apoi să le discute împreună pe parcursul serilor. Diana, cu toate acestea, nu era o mare cititoare. Ura cărţile sale nenorocite şi se simţea jignită că el prefera să-şi îngroape capul în ele, în loc să vorbească cu ea. Detesta şi să-l vadă stând cu orele în faţa şevaletului şi au avut parte de multe certuri.  Într-o zi, când Charles picta pe veranda de pe puntea din Britannia, a plecat pentru jumătate de oră pentru a se uita la ceva. Când s-a întors, a găsit picturile şi materialele sale distruse.
 
Diana nu i-a povestit scriitorului Andrew Morton despre acest lucru, ar i-a spus despre alte două incidente: La un moment dat, ea şi Charles îşi consultau jurnalele, când o fotografie a Camillei a căzut din jurnalul lui. Altă dată, când s-au îmbrăcat formal pentru cină, Diana a observat că prinţul purta o pereche de butoni de aur, gravaţi cu „Cs“ (iniţialele numelui ei). Întrebat dacă îi are de la Camilla, prinţul Charles a recunoscut, spunând că nu înţelege ce este în neregulă, fiind vorba de un cadou de la o prietenă.
 

Prinţesa Diana ura viaţa la ţară

În timpul unei şedinţe foto în Scoţia, pe malul râului River Dee şi, fiind foarte cochetă, prinţesa Diana a spus că recomandă cu siguranţă viaţa maritală şi că „Balmoral este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume“. Potrivit informaţiilor strâse de Penny Junor, nimic nu putea fi mai fals. Diana ura viaţa la ţară, ura pasiune familiei regale pentru cai şi câini, ura ploaia care se vărsa nemiloasă din cer şi simţea că soţul ei evită contactul intim. Ei nu stăteau în casa principală, dar luau cina cu restul familiei regale de câteva ori pe săptămână şi, ca de obicei, prietenii lui erau invitaţi, aşa că erau prea puţine şanse să aibă parte de genul de intimitate la care ea spera pentru luna de miere. Charles nu a văzut acest lucru sau dacă a observat, nu era pregătit să-şi schimbe obiceiurile. Balmoral era locul lui favorit din lume şi a crezut că şi Dianei îi va plăcea. 
 
În cele din urmă, el s-a retras pe dealuri şi şi-a petrecut zilele plimbându-se solitar, pictând, citind sau pescuind. I-a lăsat pe alţii să se descurce cu toanele Dianei.
 
La un moment dat l-a sunat pe Michael Colborne şi i-a cerut să vină şi să-şi petreacă ziua cu prinţesa. Atunci când a ajuns la Craigowan Lodge, micuţa casă în care stăteau proaspăţii căsătoriţi, prinţul i-a mulţumit că a venit şi fără nicio explicaţie a părăsit casa, însoţit de Norton Romsey. Ce a urmat a fost cea mai şocantă, neplăcută şi lungă zi din viaţa lui Michael. Pentru următoarele şase ore, el a stat pe scaun în timp ce Diana a plângea, făcea ture prin cameră, lovea mobilierul, se revolta în legătură cu oricine şi orice avea legătură cu acel loc pe care îl ura atât de mult şi se afunda în tăcere înainte să răbufnească din nou.
   

Apelul predestinat prin care Camilla a reluat legătura cu Charles

 
Cu timpul, prietenii prinţului Charles au început să se teamă pentru sănătatea lui mintală. Avea 38 de an şi orice urmă de bucurie îl părăsise. Nu mai era plăcut să fii în preajma lui – devenise serios, indispus, morocănos şi dificil. Nici sprijinul celor mai apropiaţi prieteni, ca Emilie şi Hugh van Cutsem nu-l puteau ajuta. Aşa că, într-o zi, Emilie a făcut singurul lucru care credea că l-ar putea ajuta: a luat legătura cu Camilla şi i-a spus că, în opinia ei, Charles se confruntă cu o cădere nervoasă. 
 
Se pare că Emilie nu a fost singura care era îngrijorată în legătră cu Charles în acea toamnă. Lady Susan Hussey îl cunoştea de când avea 12 ani, când a devenit doamna de onoare a reginei şi i-a fost prietenă, confidentă şi umărul pe care a plâns mulţi ani.  Ea ştia de frământările lui şi a fost martora schimbării Dianei, iar în noaptea înaintea nunţii, când nici Charles nici Lady Susan nu puteau să doarmă, au stat împreună în sufrageria ei, în hainele de noapte, privind în jos pe alee la toţi oamenii şi la fericirea lor, amândoi având şiroaie de lacrimi pe obraji. Lady Susan a fost unul dintre puţinii oameni cu care Charles a vorbit despre Diana şi era sătulă şi îngrijorată. Era de părere că acesta era la un pas de colaps şi ştia că o singură persoană l-ar fi putut salva: Camilla. Prin urmare, Camilla l-a sunat.
 
Camilla a fost flatată, cum ar fi fost oricine, să i se spună că este singura persoană care ar putea să-i ridice moralul prinţului, dar era adevărat.
 
Ceea ce avea nevoie era cineva care era de partea lui, care îl înţelegea, îl plăcea, îl iubea, care nu dădea ordine şi nu era irascibilă ori temperamentală, care era bună şi caldă, care îl făcea să se simtă în siguranţă, să-i ridice moralul şi să-l facă să râdă din nou. Camilla era toate aceste lucruri şi putea să răspundă nevoilor prinţului.

   
Emilie van Cutsem şi Lady Susan nu au exagerat în privinţa stării lui de spirit. Era epuizat după cinci ani în care a încercat să ţină piept suferinţei Dianei şi periculos de deprimat.
 
Când l-a sunat, Camilla nu spera să-şi reînnoiască dragostea. Nu era nici ceea ce au avut în minte Emilie van Cutsem şi Susan Hussey când i-au cerut să intervină.
 
După ce Camilla a făcut prima mişcare, au existat mai multe apeluri telefonice între ea şi Charles. Apoi, după un timp, a început să o invite la Highgrove - deşi, de obicei, în compania soţului sau a altor prieteni. Diana n-a fost niciodată acolo, în acea perioadă prinţul şi prinţesa suportând cu greu să fie în aceeaşi casă.

După cum sperau Emilie şi Lady Susan, Camilla într-adevăr l-a readus pe Charles la normal şi i-a dat putere de a da piept cu viaţa. Şi, în cele din urmă, ceea ce a început ca o prietenie şi un umăr pe care să plângă, s-a transformat într-o legătură amoroasă puternică.
 
În acest punct, trebuie spus că mariajul lui Charles a era iremediabil distrus, iar soţia sa avea la rândul ei amanţi - inclusiv James Hewitt, ofiţer arătos care vizita regulat Palatul Kensington şi la Highgrove, unde se distreza ocazional când Charles era plecat.
 
Nu a fost primul bărbat cu care Diana a fost în căutarea iubirii, dar relaţia lor a durat mai mult decât celelalte, iar ea părea fericită până când l-a părăsit brusc.
 
„De-a lungul anilor, prea mulţi oameni au fost gata să creadă că Charles era un om rău“, spune autoarea biografiei. „Nu a fost. Era un om onorabil căruia i-au picat în mână nişte cărţi pe care nu le putea juca. Da, el a iubit-o mereu pe Camilla – într-un fel în care probabil toţi purtăm făclia primei iubiri. Dar el şi-a luat în serios jurămintele de nuntă şi nu intenţionase niciodată să reaprindă aventura. Iar dacă Camillei nu i s-ar fi cerut să dea primul telefon, s-ar putea să nu o fi făcut niciodată“, a conchis Penny Junor.
citeste totul despre: