Miss Universe România, o coroană muncită trei ani

Larisa Popa

Larisa Popa (25 de ani), Miss Universe România 2011, s-a înscris anual în concurs, începând cu 2009, fără să renunţe o clipă la visul ei. Proaspăt întoarsă de la concursul Miss Universe, unde câştigătoare a fost Miss Angola, Larisa nu dezarmează; acum se pregăteşte să devină actriţă.

„În São Paolo a fost experienţa vieţii mele, poate sună ca un clişeu, dar chiar a fost." „Spune-ne despre cea mai tentantă ofertă pe care primit-o în urma participării tale la acest concurs", continuă prezentatoarea de la „Observatorul" Antenei 1, învăluindu-şi invitata într-un zâmbet jucăuş, „ca-ntre fete". „Cea mai tentantă ofertă a fost primită de la fotograful oficial Miss Universe, Fadil Berisha, care m-a invitat la New York, invitaţie căreia am să-i dau curs", vine răspunsul corect al Larisei Popa, desemnată Miss Universe România şi reprezentanta ţării noastre în cel mai important concurs de frumuseţe al lumii, Miss Universe, desfăşurat anul acesta pe 12 septembrie în Brazilia, la São Paolo.

Abia s-a întors în România, şi de atunci şi până astăzi (duminică, 18 septembrie) a făcut turul televiziunilor, ­într-un maraton al aceloraşi întrebări, despre competiţie, visul vieţii, diete, rochii, frumuseţe, planuri de viitor, şi la toate Larisa a răspuns cu rigurozitate, în fraze nesurprinzătoare, îndulcite de zâmbetul ei. E un crâmpei nedefinit în zâmbetul acesta tipic de Miss, ceva, o părticică la care Larisa nu a lucrat.

Pentru că Larisa lucrează la zâmbetul acesta din 2009 - atunci s-a înscris prima dată la ediţia Miss Universe România. Era blondă. iar organizatorii concursului naţional din 2009 au trecut repede peste fotografiile ei şi nici măcar nu le-au selectat în concurs. Acum este 2011 şi Larisa se găseşte într-un studio TV, ca invitat al principalului jurnal de ştiri. Are în faţă coroana câştigată la concursul naţional din 29 iulie, care a propulsat-o la São Paolo. Întrebată a doua zi  dacă se simte cea mai frumoasă femeie din România, a răspuns atent: „Cred că sunt cea mai frumoasă femeie desemnată de un juriu".

Larisa şi Miss Ungaria, la o cursă de cai, alături de celelalte 84 de concurente Miss Universe. La sfârşitul evenimentului, unde ţinuta ei a fost îndelung admirată, organizatorii concursului au proclamat-o pe Larisa „Miss Eleganţă“

Un rol bine jucat

La celelalte întrebări, mai intime - „Când ai realizat că eşti frumoasă?", „Ce îţi doreşti să faci cu viaţa ta?" - Larisa a fentat cu graţie şi, bineînţeles, nu a spus nimic. Nimic viu. Şi-a jucat rolul fără să sară vreun moment din formalism, fără să-şi piardă controlul sau zâmbetul larg. Asta nu poate decât să-i bucure pe cei de la organizaţia Miss Universe România - iată o fată cu ţinută, capabilă să se strecoare cu tact printre întrebărilor jurnaliştilor şi să transmită mesajul corect.

„Am avut mereu o problemă cu părul"

„O iubesc! E cea mai bună dintre toate fetele câştigătoare de până acum", spune din culisele studioului TV Valentina Ionescu, directorul de program al organizaţiei Miss ­Universe România, cu ochii ţintă la fată, pe care o alintă „Zână". „Zâna" poartă o rochiţă scurtă din garderoba proprie, tocuri, are părul prins la spate cu o clamă obişnuită - nu e tocmai o coafură complexă, şi ea ştie asta, de fapt chiar o macină situaţia.

Pentru că este într-adevăr o situaţie: „Cred că am avut mereu o problemă cu părul meu", a răspuns ea a doua zi, mimând introspecţia, la întrebarea unui reporter „Ce fel de frustrări poate avea o femeie frumoasă ca tine?". Când, la finalul filmării, Valentina a întrebat, uşurată că totul a decurs bine, „Ce vreţi să facem acum?", Larisa a proclamat, vioaie: „Să mergem la Târgul de Cosmetică!", aşa că timp de aproape două ore am căutat împreună meşe de păr, la Romexpo.

La Târg, aglomeraţie mare. Tot ce deţine mai periculos arsenalul feminin al artificialului, întins pe zeci de standuri, umplute până la refuz de doamne bine, machiate exagerat, de domnişoare ieşite la cumpărături lejere de duminică şi de domni asudaţi, târâţi cu sadism de picioarele lungi, ca o prelungire nenorocită şi tristă a acestora.

În aerul închis, Larisa se mişcă impecabil, cu o răbdare nelimitată. Se lasă aplecată de vânzătoarele care trag pe părul ei ca să-l apropie de nuanţa meşei, solicită nuanţe neexpuse, aşteaptă cuminte până vin, face de câteva ori la rând turul acestei sarabande, până descoperă alte şi alte standuri de meşe. N-a găsit nimic care să-i placă.

„Mexic avea o coadă de cal, iar Bahamas avea coc, tot din meşe", îi spune Valentinei, care e acolo s-o ajute să ia cele mai bune decizii. Părul o stresează rău, aproape că îi trece pe chip o undă de tristeţe când îşi eliberează clama, lăsând pe umeri o podoabă capilară inertă. În filmările brute de la concursul din Brazilia, Larisa apare cu o expresie asemănătoare, aproape de îngrijorare: la repetiţiile pentru proba costumului de baie, camera o surprinde între celelalte fete, ­potrivindu-şi delicat părul cu mâna, într-o încercare de a-l aduce cât mai mult în faţă. Pe scenă, în concurs, a defilat impecabil, cu zâmbetul ei de neoprit, iar în fotografiile oficiale, în care poartă un costum sexy de carnaval, accesorizat cu pene roşii, apare cu un păr bogat, împrăştiat artistic de aerul trimis de un ventilator.

„Am studiat finala, să văd unde am greşit"

În timpul procesului de căutare a meşei perfecte, figuri familiare: Flori de la studioul care asigură coafura Miss Universe România - „Uite-o pe Flori!", sare încântată Larisa şi răspunde frumos la efuziunile îndreptate spre ea, de „Cum a fost în Brazilia? Bravo, ai arătat foarte bine!" - sau reprezentantul nu ştiu cărei alte firme partenere, sponsor al concursului naţional cu creme, geluri şi alte produse de îngrijire corporală.

Şi totuşi, pe Larisa părul e cel care a salvat-o. La ediţia de anul trecut, a fost nu doar calificată, dar chiar selectată în primele 10 finaliste. Pentru că s-a încris şi în 2010, nu s-a lăsat descurajată de rezultatul primei tentative. În fotografiile organizaţiei apare cu un păr blond, până la umeri, fără o formă definită.

După ce concursul s-a terminat, Larisa a mers acasă la Slatina, cu un singur gând: să participe şi la anul. Să ia, de data asta, Coroana. „M-am gândit bine care e primul lucru pe care trebuie să-l fac. Am luat-o sistematic. Mi-am dat seama că trebuie să revin la culoarea naturală a părului meu, adică şaten. Apoi am început să mă uit la finală, să mă gândesc unde am greşit, cum trebuia să defilez. De fapt, eu nu mă vedeam câştigând atunci (n.r. - în 2010), asta a fost problema."

Anul acesta însă, exerciţiul şi-a spus cuvântul: la defilarea finalistelor de anul acesta, Larisa a purtat încrezătoare o rochie roşie de sirenă, lungă şi decoltată subtil, şi privirea ei a incitat, a provocat, a pretins. În palpitaţia binecunoscutei pauze de efect, înaintea pronunţării numelui câştigâtor, camera trece prin faţa fiecărei concurente: dinţii înfipţi în colţul buzei de jos, priviri hăituite, respiraţii întretăiate ridicând sânii, panică! Privirea Larisei tronează teatral asupra publicului de la Hotel Residence din Bucureşti, plină de conţinutul mesajului „EU sunt, şi ştiu deja asta". Aşadar, după un efort susţinut de trei ani, Larisa şi-a văzut visul cu ochii. A fost încoronată Miss Universe România. Valentina glumeşte: „Dacă ar mai putea participa şi la anul la competiţia mondială, pun pariu că ­s-ar întoarce cu coroana, la cât de focusată e!"

„Atitudinea face totul"

Suntem la masă, ne răcorim cu puţină apă - plată, cu lămâie, bineînţeles; când a primit comanda, ospătăriţa a zâmbit ironic la Larisa, ca şi cum nici nu se aştepta să spună altceva - şi Valentina explică din resorturile industriei: „Frumuseţea este pe primul loc, dar atitudinea face totul. Trebuie să ai o aură, să atragi privirile asupra ta. Nu te naşti cu asta, ci înveţi. Când şi la ce cameră să priveşti, când să te opreşti din defilat, ce unghi te avantajează când zâmbeşti. Şi mai este ceva. Câştigătoarea trebuie să fie un om responsabil, cu o anumită cultură generală, conştientă că are o misiune de îndeplinit. Eu m-am săturat de zâne care vor să fie celebre şi atât".

La São Paolo n-a fost să fie. Larisa nu s-a calificat în primele 15, deşi, într-un fel, i se dăduseră câteva semne că ar exista o şansă. „Fetele m-au lăudat pe tot parcursul cantonamentului pentru ţinutele mele, am primit o recunoaştere din partea organizatorilor, pentru eleganţă, dar asta înainte de concursul oficial." I-a fost greu în cantonamentul de trei săptămâni: a trebuit să se descurce singură cu ­machiajul, coafura, ţinutele, ca şi celelalte 88 de frumuseţi, să se trezească în fiecare zi la 5 dimineaţa şi să arate impecabil, fiecare secundă, la repetiţii, sub privirile de microscop ale bonelor (n.r. - o bonă are în grijă câte patru concurente, oferind sprijin, dar mai ales observând toate detaliile, ce vor fi transmise riguros mai departe), ale tuturor. Fetele sunt monitorizate nonstop, explică Valentina, cum mănâncă, cum se îmbracă, cum pozează, cum gesticulează, iar Larisa spune că bonele trăgeau chiar cu ochiul să vadă dacă-ţi faci patul dimineaţa sau dacă îţi laşi hainele aruncate prin cameră.

Cea care a trecut cu succes de toţi ochii aceştia sfredelitori a fost Miss Angola, despre care Larisa spune cu admiraţie că a meritat din plin, pentru că „a fost ea tot timpul, foarte naturală, a avut acea dulceaţă feminină care cucereşte". Pe şezlongul de lângă piscina unui hotel de patru stele din Bucureşti, unde are abonament la sală graţie noului său statut, Larisa butonează telefonul.

Dă add şi accept fetelor pe care le-a cunoscut în Brazilia şi spune că ar vrea să facă un grup special, unde să vorbească în voie despre visul lor. Unul pe care Larisa l-a visat într-o farmacie din Slatina, oraşul său natal, la jobul ei din ultimii ani. „De unde îţi iei strălucirea asta din priviri?", a întrebat-o un jurnalist, „Nu ştiu, mă simt foarte bine în pielea mea şi cu tot ce mi se întâmplă în viaţă. Probabil că asta se vede", a răspuns ea.

Între timp ambiţiile ei de carieră s-au modificat. Anul trecut a scris pe fişa de înscriere că doreşte să-şi ia licenţa de farmacist, anul acesta a menţionat că vrea să devină „o actriţă cunoscută". Privirile bărbaţilor de la piscină o urmăresc avid. Larisa emană tinereţe, încredere, feminitate şi - cu chipul eliberat de fond de ten, gene false, farduri de pleoape - prospeţime.

„În prezent nu mă gândesc la niciun bărbat", a răspuns unei alte întrebări previzibile, „Am lucruri importante de făcut. Trebuie să ne pregătim de caravană, să-mi aleg succesoarea, pe care o voi încorona." Se plimbă ca o regină pe marginea piscinei, cu scopul foarte bine formulat în cap, ignorând bărbaţii, care parcă nici nu există.

" Trebuie să ai o aură, să atragi privirile asupra ta. Nu te naşti cu asta, ci înveţi. Când şi la ce cameră să priveşti, când să te opreşti din defilat, ce unghi te avantajează când zâmbeşti. "
Valentina Ionescu
director de program al organizaţiei Miss Universe România

" În prezent nu mă gândesc la niciun bărbat. Am lucruri importante de făcut. Trebuie să ne pregătim de caravană şi să-mi aleg succesoarea, pe care o voi încorona. "
Larisa Popa
Miss Universe România