Laura Chiriac, un reporter la Casa Albă

A fost unul dintre cei nouă reporteri ai postului Realitatea TV care au transmis din SUA, cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Viaţa la Washington, pre şi postelectoral, a fost gustată din plin de Laura Chiriac.

Realizat prin e-mail,­ la începutul acestei săptămâni, pe când nu părăsise încă tărâmul american, interviul cu Laura oferă o descriere amănunţită a liniştii de dinaintea “furtunii” victoriei lui Obama:

“Pe străzile din centrul Washingtonului era frapantă anxietatea locuitorilor, cu doar câteva zile înainte de alegeri. Preocupare faţă de finanţele proprii şi mare decepţie faţă de republicanii lui George W. Bush - aşa s-ar descrie, pe scurt, atmosfera.

Era limpede că oamenii vor vota cu ochii pe portofel, calculând pragmatic veniturile şi datoriile personale, raportându-le la programele economice ale celor doi candidaţi.

Am avut surpriza să descopăr cât de bine cunoştea un şofer de taxi planurile lui McCain şi Obama de ieşire din criza economică!... Deşi amabili cu străinii, locuitorii din centrul capitalei ţării se arătau mai degrabă rezervaţi în privinţa pronosticului, cu trei zile înaintea alegerilor, dar vorbeau cu înflăcărare despre «schimbare».”

Emoţia colectivă este contagioasă

Americanii au ales: democratul a învins detaşat, iar emoţia colectivă a fost contagioasă: “Am avut mari emoţii când am coborât în piaţa din faţa Casei Albe, la nici 15 minute după anunţul victoriei lui Obama. N-am­ văzut niciodată atât de mulţi oameni zâmbind.

Scenele cu tinerii care s-au năpustit să ne îmbrăţişeze au fost dezarmante! Eram primii jurnalişti sosiţi în piaţa Lafayette, în faţa Casei Albe, pentru că locul de unde transmiteam era foarte aproape de reşedinta preşedintelui. Manifestanţii au văzut o cameră de filmat şi s-au adunat în jurul ei.

Voiau să fie văzuţi bucurându-se. Erau extaziaţi. Îmbrăţişarea devenise aproape un automatism, toată lumea lua în braţe pe toată lumea. Nimic din ceea ce am transmis de la faţa locului până acum nu are încărcătura istorică a alegerii primului afro-american în funcţia de preşedinte al Statelor Unite.

Sunt convinsă că mulţi jurnalişti şi-ar fi dorit să fie acolo şi mă simt onorată că am avut această şansă.” Cele mai puternice impresii din jurnalul “american” al Laurei Chiriac sunt cele care descriu metisajul cultural al raselor: „La Washington,­ atât latinii, cât şi asiaticii sau afro-americanii, rămân ei înşişi, supunându-se totuşi regulilor locului.

La cafenea, un tânăr de culoare, cu părul lung, te întreabă de trei ori ce fel de cafea preferi, cu un accent de hit rap, greu de înţeles pentru europenii care nu sunt neapărat adepţi ai genului. Exasperat, renunţi la cafea şi iei un ceai. Niciunul dintre localnici nu e, însă, deranjat de accentul lui, pentru că în concepţia locului fiecare are şansa lui să evolueze, indiferent de unde porneşte“, scrie Laura, ca pe un exemplu care ar putea fi importat şi la noi.

Macarale, macarale

Până să ajungă la Realitatea TV, Laura Chiriac a colaborat cu posturile franceze TF1 şi M6 şi a fost corespondent al Agenţiei France Presse în România. Licenţiată în jurnalism, este căsătorită şi are prieteni în toate colţurile lumii. Când era mică, îşi dorea să ajungă macaragiu. „Când ieşeam pe stradă, mă uitam mult în sus, după macarale. În consecinţă, aveam tot timpul genunchii loviţi, fiindcă mă împiedicam des“, îşi aminteşte ea.