Hollywoodul se bate pe Ingrid Betancourt

Fosta ostatică devine un subiect vandabil pentru industria cinematografică. O mulţime de proiecte se ţes acum în jurul numelui ei. Inspiraţi de eliberarea fostei ostatice Ingrid

Fosta ostatică devine un subiect vandabil pentru industria cinematografică. O mulţime de proiecte se ţes acum în jurul numelui ei.

Inspiraţi de eliberarea fostei ostatice Ingrid Betancourt, demnă de un scenariu hollywoodian, producătorii americani pregătesc câteva proiecte cinematografice despre cei şase ani de captivitate. Simon Brand, regizor de origine columbiană stabilit la Los Angeles, şi societatea de producţie americană Vertigo Entertainment intenţionează să realizeze o mărturie cinematografică despre planul eliberării celebrei ostatice. Pelicula pleacă de la trei mărturii diferite: franceză, columbiană şi americană.

Filmările vor avea loc în Franţa, în luna octombrie. Intuind potenţialul subiectului, actriţa venezueleană Patricia Velasquez ("Mumia") a cumpărat, cu şase luni înaintea eliberării, drepturile de ecranizare a cărţii scrise de soţul lui Betancourt, Juan Carlos Lecompte, "În numele lui Ingrid". Deşi proiectul a fost ţinut multă vreme secret din motive de securitate, primele încercări de scenariu au fost revizuite după eliberarea ostaticei.

Conform revistei "Variety", Betancourt a semnat un contract privind drepturile de difuzare ale unei noi cărţi şi de adaptare cinematografică a acesteia cu Susanna Lea, agentul literar care-i reprezintă cartea apărută în 2001, "Cu furia în inimă".

Acesta este singurul proiect la care fosta politiciană columbiano-franceză participă în mod direct. Producătorii americani Scott Steindorf şi Phil Maloof vor să facă şi ei un film despre eliberarea lui Betancourt şi a celor trei americani ţinuţi captivi de gherilele marxiste FARC din Columbia. Scenariul respectă faptele, exact aşa cum au fost, pentru că acţiunea eliberării a fost "ca-n filme".

Operaţiunea "Șah": patru luni de pregătire

Eliberarea grupului de ostatici din care făcea parte Betancourt, în data de 4 iulie pare desprinsă dintr-un scenariu hollywoodian: patru luni de pregătire şi de supraveghere şi câţiva agenţi infiltraţi în conducerea gherilei.

Toată operaţiunea, cu numele de cod "Șah", a durat cinci minute. Răpitorii au fost păcăliţi că noul lor lider a ordonat un schimb de ostatici. Imediat a sosit un elicopter vopsit în alb, cu soldaţii deghizaţi în membri ai gherilei. Aceştia purtau tricouri cu chipul lui Che Guevara şi puşti AK-47, arme folosite de gherilă, şi nu de armata columbiană. Singurul detaliu care a făcut diferenţa a fost faptul că eliberarea a decurs fără niciun schimb de focuri.

Ingrid Betancourt, având dublă cetăţenie, franceză şi columbiană, a fost eliberată după şase ani de captivitate. În ziua în care a fost răpită de gherilele marxiste FARC, la 23 februarie 2002, Betancourt se afla în campanie electorală pentru funcţia de preşedinte al Columbiei.

Mulţi au susţinut că răpirea a fost determinată de campaniile pe care le lansase, în calitate de senator împotriva corupţiei şi a traficului de droguri, dar şi de riscul unei eventuale victorii.