Giganţii muzicii se întorc pe scenă

Numele mari ale muzicii şi-au reluat activitatea în 2008. În anul crizei financiare care pune stăpânire pe întreaga lume, se întâmplă şi lucruri plăcute. Este anul revenirii giganţilor muzicii.

Figuri celebre ca Brian May, chitaristul Queen, sau Axl Rose, solistul Gun’s Roses, nu s-au lăsat pradă inerţiei celebrităţii şi nici  vârstei şi au hotărât că mai au de cântat.  Guns’n Roses, Queen şi AC/DC au revenit anul acesta cu albume noi, aşteptate de ani de zile.

Ce spun criticii muzicali, mai pot bătrâneii muzicii să dea clasă celor prezenţi sau ar fi trebuit să stea acasă, încasându-şi cecurile de pe urma vânzărilor?

Critica internaţională răspunde provocării

“The Guardian” sesizează că de fiecare dată când AC/DC a ajuns pe primul loc şi a avut parte de vânzări colosale, lumea întreagă se afla în plină recesiune sau criză mondială. Trupa a ajuns din nou, după 28 de ani, pe locul întâi în topul vânzărilor, la o săptămână după lansarea albumului “Black Ice” în octombrie, anul acesta.

Este cel de-al şaisprezecelea album al trupei, dintr-o carieră de 35 de ani. Au întrecut în competiţia de anul acesta, cu lejeritate şi de la distanţă, trupa Kaiser Chiefs, care este în mare vogă. Alexis Petridis de la “The Guardian” spune că “lumea tânjeşte după ceva necomplicat şi imprevizibil într-o vreme incertă, iar muzica rock nu a avut niciodată o trupă mai necomplicată şi care să-ţi dea dependenţă cum e AC/DC”. Probabil că acesta este unul din motivele pentru care trupa a vândut cinci milioane de albume în prima săptămână.

Timp de 35 de ani, AC/DC a făcut acelaşi lucru, ceea ce, în cazul lui Angus Young, implică îmbrăcatul în uniforma şcolară, prezentându-se cu toţii neafectaţi de orice fel de schimbare. Nici moartea vocalistului Bon Scott nu a putut opri trupa din evoluţia ei. Drept urmare, milioane de fani se întorc la trupa care a rămas mereu constantă şi nu a dezamăgit prin schimbări.

“Capitalismul poate să pice, dar te poţi baza mereu pe solourile lui Angus Young, îmbrăcat în uniformă”, spune Alexis Petridis de la “The Guardian”. Guns’n Roses învinge cinismul internaţional Albumului “Chinese Democracy” i-a luat 17 ani şi în jur de 12 milioane de dolari să apară, motiv pentru care majoritatea specialiştilor muzicali au renunţat să-l mai aştepte.

 În 2006, revista “Spin” a publicat o recenzie a albumului “Chinese Democracy”, care s-a dovedit a fi o păcăleală de 1 aprilie. “Va trebui să fie cel mai bun album de rock care a existat vreodată, un album care să-şi valideze aşteptarea de peste 15 ani şi de peste 12 milioane de dolari”, scria “Spin” în 2006. “Chinese Democracy” a devenit ţinta a nenumărate glume şi pariuri, apariţia lui fiind pusă la îndoială chiar de către reprezentanţii casei de discuri.

“Rolling Stones” scrie că 17 ani este prea mult pentru ce oferă albumul, iar “Time” scrie că înţelege de ce a fost nevoie de o perioadă atât de mare pentru a crea acest album.

Queen şi Paul Rodgers

După anii ’90 membrii trupei au fost nevoiţi să lupte cu “handicapul” de a exista fără Freddie Mercury. În 2008, apare primul album care poartă semnătura Queen, “The Cosmos Rocks”, realizat împreună cu Paul Rodgers, fost component al trupei “Free and Bad Company”. Despre acesta s-a spus că nu a venit să îi ia locul lui Freddie Mercury.

Ultimul album de studio Queen a apărut în 1995, de atunci până acum formaţia axându-se mai mult pe reprezentaţii live decât pe înregistrări. Nu a dispărut complet niciodată din vizorul publicului, pentru că atunci când trupa nu activa în vreun fel, intra în Cartea Recordurilor sau era decernată cu nenumărate premii.

Recenziile nu au fost amabile şi nici îngăduitoare. S-a scris că ar fi un album neinspirat, că Paul Rodgers nu şi-a găsit locul în formaţie şi că albumul mizează mult pe nostalgia fanilor. Albumul se cumpără, pentru că este vorba de Queen, dar Queen nu mai este trupa pe care o ştiau, scriu fanii din toată lumea. Cu toate acestea, majoritatea sunt de acord asupra unui lucru: Queen rămâne îndrăgostită de muzica rock.