EXCLUSIV Interviul pe care l-a acordat Gabriel Cotabiţă cu o oră înainte de stopul cardiac

„Aş prefera, când vorbesc despre femei, să beau un cap­puccino“. Aşa am început să vorbesc cu Gabriel Cota­biţă despre femei. La o cafenea într-un colţ de stradă, pe un trotuar, în centru. Pe lângă noi treceau tot felul de poveşti. Noi o trăiam pe a noastră. La o oră distanţă sunt sunat şi mi se spune că Gabriel Cotabiţă a suferit un infarct.

Interviu de Radu Buzăianu pentru revista OK!

Ai gusturi bune la femei?

Gabriel Nu e vorba de gusturile mele. Ele se schimbă cu perioada. În copilărie, eram disperat după Raquel Wel­ch. Personal, nu mi-a plăcut niciodată idolul anilor ’60, Brigitte Bardot. În schimb, am fost fascinat de Catheri­ne Deneuve. Apoi începi să afli. Poate şi pentru că, ui­tându-ne la o fotografie, ne place să construim proiecţii. Nenorocirea cea mai mare intervine când ajungem să le cunoaştem.

Se demitizează.

Nu, dar nu renunţăm la dorinţa de a ne realiza pro­iecţia. Nu te mai uita la femei pe stradă, Radule! (râde)

Ne îndrăgostim de proiecţii. De aici se construieşte dezamăgirea.

Da, pentru că avem o întrebare proastă. Spune-mi care este idealul feminin? Ce-ţi place la o femeie? A doua în­trebare proastă.

Şi a treia, ce fel de femei îţi plac?

Exact. Sunt cele trei întrebări proaste. Pentru că atunci când le dai un răspuns înseamnă că ai deja o proiecţie făcută. Pe vremuri, nu ştiu dacă-ţi aduci aminte, era re­numitul şablon. Cel prin care femeile trebuiau să treacă la concursurile de Miss.

A doua cădere a Constantinopolului. Anca Ţurcaşiu.

Bravo. Despre asta era vorba. 90-60-90. Fiecare vre­me are gusturile ei. Singura persoană care traversează gusturile este Marilyn Monroe.

Jucăm doar pe plan extern, văd. Dai doar nume de la ei. La noi nu se operează cu femei frumoase?

Ba da. Problema e că eu, cunoscându-le pe toate, nu pot să fac parti pris-uri.

Operăm cu trei dive: Andreea Raicu, Mihaela Rădulescu, Andreea Marin.

Fiecare dintre ele au defecte, sunt fermecătoare pen­tru că sunt femei cu personalitate.

Sper că nu te apuci să le inventariezi defectele.

Nici nu mă gândesc. N-am loc să spun defectele mele, ce să mai vorbesc despre ale altora. Vorbeam doar des­pre faptul că există nişte criterii pe care ele nu le înde­plinesc. Sunt, însă, personaje fermecătoare, care com­pensează prin multe lucruri. Triada asta e una făcută de televiziune. Există, însă, şi altele. Poţi să vorbeşti despre o femeie care a crescut frumos. A început apă­rând într-o revistă de bărbaţi. Cum o cheamă? Cea de la Cluj, mică şi blondă?

Cântă?

Nu cântă nimic. Am fost la poker cu ea.

(...)

Citeşte interviul integral cu Gabriel Cotabiţă pe www.okmagazine.ro şi în numărul revistei OK!