Confesiunile lui Beligan, la 90 de ani

Actorul spune că s-a ferit de boemie şi şi-a tratat profesia cu eleganţă, învăţând mereu de la dramaturgi, cronicari, machiori, sufleori. Radu Beligan sărbătoreşte împlinirea vârstei de 90 de ani pe scenă, alături de public şi de colegi, cărora le va istorisi poveşti despre cariera sa de 70 de ani în teatru.

S-a născut pe 14 decembrie 1918, în satul Gălbeni, judeţul Bacău. A obţinut zeci de premii de-a lungul impresionantei sale activităţi în teatru şi în film.

„Marea izbândă a îndelungatei mele vieţi este că mi-am păstrat până azi starea de elev. Această filosofie de viaţă ar fi benefică şi la scara vieţii sociale.

Căci marea bătălie în societatea în care trăim nu se dă între bine şi rău, ci între inteligenţă şi prostie. Iar forţele prostiei sunt demenţiale şi se înghesuie zilnic în sticla televizoarelor.

Tristan Bernard obişnuia să spună: «Ignoranţa face progrese»“, se destăinuia Radu Beligan la primul spectacol-confesiune din luna martie a acestui an, eveniment care a marcat întoarcerea sa pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, după ce a suferit un accident în noiembrie 2007.

A învăţat actorie pândind după cortină

Beligan spune că arta actorului nu se poate învăţa numai la şcoală.

„De aici, se pot deprinde unele legi generale, reguli tehnice, dar misterul creaţiei îl poţi descoperi doar singur, foarte greu şi de-a lungul multor ani. Uneori, ajungând chiar un mare maestru, descoperi cu stupoare că nu ştii tot, că mai există zone misterioase pe care încă nu le-ai descifrat”.

Cea mai importantă este pânda la Arlechin, e de părere artistul.

„Lângă pupitrul cortinierului e un mic spaţiu de unde poţi urmări spectacolul. Acolo eram noi, nelipsiţi, sorbind ca un burete tot ce făceau marii artişti”, completează Beligan.

Acolo a învăţat de la Aura Buzescu, pe viu, cât de importantă este „perfecta articulaţie a textului, care este, de fapt, prima îndatorire a actorului, aş zice politeţea actorului”, de la Ion Finteşteanu acurateţea şi precizia textelor, iar de la Costache Antoniu, „simplitatea plină de căldură omenească”.

„Pentru a face meseria de actor ai nevoie de o mare sănătate fizică şi mentală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, să-ţi reziste celula”, afirmă artistul. Radu Beligan a declarat că acest obicei a dispărut cu desăvârşire şi chiar cunoaşte actori importanţi care nu şi-au văzut niciodată colegii jucând.

„Amza ne făcea să murim de râs”

Are amintiri multe şi plăcute despre colegii săi din teatru. „Amza Pellea ne făcea să murim de râs, Rucăreanu ne desfăta cu romanţe, Marinuş Moraru îl imita uluitor pe Laurence Olivier în «Hamlet», iar Dinică râdea cu capul dat pe spate asemenea calului rănit din «Guernica» lui Picasso”, glumeşte Beligan.

Deseori, este întrebat de oamenii de pe stradă: „Care este secretul longevităţii dumneavoastră?” Deşi i se pare obositoare întrebarea, Radu Beligan răspunde calm şi sincer că  secretul biblic al longevităţii este iubirea.

„Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi.
Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii”, mărturiseşte Radu Beligan.