Comediantul Andrei Ciobanu, despre fenomenul online transformat în carte
0
Andrei Ciobanu, artist de stand-up comedy şi unul dintre realizatorii matinalului de la postul de radio Kiss FM, îşi va publica în curând volumul „Suge-o, Ramona“, una dintre cele mai comentate cărţi din mediul online.
Andrei Ciobanu este un comediant român care, la doar 25 de ani, a reuşit să îşi facă un nume pe scenele de stand-up comedy din ţară, să preia, alături de Sergiu Floroaia, matinalul de la postul de radio Kiss FM şi să pregătească lansarea primei sale cărţi, „Suge-o, Ramona“.
Iniţial „o joacă“ pe pagina de Facebook a lui Andrei, proiectul a prins rapid contur şi a câştigat popularitate în rândurile internauţilor.
„Încercăm să facem o chestie care nu s-a mai făcut în România, o să fie lansări în fiecare oraş mare, Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Braşov, Ploieşti, unde ştiu că există un număr mai mare de cititori. Cel puţin în Bucureşti sigur va fi lansată şi, din câte am înţeles eu, de pe 1 februarie va intra în librării. Deci, cel mai mişto cadou de Valentine's Day va fi acesta“, declară comediantul.
Cu toate acestea, traseul cărţii nu a fost unul prestabilit, iar Andrei mărturiseşte că „Suge-o, Ramona“ s-a născut mai mult din greşeală. „Am scris pe pagina mea de Facebook o postare, care acum e chiar primul capitol al cărţii. Am scris doar postarea aia, care a făcut o mulţime de like-uri, peste media paginii mele. Toţi oamenii mă întrebau ce s-a mai întâmplat şi am continuat să scriu dar îmi puneam şi un prag de like-uri. Dacă o postare depăşea un anumit număr de like-uri, mai scriam“, a povestit Andrei pentru „Adevărul“.
De altfel, acesta e de părere că „lucrurile mişto, din greşeală se întâmplă“. „La mine, «Suge-o, Ramona», asta a fost: o greşeală. Şi uite ce-a ajuns să fie“.
Cartea, scrisă la persoana întâi, este „o poveste semi-amuzantă, o poveste sinceră, o poveste la care râzi“. Şi, în pofida titlului, cartea vorbeşte despre dragoste. „E vorba despre un tip care în liceu a fost foarte îndrăgostit de o tipă, aşa cum toţi am avut în liceu o persoană de care ne-a plăcut. De cele mai multe ori, sentimentul nu era reciproc“, povesteşte Andrei Ciobanu.
„Cred că e o carte uşor de citit, te regăseşti în personaj. Din câte am înţeles de la cititori, creează dependenţă. Dacă ai apucat să citeşti câteva capitole, vrei să afli ce s-a întâmplat mai departe“, adaugă acesta.
Sucevean la origine, Andrei Ciobanu este şi comediant, nu doar scriitor şi om de radio. Spre sfârşitul liceului, şi-a dat seama că vrea să facă stand-up comedy. „În anul întâi de facultate, la Cluj, m-am dus la o preselecţie şi am câştigat-o. Amuzant e că ei căutau o fată, dar m-au luat pe mine şi acolo am debutat practic în stand-up. Acolo am făcut prima oară stand-up la microfon, cu glumele mele“, îşi aduce aminte comediantul. După doi ani, Andrei s-a hotărât să plece la Bucureşti şi să încerce să facă din acest hobby o meserie. „Mi-am zis: «Gata!. Ori fac asta şi văd ce se întâmplă, ori mă apuc de altceva». Mama a fost cea care mi-a zis să mă duc, să încerc, să văd ce se întâmplă, ca măcar după zece ani să nu stau să mă gândesc «ce ar fi fost dacă». Spre norocul meu, a mers“, mărturiseşte acesta.
Andrei Ciobanu şi Sergiu Floroaia prezintă matinalul de la Kiss FM
În prezent, Andrei prezintă matinalul de la Kiss FM, alături de colegul său de scenă, Sergiu Floroaia. „Iniţial, noi am venit să facem nişte pastiluţe amuzante pentru matinal, am stat puţin de vorbă cu directoarea de programe de aici, i-am propus eu nişte idei. Din câte am înţeles, ei i-a plăcut foarte mult de mine, i s-a părut că sunt ceea ce trebuie pentru ceea ce îşi dorea să facă din matinalul Kiss FM“, îşi aminteşte acesta.
Cu toate că a devenit destul de repede o persoană destul de cunoscută, în special în mediul online şi, mai ales, datorită popularităţii create în jurul cărţii , Andrei spune că nu se simte ca o celebritate. „Mă recunosc oamenii, mai ales că mai merg cu metroul. Ar fi dubios să-l vezi pe Smiley, spre exemplu, în metrou. Poţi să fii o celebritate, dar oamenii să te privească ca pe un personaj negativ, să ai o imagine proastă. Nu mi-aş dori asta. La noi e cam greu cu celebritatea. Dacă să fii celebru înseamnă să o arzi prin cluburi de fiţe şi să stai cu un pahar de şampanie Moët în mână, nu, nu mi-aş dori asta şi nici nu o fac“, încheie comediantul.
Vă prezentăm un scurt fragment din cartea „Suge-o, Ramona“.
Deja au trecut vreo patru săptămâni de când am acceptat, disperat fiind, târgul pe care mi l-a propus Ramona. Eram atât de disperat să fim împreună, încât nu am realizat că asta nu era de fapt o relaţie, ci mai mult un aranjament. Nici până în ziua de azi nu ştiu de ce am fost de acord cu căcatul ăla. Între mine şi ea avea loc mai puţin sex decât între Botezatu şi Anda Adam. Partea bună a lucrurilor era că am trecut pe ”world class” la labă. Eram deja profesor, puteam să ţin un curs de autosatisfacere la orice facultate. Aş fi salvat câteva căsnicii în momentul ăla. Ca să-nţelegi în ce hal ajunsesem din punct de vedere sexual, gândeşte-te că eu dacă mergeam la un spectacol de stand-up şi îmi plăcea foarte mult o glumă, nu aplaudam. Nu că nu aş fi vrut, nu aş fi putut, sunt sigur că ai înţeles. A început să-mi albească părul, cred că am îmbătrânit 10 ani într-o lună. Mă excita absolut orice şi ajunsesem să am vise erotice cu Marioara Murarescu. Ideea e că ajunsesem să fac multe duşuri în vremea aia şi eram olimpic în labă.
Viaţa mea era simplă. Mă vedeam zilnic cu Ramona, mergeam la mine sau la ea şi făceam de mâncare, cumpăram numai Cola şi mâncam totul cu usturoi. Şi tot ceea ce mâncam era fie cartofi prăjiţi cu sos de usturoi, cola, carne de porc şi pâine albă, fie pizza cu sos de iaurt cu usturoi, fie shaorma. Şi de ce să nu mâncăm usturoi, nu e ca şi cum ne futeam sau ceva. Cred că era mai multă pasiune în relaţia bunicilor mei, decât în a mea. Şi culmea e că, într-un mod retardat şi nesănătos, eram oarecum fericit. Devenisem comod, acceptasem o relaţie fără sex şi mă bucuram de viaţă (care oricum avea să fie scurtă la modul în care mâncam).
Toată ziua mâncam şi mă uitam la seriale. Eu nu futeam nimic, de asta nu puteam să mă uit la Californication pe care nu l-am văzut nici până în ziua de azi. Ceea ce nu pricepeam, era cum căcat nu o deranjează pe ea nebunia asta dintre noi? Ea are nevoie de un iubit sau de un amic?
Ideea este că am început să mă îngraş ca o vacă ce a mâncat un porc. Mi-am dat seama că era deja prea mult atunci când am vrut să-mi cumpăr o cămaşă pe stil Hawaii şi când am luat-o pe mine, părea cambrată. Făcusem o burtă atât de mare, încât nu ajungeam să-mi tai unghiile de la picioare.
Şi ea nici măcar nu se îngrăşa, vita dracului, pişa-m-aş pe metabolismul ei.
Oricum, în momentul ăla puteam înţelege ca nicio femeie să nu vrea să facă sex cu mine. Dacă o puneam capră şi îmi lăsam burta peste spatele ei, îi fracturam vreo trei vertebre.
Karma is really a bitch. La cât de bine mi-a mers până atunci, pe atât de rău ajunsesem acum. Într-o zi însă, am ieşit la o bere cu nişte prieteni. Ăştia toţi povesteau ce aventuri au mai avut şi cu cine, iar eu tot ce puteam să le spun este cum este să-mi aprind lumânări în cameră pentru a mă masturba romantic. Şi ştii vorba aia, că se spune că te-ai îngrăşat în clipa în care nu îţi mai vezi pula când te pişi? Ei bine, eu nici WC-ul nu îl vedeam.
La un moment dat, în barul respectiv, văd o faţă cunoscută. Era Ana, tipa care mă agăţase în club cu o zi înainte de ziua mea şi m-a luat la ea acasă şi mă futuse împreună cu colega ei de cameră de mi-a încurcat amintirile. M-a observat şi ea pe mine şi venea căte masa mea. Nu ştiu dacă era ea foare bună în seara aia sau eram eu atât de bolohănit, dar mi s-a sculat insant. Oricum nu mai aveam standarde deloc, cred că în clipa aia dacă era femeie, avea peste 1.50 şi îi bătea inima, era perfectă pentru mine.
- - Wow, Andrei, ce faci? Nu ne-am mai văzut de când... ştii tu de când
- Da, ştiu, i-am zis roşind. Ce bine arăţi.
- Da, mulţumesc. Şi tu la fel. Parcă ai mai prins un pic de formă că erai cam slăbuţ. În fine, ce mai faci?
- Da, cam prea multă formă, aş putea să zic. Ce să fac, uite şi eu la o bere cu băieţii. Tu?
- Eu tot pe aici, caut ceva de agăţat. Ca fetele. Tu ce zici, tot singurel?
- Aaa, nu, îi spun eu fâstâcindu-mă. Sunt cu Ramona, tipa aia de care-m plăcea mie. Suntem de aproape o lună împreună.
- Serios? Păi nu e Ramona aia cu care erai tu tot timpul bot în bot?
- Ba da, ea e, i-am spus eu fericit că şi-a amintit-o. Oricât de bolnav ar părea, eu cumva mă lăudam cu relaţia mea disfuncţională.
- Aaa, da. Ok, super, sper să vă meargă bine. Mă bucur că te-am văzut, îmi spune, schimbându-se la faţă. Eu trebuie să plec, mai vorbim
- Ana! ţip după ea. Ce căcat a fost asta?
- Nu, nimic, stai liniştit, doar că am ceva treabă.
- Ana, ce se întâmplă? Spune-mi!
- Andrei, ştii că mie îmi place de tine şi ştiu că eşti băiat bun. Fata asta nu e pentru tine, din câte ştiu eu, pe Ramona asta a ta o fute un coleg de-al meu de clasă de vreo câteva luni. Şi nu doar el Ăştia din clasă la mine o poreclesc ”a tuturor”. Serios, vezi-ţi de treaba ta!
- Poftim?? Nu se poate! Ce coleg, cum îl cheamă?
- Andrei, eu doar îţi spun ce am auzit. Oricum ar fi mult mai bine pentru tine să stai departe de ea. Radu îl chemă, sigur îl ştii.
- Vorbim mai târziu! Merci! Pa! şi m-am întors cu spatele şi am zburat spre uşă.
Dintr-o dată s-a zguduit tencuiala din jurul uşii clubului care a fost trântită cu putere. Orice avea să se întâmple din punctul ăsta înainte, nu avea cum să fie ceva bun, oricum. Dar oamenii din barul ăla nu aveau de unde să ştie. Toţi se distrau, mai puţin unul dintre ei. Ana stătea la bar şi îşi înjura telefonul, încercând să apeleze pe cineva, dar această persoană nu răspundea.
Se încarcă comentariile...
