Revoluţia ştiinţifică de la Măgurele. Ce spun savanţii străini şi români despre munca la cel mai puternic laser din lume

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Directorul ELI-NP, profesorul academician Nicolae Zamfir, explică fazele următoare ale proiectului de cercetare de la Măgurele    FOTO: Eduard Enea/Adevărul
Directorul ELI-NP, profesorul academician Nicolae Zamfir, explică fazele următoare ale proiectului de cercetare de la Măgurele    FOTO: Eduard Enea/Adevărul

Laserul de la Măgurele este gata, urmând ca din primăvara noului an să înceapă îndelungata procedură de montare a acestuia. „Adevărul" a stat de vorbă cu cercetătorii care au venit deja în România. Ei au povestit cum s-au adaptat aici, dar şi cu ce probleme se confruntă

Comunitatea ştiinţifică din România este în pragul unei mari schimbări care va începe chiar din noul an. Cel mai puternic laser din lume şi generatorul gamma care sunt inima proiectului Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI- NP) sunt gata. Mii de componente de complexitatea unei staţii spaţiale urmează să fie aduse la Măgurele începând din primăvara acestui an şi să fie asamblate pe parcursul următorilor trei ani. Este cea mai amplă şi mai complexă procedură din cadrul celebrului proiect ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics), mai bine cunoscut drept „laserul de la Măgurele", sau „cel mai mare laser din lume".

Tehnic vorbind, nu este cel mai mare, dar este cel mai puternic. Când va fi gata, laserul va putea concentra într-un centimetru pătrat, 10% din puterea Soarelui, a explicat pentru "Adevărul" directorul proiectului, profesorul academician Nicolae Zamfir. „Poate încă nu realizăm, dar România posedă acum una dintre cele mai valoroase investiţii ştiinţifice din lume. Alături de componentele tehnice, sute de cercetători se vor stabili pentru următorii ani în România, atât străini, cât şi români, care, după ani de zile de pribegit pe la institute de cercetare din străinătate, au în sfârşit şansa să se întoarcă acasă, cu tot cu familie”, a explicat Zamfir.


Directorul ELI-NP, profesorul Nicolae Zamfir, prezintă stadiul lucrărilor de la Măgurele    FOTO: Eduard Enea

nicolae zamfir laser magurele foto eduard enea

Birocraţia ne omoară

Desigur, în bine-cunoscutul stil românesc, şi în cazul ELI-NP reuşim să ne complicăm situaţia din unele puncte de vedere. 

„Problema cea mai mare este recunoaşterea diplomelor. Să vă explic, la început le recunoaştem diplomele de Bacalaureat, după ce terminăm cu diplomele de Bac, trecem la diploma de licenţă, apoi la diploma de masterat, apoi ajungem la diploma de doctor. Când terminăm cu toate astea, trebuie să trecem pe la CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare) pentru a-i admite ca cercetători. Practic, noi trebuie să le explică faptul că dacă fac acum aplicaţia, noi îi vom putea angaja abia în august-septembrie. Cercetătorii străini ne dau nouă mandat să facem toate astea în numele lor că vă daţi seama, nu poţi să-l chemi din Japonia pentru asta. Sistemul acesta de hârţogăraie este propriu României. Ne facem de ruşine faţă de oamenii aceştia, ce să vă spun...", a povestit Zamfir.

Odată ce toată procedura aceasta greoaie se termină, cercetătorii pot să-şi facă bagajele şi să vină în Bucureşti. Ce presupune relocarea şi adaptarea aici ne-au povestit mai mulţi cercetători străini şi români deopotrivă. Pentru expaţi, institutul de la Măgurele asigură şi cursuri de limba română, la început când vin aici, îi ajută cu cazarea, cu transportul şi tot ce înseamnă adaptarea iniţială la societatea românească. "La început când îi aducem aici, îi cazăm în căminul de doctoranzi până îşi găsesc o casă. Practic, e o procedură întreagă care începe din momentul în care ajung pe Otopeni. Dacă le spun să vină la Măgurele de acolo de capul lor, nu se descurcă, se pierd. pentru că nu există linie de transport directă. Măcar din centru dacă am avea un autobuz care să ajungă direct la Măgurele, dar nu e. Trebuie să-i aducem direct aici. Ca să nu vă spun că unul dintre cercetători, japonez, ne-a întrebat înainte să ajungă în ţară dacă poate ieşi din aeroport, fiindcă a auzit că e periculos - se referea la cazul studentei din Japonia care a fost ucisă în 2012. Sunt reticenţe fiindcă e vorba de România, dar noi trebuie să-i atragem cu partea ştiinţifică", a explicat Zamfir.


Clădirea unde va fi montat cel mai puternic laser din lume   FOTO: Eduard Enea

laser magurele decembrie 2015 foto eduard enea

Ce face cel mai puternic laser din lume

Ansamblul constituit din cel mai puternic laser şi generatorul de radiaţii gamma cu caracteristici speciale (unice în lume) constituie baza experimentală pentru valorificarea unui concept foarte nou în fizică – „lumina extremă”. Aplicaţiile care urmează să fie dezvoltate în cadrul ELI-NP acoperă o plajă vastă de domenii de cercetare de la medicină şi prelucrarea avansată a deşeurilor radioactive până la cercetări fundamentale de structură nucleară.

Nu cred că vor avea probleme de adaptare, chiriile sunt mici în comparaţie cu ţările din care vin. Când îşi aleg locuinţa, ar trebui să se orienteze în funcţie de trafic, de fluxul de maşini fiindcă vor avea nevoie de maşină ca să ajungă la Măgurele. Cel mai eficient este să locuiască în sudul Capitalei. Radu Zilişteanu Agent imobiliar 

Adaptarea la România

Peste 1.000 de cercetători au aplicat deja pentru un post la ELI-NP. Seto Keita este un japonez în vârstă de 30 de ani, expert în fizica particulelor. Pronunţă cu greu în limba engleză, dar se face înţeles. „În ţara mea nu avem un laser atât de puternic, un proiect de cercetare atât de avansat pe zona aceasta. ELI-NP ca proiect a fost primul lucru care m-a atras. Aici este viitorul în această privinţă. Aşa că am venit în România. E foarte diferit de Japonia, în primul rând mi-am schimbat toată alimentaţia când am ajuns aici, mâncarea europeană este foarte diferită de bucătăria japoneză. E unul din lucrurile la care a trebuit să mă adaptez", a povestit Seto.

Când şi-a pus poblema să se mute în România, primul hop peste care a dat a fost lipsa de informaţie despre ţara noastră. „Ştiam de cazul studentei japoneze, în general auzi lucruri negative despre România în Japonia, e greu să cunoşti şi partea pozitivă de la distanţă. Personal, nu mi-am pus problema siguranţei persoanei mele fiindcă ştiam că vin aici prin intermediul institutului de la Măgurele", a mărturisit Seto. În rest, el povesteşte că oamenii s-au comportat „blând" cu el şi că îi place ritmul locului, însă cel mai mult îl frapează diferenţa de infrastructură şi tehnologie, în comparaţie cu Japonia.

„Aveţi o flexibilitate care nu mai există în multe ţări” 

Chen Guanling a studiat în Shanghai şi se ocupă de partea de informatică/programare a proiectului ELI-NP. S-a mutat în România împreună cu soţul ei, care s-a angajat ca cercetător, fiind fizician de profesie. Cei doi au venit în România din Praga şi spun că tranziţia nu a fost un şoc cultural pentru ei, fiindcă deja se adaptaseră la societatea europeană, care are un ritm mai lent şi mai puţin aglomerat decât în China. Lucrul acesta îi încântă, de fapt, cel mai mult. „E foarte multă linişte aici în comparaţie cu Shanghai. Preferăm să locuim în Măgurele, în căminul pentru doctoranzi fiindcă e liniştit aici, vin pe jos la muncă. Am un vecin vizavi de cămin care creşte viţă de vie şi când trec pe acolo, îmi oferă struguri. Lumea e foarte drăguţă cu noi aici. În Bucureşti, traficul e groaznic, dar să ştiţi că nu se compară cu ce e în Shanghai. Un alt lucru care ne place la voi este vremea, anotimpurile sunt frumoase aici şi abia aştept să vizităm mai mult din ţară. Şi colegii sunt minunaţi, comunicarea în echipă e foarte bună aici", a povestit zâmbind Chen.

Seto Keita (stânga) şi Chen Guanling (dreapta)

seto keita cercetator laser magurele
chen guanling cercetator laser magurele

Gabriel Bertrand este francez şi este stabilit în România din 2012, unde s-a angajat ca inginer imediat după facultate. "Am descoperit ţara voastră fără să ştiu multe lucruri dinainte. Ce îmi place? Aveţi o flexibilitate ca oameni şi ca societate, ceea ce să ştiţi că nu mai există în multe ţări europene. Ce nu îmi place? Hmm, nu prea am experienţe negative aici, dar pot spune că aveţi o birocraţie destul de complexă. Eu am avut noroc cu echivalarea diplomelor fiindcă eram deja în România când am aplicat pentru un post la ELI-NP", a povestit Bertrand.

„ELI-NP ar putea să polarizeze cercetarea europeană spre România”

Dan Stutman (59 ani) este fizician specializat în spectroscopie de plasmă şi a lucrat în Statele Unite în domeniul fuziunii nucleare timp de 20 ani. De altfel, Stutman este cercetător ştiinţific la John Hopkins University din Baltimore, însă în următorii ani o să călătorească des în România să lucreze la ELI-NP. „Proiectul acesta m-a adus înapoi, este ceva foarte interesant şi cu perspective majore, poate să răstoarne fizica pe care o cunoaştem. Să ştiţi că în State, proiectul nu este foarte bine promovat, nu se ştiu multe, în Europa da. Când am auzit prima dată de acest proiect, am realizat că este o oportunitate de cercetare formidabilă, cum se spune - „once in a lifetime” (o dată în viaţă). De aceea am venit din America în România. ELI-NP ar putea să polarizeze cercetarea europeană spre România, în 10 ani putem vedea un parc de cercetare mare aici”, a povestit Stutman. 

Cercetător român: "E un lux să faci cercetare la cel mai înalt nivel în propria ta ţară"

Sebastian Cucoaneş (41 de ani) este unul dintre fizicienii români care au avut şansa prin proiectul ELI-NP să se întoarcă în ţară. A lucrat în mai multe ţări europene (Olanda, Italia, Germania şi Franţa). „Am stat 12 ani în străinătate, ELI-NP m-a adus practic acasă. M-am întors cu soţia şi cei doi copii, o fetiţă de 7 ani şi jumătate, care s-a născut în Germania, şi un băieţel de opt luni. Am venit de câteva săptămâni, iar cea mică a început şcoala aici. Se descurcă cu limba română, am învăţat-o noi. Să ştiţi că este un lux să faci cercetare la cel mai înalt nivel în propria ta ţară", a mărturisit Sebastian Cucoaneş.

Virgil Petru (35 de ani) este specialist în fizică optică. A lucrat în străinătate vreme de 11 ani. A început cu teza de doctorat la Barcelona, după aceea a lucrat la Paris şi la Marsilia. "M-am întors pentru ELI-NP. M-am hotărât să fac pasul acesta acum doi ani, era o oportunitate să mă întorc în ţară şi îmi doream asta. Mobilitatea asta în cercetare este normală, să ştiţi, e o comunitate internaţională. Alergăm după proiecte interesante dintr-o ţară în alta, chestisa asta cu «statul în ţara în care te-ai născut» nu există la noi. Dar desigur, dacă ai oportunitatea să faci ceva foarte interesant aproape de familie, asta e o oportunitate. Proiectele astea mari de cercetare sunt unice în lume, Eli va fi ceva unic la fel cum CERN e unic. E un hub ştiinţific care adună cercetători din toată lumea", a explicat el. În ceea ce priveşte readaptarea la atmosfera românească, Petru spune că nu a avut probleme, chiar a observat că lucrurile au evoluat în ţară de când a plecat, doar cu birocraţia mai avem probleme.

Laserul European s-a înecat în „Apele Române“
Laserul European s-a înecat în „Apele Române“
Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite