Experţii, despre proiectul care prevede publicarea lucrărilor de doctorat, dizertaţie şi licenţă: o intenţie bună, dar care trebuie îmbunătăţită

Experţii, despre proiectul care prevede publicarea lucrărilor de doctorat, dizertaţie şi licenţă: o intenţie bună, dar care trebuie îmbunătăţită

Persoanele care nu vor face publice lucrările în baza cărora au finalizat cursurile de licenţă, masterat sau doctorat vor risca nerecunoaşterea titlului obţinut, potrivit unui proiect de lege depus de USR. Specialiştii în Educaţie spun că proiectul ar putea să ajute la dezvoltarea şi transparentizarea cercetării din spaţiul universitar, dar asta numai în condiţiile în care vor fi făcute nişte modificări de ordin tehnic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit documentului, toate lucrările ştiinţifice realizate în instituţiile de învăţământ superior de stat din România sau în cadrul unor proiecte finanţate de către stat trebuie să fie transmise şi depozitate, în termen de maximum 30 de zile de la data susţinerii sau finalizării şi în format electronic, într-un depozit administrat de Biblioteca Naţională.

Pentru neîndeplinirea obligaţiilor de depunere a lucrărilor se pot aplica mai multe sancţiuni, care pot fi amenzi de până la 3.000 de lei pentru persoanele fizice şi 5.000 de lei pentru persoanele juridice sau chiar nerecunoaşterea titlului obţinut.

Acelaşi proiect prevede că Biblioteca Naţională va trebui, în cel mult doi ani, să dezvolte sau să achiziţioneze un soft care să depisteze posibilele plagiate.

„Iniţiativa este una foarte bună. E un principiu care a fost susţinut de foarte multe voci din societatea civilă. Noutatea este reprezentată de obligativitatea ca tot ce se realizează din bani publici - articole, rapoarte, studii să fie publicate în respectiva bază de date. De asemenea, este important că oferă posibilitatea studentului de a nu publica lucrarea timp de un an, asta în cazul în care vrea să o facă într-o revistă de specialitate şi abia apoi să o pună la dispoziţia publicului larg. Problema este că acest răgaz este condiţionat doar de publicarea în anumite reviste cotate. Asta înseamnă că dacă un doctorand doreşte să îşi publice lucrarea sub forma unei cărţi la o editură din România de exemplu, o să fie dificil (chiar imposibil în anumite situaţii). Ar fi păcat pentru că mulţi doctoranzi practică această formă de publicare“, a explicat preşedintele Centrului pentru Politici Educaţionale, Dana Alexe.

O altă chestiune subliniată de expert este că publicarea tuturor lucrărilor într-un asemenea registru va duce la o creştere a calităţii acestora (în special în cazul celor de licenţă), cadrele didactice fiind presate să fie mai aplecate în evaluarea lor. „Ştim că în prezent există situaţii în care lucrări de licenţă sau de dizertaţie nu sunt citite cu rigurozitate de profesorii coordonatori. Ori dacă lucrările vor fi făcute publice atunci va fi o presiune asupra calităţii acestora", a conchis specialistul.

„O sinteză a unor intenţii foarte bune însă are multe defecte din punct de vedere tehnic“

Şi reprezentanţii studenţilor spun că proiectul ar putea să îi ajute în demersul lor academic dar insistă că trebuie făcute nişte modificări. „Proiectul în sine reprezintă o sinteză a unor intenţii foarte bune însă din păcate are multe defecte din punct de vedere tehnic. Ori din neştiinţă sau din lipsă de dorinţă se doreşte dublarea anumitor structuri sau dublarea anumitor baze de date, ceea ce nu este de dorit. De exemplu, se vrea construirea unei baze paralele de date în care să fie colectate toate lucrările de finalizare a licenţei, a masterului sau a doctoratului, când deja există o structură care poate fi folosită şi-anume: UEFSCDI. Aceasta dacă ar beneficia de o finanţare mai mare ar putea să facă faţă cerinţelor specificate în proiect. Nu are rost să dublăm lucruri care deja există. Mai degrabă cele existente trebuie să fie operaţionalizate într-un mod mai eficient“, a afirmat preşedintele  Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), Marius Deaconu.

Observaţiile Consiliului Naţional al Rectorilor remise redacţiei „Adevărul“:

1. La modul general, potrivit Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „unităţi de învăţământ superior” nu există. „Instituţii de învăţământ superior”, este termenul consacrat în cadrul legislativ existent.

2.  Sintagma  „disertaţii pentru finalizarea studiilor de masterat” este redundant, întrucât  „lucrări de dizertaţie”,  este termenul consacrat de către legislaţia în vigoare.


3. Întrucât nu este precizat care este termenul de la care se aplica aceste prevederi, trebuie avut în vedere articolul 15, alineatul (2) din Constituţia României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Prin urmare, putem considera principiul retroactivităţii ca fiind neconstituţional.

4. În plus, există lucrări de licenţă/ disertaţie sau de doctorat din diverse domenii de interes, care au regim “special“ de cercetare fundamentală şi aplicativă, elaborare, susţinere şi publicare – chiar secret - şi care nu permit publicarea în Depozit (exemplu: lucrări din domeniul nuclear, teze ce vizează lucrări de strategie naţională (baraje, cursuri de apă, geologie, spaţiu aerian, vaccinuri, medicamente, lucrări ce vizează siguranţa naţională etc). Nu este menţionat în proiectul de lege ce se întâmplă cu acestea.

5. Nu este precizat clar cui îi revin atribuţii privind interconectarea menţionată la art. 5 alin. (3), exprimarea fiind ambigua “vor fi încărcate automat şi în Depozit prin interconectarea celor două baze de date” şi cine va suporta costurile aferente acestei activităţi. În condiţiile în care, această propunere legislativă va fi aprobată curând, considerăm că ar trebui să fie precizate implicaţiile financiare ocazionate de aceste schimbări, pentru a putea fi prevăzută în creionarea bugetului educaţiei.

6. Având în vedere faptul că până la apariţia mijloacelor moderne de tehnoredactare, lucrările de licenţă/disertaţie sau de doctorat se întocmeau şi tipăreau conform normelor şi mijloacelor existente în perioada respectivă (maşini de scris, hărţi/schiţe realizate pe hârtie de calc etc.), procesul de digitalizare la nivelul fiecărei universităţi implică alocarea unor resurse materiale, umane şi financiare considerabile. Proiectul de lege nu dimensionează deloc nivelul cheltuielilor pentru cele 92 de instituţii de învăţământ superior , sume ce trebuie a fi prinse în bugetul MEN.

7.  Totodată, proiectul de Lege analizat, nu face distincţie între lucrările validate şi cele invalidate. Spre exemplu, numai pentru lucrările de doctorat, pentru a avea o idee generală, din datele pe care le deţinem, sunt confirmate din 1990 şi până în anul 2017 un număr de cca 69000 de titluri de doctor, la toate acestea, adăugându-se câteva zeci de teze de doctorat invalidate prin Ordin al ministrului educaţiei (23 de teze în perioada 2012 – iulie 2017). În contextul celor prezentate anterior, rezultă că la nivelul IOSUD - urilor, efortul uman, material şi financiar va fi substanţial alocat pentru tezele susţinute până la apariţia mijloacelor moderne de tehnoredactare. Nu ştim în ce măsură universităţile îşi pot asuma îndeplinirea acestui obiectiv în termenul impus de proiectul de lege.

8.  Art. 5 din textul propunerii legislative precizează faptul că “pentru lucrările prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi c)“ (adică teze de doctorat, „lucrări de dizertaţie” şi lucrări de licenţă) “obligaţia de transmitere şi depozitare în Depozit,  în format electronic, aparţine unităţilor de învăţământ superior la care respectivele lucrări au fost susţinute prin Instituţii Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat – IOSUD.

a.  Nu este clar dacă vor transmite către Depozit cele 3 categorii de lucrări, doar acele universităţi care au calitate de IOSUD (din totalul de 92 de universităţi din sistemul naţional de învăţământ superior doar 56 de instituţii de învăţământ superior sunt IOSUD + Academia Română);

b.   Potrivit Legii Educaţiei Naţionale, susţinerea lucrărilor de licenţă sau disertaţie nu este condiţionată de calitatea de IOSUD a unei instituţii de învăţământ superior.

9.   Referitor la art. 6, formularea  ” lucrările prevăzute la art. 2 se transmit şi se depozitează în Depozit în cel mult 30 zile de la data susţinerii sau finalizării, după caz”, trebuie făcută clar distincţie între momentul finalizării lucrării, momentul susţinerii acesteia şi momentul finalizării studiilor.

Conform prevederilor art. 143 LEN 1/2011, Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt: (a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;(b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master; (c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat. Totodată, pentru examenul de licenţă, Metodologia proprie a fiecărei instituţii de învăţământ superior acreditate precizează, în funcţie de specificul fiecărui program, numărul probelor şi modul de susţinere a acestora (oral, scris, probă practică).

De asemenea, acest articol din propunerea legislativă  contravine prevederilor legislative în vigoare, unde cel puţin pentru tezele de doctorat sunt proceduri şi termene clare cu privire la postarea şi evaluarea acestora pe Platforma naţională.

10.  Referitor la art. 8 alin (6) care prevede faptul că “Biblioteca Naţională a României, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoarea prezentei legi, va dezvolta sau va achiziţiona un program informatic pentru descoperirea cazurilor potenţiale de fraudă academică sau plagiat…….”. Considerăm că există reglementări legislative prin care sunt abilitate alte organisme din coordonarea MEN şi MCI care se ocupă de analiza suspiciunilor de plagiat.

11.  Referitor la art. 12 alin. (1) lit. c) este în contradicţie cu prevederile LEN 1/2011, respectiv decizia ICCJ care statuează în ce condiţii pot fi retrase titlurile dobândite. În plus, absolvenţii care obţin titlurile nu pot purta responsabilitatea pentru neîndeplinirea unor obligaţii ale instituţiei de învăţământ superior.

12. Propunerea legislativă nu precizează dacă în „perioada de tranziţie de până la 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”, se doreşte depozitarea lucrărilor susţinute într-un anumit interval, apriori intrării în vigoare a prezentei legi sau depozitarea tuturor lucrărilor susţinute, existente. Întrucât nu este precizat care este termenul de la care se aplica aceste prevederi, trebuie avut în vedere articolul 15, alineatul (2) din Constituţia României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Prin urmare, putem considera principiul retroactivităţii ca fiind neconstituţional.

Ce propuneri s-au mai făcut

Ultima propunere asemănătoare a fost înaintată în iunie 2017 de către Robert Turcescu, deputat PMP, documentul fiind semnat de încă 48 de deputaţi şi senatori. Acesta făcea referire numai la lucrările de doctorat, care ar trebui să fie publice şi integrate pe o singură platformă, astfel încât să se poată compara conţinutul tezelor pentru a verifica dacă acestea sunt plagiate sau nu. „În 1990 erau aproximativ 1.500 de doctorate, iar în 2016 s-a ajuns la 67.000. În 2012 a fost anul de vârf, atunci fiind înregistrate peste 6000 de doctorate”, şi-a justificat propunerea la acea vreme Robert Turcescu, printr-o postare pe Facebook.

O iniţiativă similară a fost dezbătută şi în octombrie 2015 de către deputatul independent Cornel George Comsa, aceasta prevăzând şi includerea lucrărilor de licenţă şi de dizertaţie, dar nu a dus la nicio concretizare.

citeste totul despre: