INTERVIU Cristina Ghenoiu, cel mai bun student român în străinătate în 2010: „A reuşi peste hotare este o combinaţie de efort şi noroc”
0
La cea de-a doua ediţie a Galei LSRS, care a avut loc în 2011, Cristina Ghenoiu (31 de ani) a fost desemnată cel mai bun student român în străinătate al anului 2010. Cristina este o tânără cercetătoare care luptă pentru descoperirea unor tratamente pentru diferite tipuri de cancer, încercând să descopere mecanismele care declanşează boala, acum activând în cadrul unui laborator al celebrei Rockefeller University.
A plecat din ţară încă din 1998, cu prestigioasa bursă United World Colleges pentru a reprezenta România la Liceul Lester B. Pearson din Canada.
Aici a redescoperit pasiunea pentru ştiinţă şi a ales să-şi continue studiile în biochimie la Colegiul Mount Holyoke, unde a absolvit cu Magna Cum Laude, un înalt calificativ acordat în învăţământul universitar şi High Honors pentru teza în chimie cuantică.
În 2002 a lucrat într-unul dintre laboratoarele de cercetare ale Universităţii Harvard, iar ultimul ei articol ştiinţific a fost publicat în revista „Science“. Ea urmează să-şi termine doctoratul în biologie celulară şi cromozomială la Universitatea Cornell.
Adevărul: Ai petrecut o mare parte din activitatea de cercetare încercând să înţelegi mecanismele care duc la declanşarea cancerului. De ce te-ai axat tocmai pe aceasta problemă şi ce observaţii noi ai făcut?
Cristina Ghenoiu: Două aspecte ale acestui domeniu de cercetare m-au atras enorm:
1. sunt mecanisme esenţiale pentru supravieţuirea multor tipuri de celule;
2. descoperirile făcute despre aceste mecanisme au potenţialul de a genera tratamente pentru o serie de maladii.
Cât despre cercetarea mea, ne pregătim să trimitem spre publicare un nou articol. De această dată, împreună cu colegii mei, suntem pe cale să desluşim modul de activare al unei proteine foarte interesante numite Haspin.
Această proteină, la rândul ei, controlează activarea altor proteine implicate în diferite tipuri de cancer. Lucrarea va descrie pentru prima dată cum 4 proteine foarte importante în mitoză (3 dintre care sunt testate ca ţinte promiţătoare în tratamente anti-cancer) formează o reţea care controlează procesul de diviziune.
Sperăm ca studiul nostru să ajute oamenii de ştiinţă să dezvolte tratamente şi mai eficace şi specifice pentru tipurile de cancer în care aceste proteine sunt mutate. Dar dezvoltarea oricărui tratament este un proces lung (cel puţin 10 ani din momentul descoperirii) şi este foarte scump (> $200.000.000). Deci este important să ne concentrăm efortul şi asupra prevenirii nu doar a tratării.
Povesteşte-ne despre pasiunea ta pentru biochimie. Cum ai ajuns să studiezi acest domeniu?
Natura m-a fascinat de când eram mică. Voiam să ştiu exact din ce sunt făcute celulele şi cum funcţionează. Am avut şansa să studiez Biologia şi Ecologia la Clubul Copiilor Sectorul 6 cu D-na Alexandrescu Ionela. Apoi am avut un profesor excelent de chimie, D-nul Octavian Matei.
Aceşti profesori au ştiut cum să-mi cultive pasiunea, fie prin proiecte, concursuri sau experimente. De când am plecat în Canada am avut oportunitatea să fac muncă practica de laborator şi procesul de cercetare m-a intrigat aşa de mult încât am decis să-mi dedic cât mai mult timp acestui gen de cercetare.
Ce ai facut de când ai câştigat marele premiu la Gala LSRS?
În 2011 am primit o bursă să învăţ mai multe despre cum se pun în practică descoperirile ştiinţifice şi despre industria farmaceutică. Am vorbit la TEDxYouth în Bucureşti despre ceea ce putem face noi, în România, să prevenim anumite tipuri de cancer. În special am vrut să mă alătur celor care trag un semnal de alarmă despre numărul mare de românce care mor din cauza cancerului cervical.
Testul Papanicolau este folosit să depisteze fazele incipiente ale acestui tip de cancer, însă studiile arată că în România doar 3-10% din femei sunt testate, spre deosebire de alte ţări din Europa în care peste 60% din femei sunt testate.
Pe plan academic, 2012 a fost un an foarte încărcat. Anul s-a deschis cu bine cu publicarea unui articol în care sunt al doilea autor în jurnalul EMBO. Apoi am scris dizertaţia pe care am susţinut-o cu succes în luna mai.
După un mic sejur cu familia m-am întors ca postdoctorand în acelaşi laborator să termin un alt proiect legat de controlul diviziunii celulare. Suntem în tratative să brevetăm ultima noastra descoperire. Sperăm să publicăm articolul cât mai devreme în 2013.
Avem speranţe că acest articol va fi publicat într-o revistă ştiinţifică de impact deoarece comunitatea cercetătorilor din domeniul diviziunii celulare sunt foarte entuziasmaţi de rezultatele noastre.
La conferinţa Jacques Monod (Roscoff, France), care a avut loc în septembrie, mi-au dat premiul EMBO J de excelenţă pentru prezentarea acestui proiect.
Te-ai gândit să te întorci în ţară să lucrezi aici, sau oportunităţile pentru cercetare în domeniul biochimiei nu sunt la fel de atrăgătoare ca cele din străinătate?
M-am gândit să mă întorc în ţară, dar din păcate oportunităţile de cercetare în domeniul meu nu sunt la fel de atregatoare. La universitatea la care lucrez acum (Rockefeller Univerisity) un laborator de 6 persoane consumă cel puţin 250.000$ pe an pentru a-şi menţine cercetarea la nivel înalt. În ziua de azi, pentru a face descoperiri remarcabile, ai nevoie de fonduri, echipament modern şi o echipă de oameni de ştiinţă bine antrenaţi, care cunosc ultimele trenduri şi care sunt bine conectaţi cu comunitatea ştiinţifică mondială. Este greu să găseşti un astfel de loc şi în America, aşa că având în vedere dificultăţile economice din ţară, România are priorităţi diferite pentru urmatoarea decadă.
Ce sfat le-ai da tinerilor români care vor să exceleze în domeniul academic şi să îşi încerce norocul în străinătate?
În primul rând, totul în viaţă este mai uşor atunci când ai pasiune pentru ceea ce faci. Însă, a reuşi în străinătate este o combinaţie de efort şi noroc. Este important să nu renunţe uşor fiindcă nu ştii când ţi se schimbă norocul. Îmi aduc aminte că în 2002 îmi doream foarte mult să lucrez într-un laborator, nu conta care, vroiam să învăţ mai multe tehnici de laborator că eram la începutul carierei.
Am trimis mesaje la 56 de laboratoare. Doar unul a raspuns, însă a fost unul la Harvard al unui cercetător faimos şi experienţa mi-a adus numeroase avantage. Aşa că este important să ştii cum să-ţi creezi oportunităţi şi să nu îţi fie teama să ceri ajutor. Nimeni nu reuşeşte în viaţă singur.
E bine să menţină legătura cu cât mai mulţi oameni de succes din domeniul lor. Şi să nu ezite să contacteze pe aceşti oameni şi să afle despre drumul pe care l-au urmat pentru a ajunge acolo. Poveştile altora sunt o sursă excelentă de inspiraţie. În plus, nu ştii cine se oferă să te recomande pentru un stagiu de vară sau este impresionat de CV-ul tău şi vrea să lucreze cu tine pe viitor.
Se încarcă comentariile...
