Azi s-a votat o modificare la Legea Educaţiei Naţionale prin care învăţământul general obligatoriu este de 15 ani. Ca mai întotdeauna se iau dorinţele şi se presupune că vor deveni realităţi, fără analiza costurilor, a resurselor, a perioadei de timp necesare pentru implementarea acestor dorinţe.

Premisa cărţii lui Amanda Ripley este arhicunoscută – nu există ţări cu creştere economică şi indicatori de dezvoltare fără un sistem educaţional performant. Această concluzie banală pare tot mai mult ignorată, cu urmările pe care le ştim prea bine

În momentul de faţă, toată activitatea de producere a manualelor şcolare pentru anul şcolar 2018-2019 este blocată. Toată legislaţia secundară a fost construită în baza OUG 76/2017, de transformare a Editurii Didactice şi Pedagogice într-o entitate economică cu capital exclusiv de stat  care să se ocupe de producerea manualelor şcolare, eliminând competiţia adusa de alte edituri, competiţie generatoare de calitate.

Mărturisesc, cu umilinţă, că mă invadase o umbră de  speranţă când l-am auzit pe Dragnea rostind această frază la recentul Congres al PSD. Avea guvernul său, premierul său, parlamentul său. După cum se observă, instituţiile pe care le controlează îl ascultă cu sfinţenie. Mai puţin cele din justiţie,  pe care şi vrea să şi le subordoneze.

Din 2015, peste 200 de elevi participă la competiţia Bright Speakers care le testează talentul oratoric, persuasiunea, argumentarea şi imaginaţia în realizarea şi susţinerea unui discurs public. Concursul Bright Speakers ajunge anul acest la cea de-a V-a ediţie.

O ţară întreagă s-a indignat cum nu se poate mai patriotic în clipa în care s-au aflat rezultatele mai mult decât descurajatoare obţinute de viitorii absolvenţi ai clasei a opta la simularea evaluării naţionale.

Am scris despre evoluţia realizării şi achiziţiei de manuale şcolare pentru anul şcolar 2018-2019, pe baza Legii manualului şcolar, nepromulgată de preşedintele României pentru că nu a fost aprobata în parlament. Ministerul Educaţiei a dat o replică la articolul menţionat, în care menţionează că acţionează legal.

Indiferent de vârsta, domeniul de activitate, experienţa de viaţă şi obiectivele pe care le avem, un test de limbă străină poate fi un motiv de nelinişte şi poate chiar să influenţe rezultatele finale.

Instruirea şi formarea continuă joacă un rol important în cariera profesorilor şi, în mod special, a celor de limbi străine care caută să se familiarizeze permanent cu noţiunile şi metodele moderne de predare.

Ceremonie solemnă la primăria din Châtillon, un oraş din regiunea pariziană. Primarul oraşului, cu eşarfa tricoloră la piept şi cu un creion în mână, cântă Marseilleza. În jurul lui, în cerc, ţinându-se de mână, elevii clasei a doua a  uneia din şcolile oraşului. În fundul sălii de şedinţe, Nataniel, proprietarul creionului, stă pitulat sub două scaune, face grimase şi işi acoperă cum poate urechile.

An de an ne lovim de acelaşi fenomen: rezultate sub aşteptări la examenele naţionale sau la simulările acestora. An de an semnalăm, şi eu şi alţii, că nu este în regulă ca un sistem de învăţământ să funcţioneze cu un randament de 33%. Acesta este procentul de elevi care beneficiază de şcoala noastră.

Informaţii de actualitate, teme de impact, schimb de experienţă şi interactivitate - toate acestea în cadrul unui singur eveniment care inspiră, implică şi generează evoluţie în domeniul educaţiei şi al predării limbii engleze, la standarde moderne.

Puştimea stă stup în jurul unei bălţi şi declină în 1001 de moduri aceeaşi întrebare: De ce?  De ce apa se strânge în anumite locuri? De ce şcoala se oglindeşte invers în baltă? De ce apar la suprafaţa apei valuri? De ce unele frunze plutesc, iar altele se scufundă?... Doar întrebările sunt importante. Răspunsurile, oricum nu le au.

Acordarea burselor şcolare pentru elevi. Un subiect important şi cu impact pentru sistemul educaţional, care m-a preocupat în toţi cei trei ani cât am fost preşedintele Asociaţiei Elevilor din Constanţa („vinovată” şi pentru că tema a devenit una de interes la nivel naţional).

Ninge pe cărările ce duc spre şcoală. Gheaţa şlefuieşte drumul. Gerul stă aninat de ferestre şi-şi perie barba cu toţi mărăcinii găsiţi în drum. Iarna e indiscutabil un idilic tablou.

Problema manualelor şcolare, un exemplu perfect de politici publice promovate de actuala guvernare, prin care mai rău se încurcă decât se descurcă o problemă importantă a societăţii. Legea manualului şcolar, prin care se modifică total logica şi filosofia producerii şi achiziţionării manualelor şcolare, nu se ştie când şi dacă va fi promulgată. Se află în dezbatere la Senat, prima Cameră sesizată.

La Coaliţia pentru Educaţie propunem celebrarea Centenarului prin alocarea suplimentară a 1% din PIB pentru educaţie, adică o creştere de la 3% din PIB la 4%, cu dedicarea acestui procent doar învăţământului preuniversitar, pentru reducerea abandonului şcolar şi a procentului de analfabeţi funcţionali. Cu cei 9 miliarde, România şi-ar onora viitorul şi copiii prin accesul lor la educaţie de calitate.

Am scris de curând, într-un articol referitor la organizarea probelor orale de la bacalaureat în luna februarie, că legea este contradictorie. Conţine două prevederi care se bat cap în cap. Şi că organizarea probelor orale în februarie este legală sau ilegală, în funcţie de ce articol de lege decizi să respecţi.

„L-am găsit în recreaţie, în curte“, îmi explică o mogâldeaţă ştirbă în timp ce îmi întinde, ca pe a şaptea minune a lumii, un cocoloş de hârtie. Apoi face ochii rotunzi şi mă priveşte cu un aer vădit naiv. Mogâldeaţa ştie ea ce ştie.

Discuţii aprinse în spaţiul public dacă examenul de bacalaureat care începe luni este legal sau nu. Analizând cadrul legal, rezultă că în România este legal şi nu prea. Lasă că merge şi aşa! Logica care a stat la baza emiterii OM privind metodologia şi calendarul examenului de Bacalaureat, cu mutarea probelor orale de evaluare a  competenţelor lingvistice şi digitale în februarie, are la bază:

Simptomatică pentru şcoala românească întâmplarea de la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu“ din Copşa Mică. În care s-a implicat, fără să fie necesar, însuşi ministrul Educaţiei, Valentin Popa. Şi care n-a scăpat ocazia să se facă de râs, încă o dată şi încă o dată. Sancţionând victimele, nu pe agresor. Şi cerând ca astfel de întâmplări să fie ascunse sub preş.

Este poate cea mai gravă eroare a guvernării din ultimii ani. Pentru că grevează  viitorul ţării noastre pe mulţi ani de acum înainte. O fi adevărat că „guvernanţii ne vor proşti?” Aveam exemplul unor ţări precum Japonia, Coreea de Sud, Finlanda, Singapore, şi altele, care au investit în educaţie şi au nivelul de trai pe care îl ştim cu toţii. Cel puţin Japonia investeşte anual 10-12% din PIB în sistemele educaţionale, şi ce PIB!