Ore de economie şi de civilizaţie

Şcolile pot alege pentru elevii de gimnaziu opţionalele de educaţie economică şi educaţie interculturală. Şi părinţii ar putea avea un cuvânt de spus. În timp ce religia este materie opţională, dar se află în trunchiul comun, la gimnaziu cele două materii se predau doar dacă li se face loc în orar.

Programa şcolară pentru educaţie economică la clasele a VI-a şi a VII-a este realizată din vara lui 2009. Programul educaţional a început însă în 2003, la iniţiativa organizaţiei Centrul Român pentru Educaţie Economică. Cu sprijin american de la Centrul de Educaţie Economică al Universităţii de Stat Hayward California, reprezentanţii Centrului român au redactat 20 de lecţii de economie pentru gimnaziu, iar în 2003-2004 curriculumul pentru gimnaziu a fost pilotat în 40 de şcoli din ţară.

Apoi, programa a fost adoptată de ministerul Educaţiei şi a fost tipărit şi un caiet al elevului. La Ministerul Educaţiei nu există o statistică a şcolilor care au optat pentru educaţie economică, fiindcă informaţiile se păstrează la nivelul inspectoratelor judeţene, declară secretarul de stat pe învăţământ preuniversitar, Liliana Preoteasa.

Părinţii pot alege

„Elevii sunt învăţaţi că orice lucru are un cost, nu neapărat în termeni de bani, ci, în termeni de oportunităţi: că pentru a avea ceva vor trebui să sacrifice altceva, poate că dacă vor vrea să meargă într-o excursie, vor fi nevoiţi să renunţe la o bicicletă sau la un telefon mobil dintr-o generaţie mai nouă", explică autoarea programei şcolare, Maria Lăcătuş. Totodată director de programe la Centrul Român pentru Educaţie Economică, ea spune că din cele 40 de şcoli pilot „au rămas în program aproximativ 60%.

Din 2007 au mai participat la programe de formare mai multe serii de profesori de gimnaziu şi toţi erau dornici să introducă în şcolile lor un asemenea program. Un program opţional se negociază atât cu conducerea şcolii, cât şi cu elevii şi părinţii acestora. Depinde mult de capacitatea profesorilor de a promova programul în şcoală. În orice caz, are promotori puternici în rândul elevilor care, de multe ori, l-au recomandat colegilor lor mai mici".

Secretarul de stat pe învăţământ preuniversitar, Liliana Preoteasa, încurajează şcolile să facă loc în orar acestor opţionale. Oficialul din minister spune că educaţia interculturală este unul dintre opţionalele cele mai importante pentru gimnaziu. „Bineînţeles că încurajăm şcolile să adopte aceste opţionale fiindcă sunt pro-active, îi pregătesc pentru viaţă, de-asta le-am introdus ca opţionale", spune Liliana Preoteasa.

Educaţie prin toleranţă

Educaţia interculturală îi ajută pe copii să depisteze discriminarea şi să fie toleranţi cu oamenii diferiţi. Într-o bună măsură, materia se aseamană cu educaţia sau cultura civică, care se află deja în trunchiul comun la gimnaziu. „Toate aceste achiziţii ar fi utile şi în perioada de formare, în integrarea în comunităţile specifice vârstei, în relaţionarea cu ceilalţi", recunoaşte Dorina Chiriţescu, profesoară de educaţie civică la Colegiul Naţional „Sfântul Sava", Bucureşti.

Sfatul psihologului şcolar: Pregătire pentru viaţă

Antoaneta Stanciu, psiholog şcolar

„Copiii au nevoie de informaţii cât mai variate pentru a-i accepta pe ceilalţi, astfel încât să dobândească aptitudinea de a comunica (a asculta şi a vorbi), să se respecte atât pe sine, cât şi pe ceilalţi, să dobândească aptitudinea de a evita altercaţiile, să ia decizii în mod democratic. Perspectiva interculturală de concepere a educaţiei poate să conducă la atenuarea conflictelor şi la eradicarea violenţei în şcoală. Copiii au nevoie să îşi cunoască propriile drepturi, educaţia economică îi ajută pe elevi să înţeleagă problemele cu care se confruntă, tocmai de aceea este absolut necesară introducerea în şcoli a unor astfel de opţionale ce fac referire la educaţie în sens global. Educaţia diferă în funcţie de cultură, prin educaţie individul se «şlefuieşte».

După cum spunea şi Platon, educaţia este «arta regală de a-i face pe oameni să fie asemenea zeilor», adică să cunoască ideile, prototipurile lucrurilor după care să se conducă şi spre care să aspire. Din punctul meu de vedere, educaţia civică nu prezintă interes pentru elevi, însă cred că depinde foarte mult şi de cine este predată această materie şi de modalitatea de abordare a elevilor." Antoaneta Stanciu este consilier psihopedagogic la Liceul „Jean Monnet" din Bucureşti.