Nu vom avea manuale şcolare nici în septembrie 2018. Ministerul Educaţiei îşi bate joc de copiii noştri

Problema manualelor şcolare, un exemplu perfect de politici publice promovate de actuala guvernare, prin care mai rău se încurcă decât se descurcă o problemă importantă a societăţii. Legea manualului şcolar, prin care se modifică total logica şi filosofia producerii şi achiziţionării manualelor şcolare, nu se ştie când şi dacă va fi promulgată. Se află în dezbatere la Senat, prima Cameră sesizată.

Punctul de vedere al Ministerul Educaţiei poate fi citit la finalul textului.

Urmează Camera Deputaţilor, eventual CCR, preşedinţia, tot procesul legislativ cunoscut.

De ce guvernul Tudose nu şi-a asumat-o prin OUG, este greu de explicat. Probabil a găsit probleme de neconstituţionalitate sau de punere în operă a OUG-ului.

Pe de altă parte, procedurile de elaborare a manualelor, comanda şi realizarea efectivă, durează cel puţin opt luni, aşa că este puţin probabil să avem manuale pe băncile elevilor la 10 septembrie 2014. Aşa cum s-a întâmplat şi în anii anteriori.

Ministerul Educaţiei a început procedurile, elaborarea legislaţiei secundare CA ŞI CUM Legea manualului şcolar ar fi promulgată! Ori nu este. Să aştepte promulgarea Legii manualului şcolar este exclus, nu s-ar mai asigura niciun manual şcolar în septembrie 2018.

Problema este că în lipsa Legii manualului şcolar, ministerul trebuie să acţioneze pe actuala legislaţie, ceea ce nu face. Încurcate sunt căile Ministerului Educaţiei!

Am scris deja aici despre Legea manualului şcolar.

Mai nou, ministerul anunţă şi sumele de bani cu care vor fi răsplătiţi autorii de manuale: de la 25.000 la 45.000 lei brut. Scăzând impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, rămân sume nete între 16.000 şi 30.000 lei. E mult, e puţin? Vor decide autorii de manuale. Iar dacă sunt mai mulţi coautori, suma se împarte la mai multe persoane.

Complicaţia abia acum apare. Conform Art. 6. (1) Manualele şcolare de bază se prezintă astfel: a) în format letric; b) în format pdf; c) în variantă digitală interactivă.  Profesorii vor alcătui toate variantele de prezentare a manualelor? Sau Editura de Stat Didactică şi Pedagogică? În primul caz profesorii    ar trebui să-şi angajeze graficieni, programatori, cu costuri foarte mari, aşa că le mai rămâne ceva din banii primiţi? Dacă le realizează Editura Didactică şi Pedagogică, partea grafică mai aparţine autorului/autorilor? Nu e clar. Dacă ne uităm pe criteriile de evaluare: „respectarea elementelor tehnice, calitatea tehnică a suporturilor vizuale, alternanţa textului cu suporturile vizuale”, rezultă că autorii realizează şi partea grafică, situaţie care necesită angajarea unor graficieni calificaţi, cu costuri foarte mari.

Altă problemă, evaluarea

Deşi se anunţă că va fi transparentă, dacă vor fi anunţate doar rezultatele evaluării nu vom avea transparenţă. Important ar fi ca profesorii să aibă acces la toate propunerile de manuale, pentru a decide dacă evaluarea a fost corectă sau nu. Dacă ne gândim la tezele de doctorat, despre care periodic se anunţă că vor fi publicate, nu avem prea multe speranţe, nici de data aceasta.

Şi ce fac cei care nu câştigă concursul? Au muncit degeaba. Doar cei clasaţi pe locurile doi şi trei vor primi 50%, respectiv 25% din sumele acordate câştigătorilor, adică sume derizorii. În aceste condiţii, şi cu riscul  ca în competiţie vor intra şi vor câştiga doar cei care „trebuie” să câştige, m-aş mira să existe prea mulţi amatori să muncească pentru o competiţie cu câştigători ştiuţi de la început!

Se pare că autorii noii legislaţii privind manualele pleacă de la premiza că sunt zeci, sute de autori de manuale, gata să-şi vândă munca pe bani puţini, de dragul gloriei de a deveni autori de manuale. Tare mă tem că trezirea la realitate va fi extrem de dură!

Legea ar putea fi neconstituţională

Iată ce prevede un articol din lege:

Art. 10. Prin derogare de la Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, utilizarea în manualele şcolare de bază, de scurte extrase din opere scrise literare, artistice sau ştiinţifice, a imaginilor unor opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, precum şi de scurte fragmente din opere sonore sau audiovizuale, aduse anterior la cunoştinţă publică, se face fără plată drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, cu menţionarea sursei şi a autorului.

În opinia mea, fără să fiu jurist, prevederea încalcă Constituţia care prevede în mod expres dreptul la proprietate privată, art. 44. Oricum, este un temei ca legea să fie atacată la CCR, fie de către partide politice, fie de către preşedintele Iohannis.

O astfel de lege nu se poate promova doar pentru că aşa are chef un ministru

Proiectul de lege readuce realizarea şi generarea manualelor şcolare ca monopol de stat. Într-o economie capitalistă, este o reacţie târzie a gândirii comuniste. Exclude competiţia, singura generatoare de calitate. Exclude existenţa unei palete largi de manuale, din care profesorii să-l aleagă pe acela care se potriveşte caracteristicilor colectivelor de elevi cu care lucrează. Toţi elevii, indiferent de contextul social, economic, cultural, vor fi obligaţi să înveţe după  manuale unice, eventual proaste. Plătite de guvern.

Chiar dacă vor exista manuale alternative sau materiale auxiliare create de edituri, acestea vor fi plătite exclusiv din banii părinţilor, în cazul în care majoritatea părinţilor unei clase decid  acest lucru. Puţin probabil.

Singura explicaţie a acestei iniţiative legislative ar fi reducerea cheltuielilor pe care statul le face cu producerea manualelor. Dar a ales cea mai proastă soluţie, dintre cele care ar fi existat. Iar reducerea cheltuielilor nu se poate face cu preţul scăderii calităţii resurselor alocate educaţiei.

Concluzii

Ministerul Educaţiei acţionează în baza unei legi care încă nu a fost promulgată, ceea ce face ca toată legislaţia secundară emisă să fie nulă de drept. Corect era să acţioneze pe legislaţia în vigoare acum.

Timpul rămas face imposibilă apariţia manualelor la începutul anului şcolar, chiar dacă legislaţia secundară ar exista şi ar fi funcţională. Ceea ce nu este cazul.

Este incredibil cum ditamai Ministerul Educaţiei, cu sute de salariaţi plătiţi să genereze politici publice legale şi sustenabile, nu este în stare, de ani buni, să rezolve problema manualelor şcolare. Şi asta pentru că fiecare ministru are impresia că a descoperit apa caldă, schimbă legea şi îşi bate joc de copiii noştri, la fiecare început de an şcolar.

Punct de vedere din partea Ministerului Educaţiei:

Urmare apariţiei articolului „Nu vom avea manuale şcolare nici în septembrie 2018. Ministerul Educaţiei îşi bate joc de copiii noştri’’, potrivit căruia Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) nu ştie în ce bază legală să realizeze manualele şcolare pentru anul şcolar 2018 - 2019, MEN face următoarele precizări:

Ministerul Educaţiei Naţionale, în calitate de autoritate tutelară, realizează în prezent manualele şcolare în baza art. 31, alineatul 1, din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, prin societatea Editura Didactică şi Pedagogică S.A. (societate de interes naţional, cu acţionar unic statul român) şi în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 76/20.10.2017.

Astfel, după cum se poate constata, Ministerul Educaţiei Naţionale realizează manualele şcolare pentru următorul an şcolar în conformitate cu toate prevederile legale aflate în vigoare şi nu se bazează nicidecum pe un cadru legislativ aflat încă în fază de proiect/promulgare etc.