Minţile sclipitoare îşi caută viitorul

Minţile sclipitoare îşi caută viitorul

Copii de gimnaziu, la cursul de jurnalism şi comunicare, predat de Gabriel Ferugean

Mai mulţi elevi de gimnaziu ştiu deja la ce liceu vor să înveţe, îşi doresc să-şi continue studiile în afara ţării şi vorbesc cu dezinvoltură despre pasiuni. Peste 40 de copii cu abilităţi înalte din sectorul 6 sunt stimulaţi prin cursuri creative la Şcoala de Excelenţă. Proiectul este însă în pericol din cauza slabei finanţări.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Să iau interviu unui arhitect? Nu, e greu! Unde o să găsesc eu un arhitect?";  „Aaa, nu vreau balerină, unde găsesc eu aşa ceva? Da, mai bine o dansatoare, este mai uşor". Sunt temerile copiilor cu abilităţi înalte de la sfârşitul unui curs de jurnalism şi comunicare, organizat la Şcoala de Excelenţă din sectorul 6, proiect al organizaţiei IRSCA Gifted Education.

Anul trecut, organizaţia le-a testat inteligenţa cognitivă a 800 de copii cu vârste cuprinse între 9 şi 12 ani, din mai multe şcoli din sectorul 6, pentru a-i selecta în acest program de „curriculă îmbogăţită", după cum explică Monica Gheorghiu, manager de proiect. În primă fază, 338 dintre ei au fost identificaţi cu inteligenţă superioară. Aceştia au mai trecut, în etapa finală, printr-un test de aptitudini, alături de psihologi. Astfel s-a format Şcoala de Excelenţă pentru 42 de copii, găzduită momentan la Şcoala nr. 155 din cartierul Drumul Taberei.

Copiii au cursuri de  jocuri logice, comunicare şi jurnalism, pictură creativă, animaţie, muzică sau tehnici de supravieţuire prin gândire creativă. Joia trecută au învăţat despre interviu de la Gabriel Ferugean, comunicator de profesie. De la el au primit tema pentru data viitoare, în privinţa căreia copiii îşi făceau griji: un interviu cu „un inginer, un profesor sau o proprietară de pisici". „Vreau să vă gândiţi din timp la întrebări! Fără părinţi! Trebuie să fie persoane cu care nu aveţi o relaţie personală. Vreau să văd şapou şi fotografia celui pe care-l intervievaţi, alături de el. Vreau să văd realitate, autentic".

„Poate câştig o bursă în Anglia"

Mirunei îi plac fracţiile şi pictura



Mircea are 13 ani şi învăţă la Liceul „Marin Preda". Trebuie să intervieveze un sportiv şi s-a gândit la profesorul lui de şah. „Şi şahul este un sport. Îmi place cursul acesta pentru că e ceva nou şi poate m-ar ajuta în viaţă pentru că cine ştie ce te poţi face...". Băiatul înalt, cu ochi curioşi, ştie însă ce ar vrea să facă „în viitor". Să studieze în altă ţară ca să devină, mai apoi, arhitect.

Alexandra, 10 ani, se dă în vânt după scris

Totul dintr-o pasiune comună pentru matematică şi desen. „M-am gândit că în străinătate ar fi ceva mai bine. Poate câştig o bursă în Anglia sau poate merg în Spania că am auzit că acolo sunt arhitecţi celebri. Şi acolo îmi găsesc şi uşor de lucru. Mi-a venit ideea de prin clasa a II-a sau a III-a, de aceea părinţii nu au avut când să mă dea la o şcoală specială".

Copiii stimulaţi fac performanţă

Miruna  este în clasa a IV-a la şcoala nr. 172. Îi place matematica mai mult decât să scrie. Până acum, preferatele ei sunt fracţiile. A scris articole despre dezastrul de la Fukushima, tsumani, căutând informaţii de pe internet. E şi bucuroasă şi mândră că  a fost selectată la Şcoala de Excelenţă. „Am dat mai multe testări, practic nu ne testa din materii, Ci inteligenţa pe care o  moşteneşti, ceva de genul ăsta, capacitatea. Ne-a întrebat ce înţelegem prin anumite cuvinte, ne-a pus să rescriem nişte şiruri, într-un anumit timp". Pictoriţă, avocat sau matematician sunt cele trei alternative de carieră  ale Mirunei.

Mircea, 13 ani, îşi doreşte să devină arhitect

Alexandra Atanasovici este în clasa a IV-a şi are o pasiune pentru scris, „cel de mână, nu de la calculator". Face arte marţiale de la 6 ani, a fost la balet şi schiază. „Schiul este o altă pasiune a mea, îmi mai place să pictez, îmi place sportul, fac arte marţiale de patru ani, am făcut balet, îmi place muzica rock. Formaţia mea de suflet este Iris, îmi mai plac AC/DC". De când este atât de ocupată, Alexandra spune că prietenii ei o şicanează. „Îmi reproşează: Vezi, Doamne, de ce am intrat la această şcoală, pentru că nu mai am timp să stau cu ei. Vor înţelege până la urmă".

La 12 ani, Alexandru Luţu, vrea să aibă propria firmă internaţională, de programare. Deschide ochii larg când spune asta. „Vreau să am firma mea, dar să fie aşa mare, internaţională", lungeşte Alexandru vocala „a" din cuvântul „mare". „Cel mai mult îmi place matematica, pe mai departe vreau să fac informatică. Pentru că e viitorul şi o să fie ceva bine, o să iasă ceva. O să încerc să fac nişte programe, să învăţ programare ca să fac jocuri. Aş vrea să fac facultatea şi masterul în altă ţară, sper să pot obţine o bursă pentru a pleca, m-am gândit la Anglia, Franţa, Spania, în vest, oricum".

Alexandru, acum la Şcoala nr. 176, în clasa a VI-a, ar vrea să ajungă la Colegiul de Informatică „Tudor Vianu", la matematică-informatică. „Sunt medii mari, s-a intrat cu 9,90. Dacă nu, încerc la „Grigore Moisil", e liceu bun. M-am uitat pe site şi am văzut că are multe activităţi extra-curriculare, activităţi sportive gratuite".

Veterinari şi actori

Răzvan este pasionat de animale, aşa că a ales să facă un interviu cu o proprietară de pisici. „Deschid poarta şi mă duc la vecina şi o intervievez".  La cursul de jurnalism, scrie mereu despre animale: câinii fără stăpân, caii abandonaţi.  Ce crede băiatul de 12 ani despre problema câinilor fără stăpân? „Ar trebui să-i adune pe toţi şi la un moment dat să-i spele şi să-i îngrijească şi pe urmă să-i dea spre adopţie". Răzvan spune că îi place la cursuri, fiindcă sunt mai atractive decât cele de la şcoală.

Tudor, 10 ani, pasionat de informatică

„Îmi place biologia, până acum credeam că urăsc istoria, dar acum urăsc fizica. Într-a V-a, la istorie, intră doamna: «Bună ziua!, Bună ziua!» Şi începe să dicteze. Câte trei pagini pe lecţie. Şi acum la fizică mai nou câte patru pagini pe lecţie, mai mult decât la istorie. Zice o relaţie şi pe urmă: „hai să explicăm" şi scriem câte cinci rânduri la fiecare explicaţie şi mai vorbeşte şi repede. În mare parte înţeleg şi nici nu mă plictisesc, dar mă doare mâna".

La fel crede şi Alexandru Graur, care este în clasa a IV‑a. „Învăţăm jucându-ne. Asta e partea bună", explică el. „E diferit de ceea ce fac la şcoală pentru că învăţ lucruri noi, de exemplu a fost o întâlnire cu un profesor de istorie care ne-a povestit despre daci şi următoarea lecţie la şcoală era despre daci şi m-a ajutat foarte mult".

„Am foarte mare încredere în tine. Cred că eşti printre cei mai bine dotaţi copii la inteligenţă emoţională. Mă bucur că eşti aici", îi spune Monica Gheorghiu, coordonatoarea programului, lui Alex, în timp ce băiatul îşi primeşte aprecierea zâmbind şi dând din cap mulţumit. La 11 ani, băiatul şi-ar dori să fie actor sau „mai degrabă comediant".

"Practic nu ne-au testat din materii, ci inteligenţa pe care o  moşteneşti, ceva de genul ăsta, capacitatea.''
Miruna elevă clasa a IV-a

"Vreau să am firma mea de programare software, dar să fie aşa mare, internaţională.''
Alexandru elev clasa a VI-a

Din peste 800 de copii testaţi, 42 au abilităţi înalte.

Abilităţile înalte se dezvoltă  doar stimulate

Monica Gheorghiu (foto) este manager de proiect la Asociaţia IRSCA Gifted Education şi coordonează Şcoala de Excelenţă.

„Adevărul": În ce stadiu sunteţi acum cu proiectul?



Monica Gheorghiu: Ne dorim să avem încă o dată acest proiect în sectorul 6 pentru că financiar acum este lipsit de resurse. Pentru a putea trece în a doua fază a proiectului, trebuie să încercăm să ne susţinem financiar. Asta ar însemna ca şi părinţii să contribuie şi restul să fie bursieri. Pentru că mulţi nu pot să plătească, sau nu pot plăti toată suma. În a doua fază ar însemna să selecteze alţi 40 de copii. Selecţia ar urma să fie în septembrie, şi proiectul să înceapă în ianuarie, la anul. Iar copiii de acum vor continua anul II în 2012.

Ce spun autorităţile de proiectul vostru? Aţi primit vreo susţinere?

Am fost până la primarul Poteraş (n.r primarul sectorului 6 din Bucureşti), avem toate recomandările, toată susţinerea, dar am reuşit până acum să avem acordul doar pentru aceste trei săli de clasă din Şcoala nr. 155, printr-un contract de comodat gratuit, dar mai mult nu.

Din studiile voastre, cam câţi copii cu abilităţi înalte ar putea exista în România?

4% este un procent estimativ oferit de psihologi care lucrează în domeniu, dar cu adulţi. Dar, la nivel de copii, estimarea este mult mai mare. La 2-4 anişori, procentul de „gifted" este foarte mare, ceea ce este cumplit când afli asta. Poate 20% din generaţia de copii sunt cu IQ (coeficient de inteligenţă) potenţial. Pentru că în primul an de viaţă un copil are şase milioane de neuroni, după primul an, rămâne cu trei milioane, dacă nu le foloseşte. Inteligenţa copilului, capacitatea lui de a dezvolta abilităţi este cunoscută ca fiind primordială în educaţia timpurie, până-n şapte ani. Reacţia este cea mai importantă oricum. Neuronal, copilul când face ceva, aşteaptă feedback. Nu-i dai răspuns doar la ce crezi tu, nu trebuie să fii cu atenţia împrăştiată ca părinte, trebuie să fii atent la ce face copilul şi să-i dai feedback inteligent. „Gifted" înseamnă înzestrare naturală cu abilităţi înalte, mulţi copii se nasc aşa, dar aceste înzestrări se dezvoltă doar dacă sunt stimulate.

Ce înseamnă feedback inteligent?

În primul rând dacă eşti atent la copilul tău vei remarca o anumită stare de curiozitate. Părinţii nu trebuie să reteze curiozitatea copilului, există anumite portiţe de cunoaştere pe care copilul le deschide. Practic are un moment în care este deschis pentru tine. Dacă nu i-ai oferit timp şi nu i‑ai dat un răspuns la ceea ce te-a întrebat el, nu te va mai întreba despre Saturn data viitoare, spre exemplu, pentru că tu l-ai trimis să culeagă floricele, fiindcă nu aveai timp de el. Părinţii trebuie să foloseasă tot timpul momentele astea în care copilul este deschis spre a afla lucruri noi. După aceea, dacă copilul nu mai este interesat de subiect, părintele poate să vorbească mult şi bine despre Saturn. Dacă le ridicăm mingi la fileu când este vorba despre informaţie, e clar că copilul are şanse să se dezvolte.

Ce spun părinţii copiilor de aici despre program?

În primul rând, mi-aş dori să înţeleagă părinţii că suntem aici ca să-i ajutăm pe copii să-şi dezvolte o personalitate echilibrată şi armonioasă. Nu ne-am propus să-i facem genii, să pompăm ştiinţă în ei, să le oferim matematică, fizică, chimie. Asta face şcoala românească foarte bine. Noi oferim ceea ce şcoala românească nu şi-a propus din motive obiective sau tehnice. Găsiţi informaţii despre proiect, cât şi modalităţi de donaţie pe www.giftededu.org.

"Părinţii nu trebui să reteze curiozitatea copilui, există anumite portiţe de cunoaştere pe care copilul le deschide.''
Monica Gheorghiu manager proiect

citeste totul despre: