Despre cazul profesoarei Cristina Tunegaru

A stârnit ieri după-amiază multă agitaţie pe reţelele de socializare o postare a profesoarei bucureştene Cristina Tunegaru. Care îşi informa prietenii virtuali şi nu doar pe ei, desigur, că ar fi fost pe neaşteptate dată afară din şcoala unde lucrează în calitate de profesoară de Limba şi literatura română.

Din postarea domnişoarei Tunegaru rezulta că ar fi fost licenţiată, chiar de a doua zi, adică începând de astăzi. Fără ca cineva, vreun for superior, vreo inspecţie de specialitate să-i fi găsit măcar o singură vină ori să o avertizeze în prealabil. Se înţelegea, de asemenea, că un inspector din Inspectoratul Şcolar al Muncipiului Bucureşti ar fi alocat din pix orele ei unui alt profesor ori altei profesoare.

Cum Cristina Tunegaru s-a făcut remarcată, din ianuarie încoace, prin câteva observaţii critice, chiar contondente, la adresa unor decizii şi acţiuni ale primarului general al Capitalei, d-na Gabriela Firea, mai toată lumea a înţeles că tânără şi curajoasa profesoară ar fi victima unor grave persecuţii cu caracter politic. Cam asta s-a putut pricepe şi din articolul pe această temă publicat pe hotnews care a înfierbântat încă şi mai mult spiritele.

Din păcate, azi avea să se dovedească că profesoara Tunegaru nu a procedat tocmai onest. A trunchiat informaţia şi a spus adevăruri pe jumătate. Adică a minţit un pic. Cam mult.
În primul rând, nimeni nu a concediat-o. În al doilea rând, este profesor suplinitor şi a primit, în septembrie 2016, o suplinire pe durata unui an şcolar. Care expiră la data de 31 august. Are, carevasăzică, un contract d muncă pe durată determinată. Catedra ocupată pe un an de domnişoara Tunegaru a fost acordată, în sesiunea de mişcare a personalului didactic, începând cu viitorul an şcolar unei alte persoane. Tot profesor, însă titular, care s-a transferat de la o şcoală la alta. Legea îi dă dreptul.

Nu cred că legea sau, mă rog, prevederile legale în vigoare sunt tocmai corecte.Ori în interesul calităţii învăţământului. Firesc ar fi să fie făcută diferenţa între profesorii titulari ce vor să plece ei înşişi la o altă şcoală şi cei ale căror catedre intră în ceea ce se cheamă reducere de activitate. Aceştia din urmă ar fi, în opinia mea, singurii care ar avea dreptul să primească fără concurs un alt post, similar celui avut anterior. Cei ce doresc o catedră la o şcoală mai bună, mai aproape de casă, etc ar trebui să îşi îndeplineacă dorinţa doar în urma unui concurs. La fel ca toată lumea.

Sigur, e foarte bine că profesoara Tunegaru a luat atitudine publică şi nu s-a conformat unor decizii arbitrare ori de prost gust ale doamnei Firea. Pe de altă parte, nu cred că aceeaşi profesoară este îndreptăţită să aibă atitudini teribiliste şi să anunţe public, cu emfază, că refuză să-i predea la clasă pe Creangă sau Eminescu. 

Câtă vreme aceşti mari scriitori figurează în programa şcolară, un document esenţial care stabileşte conţinutul învăţământului- domnişoara Tunegaru trebuia să ştie lucrul acesta de la cursurile din cadrul unei discipline care pe vremea mea se numea Pedagogie-, predarea lor nu este plebiscitară, aleatorie, la bunăvoinţa oricărui profesor. Este obligatorie. Profesoara Tunegaru avea însă libertatea de a identifica acele metode prin care să-i facă pe aceşti scriitori mai agreabili. 

Domnişoara Tunegaru mai trebuia să ştie că un semi-adevăr înseamnă o jumătate de minciună. Iar jurnaliştii de la Hotnews aveau obligaţia să verifice mai bine ştirea înainte din a face din Cristina Tunegaru, fie şi numai pentru câteva ore, un fel de a doua Doina Cornea.