„Clase Zero...învăţământ zero?”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dragi cititori, mă gândesc de câteva zile de când este povestea asta cu clasa zero cum aş reacţiona eu să-mi spună mama că mă duce la „ZERO”.

Cu mintea de acum aş putea înţelege că „de la Zero” nu-i chiar aşa de rău, dar un „pitic” care îşi doreşte să fie primul mereu sincer nu ştiu ce gândeşte despre acest „Zero”. Trecând peste denumirea deloc inspirată aş zice, să mergem mai departe la locul lui „Zero”: în şcoli sau în grădiniţe. Atâtea întrebări de parcă am avea şcoli şi grădiniţie la discreţie, dar ştim bine că nu-i aşa, avem un mare deficit atât în cazul şcolilor, cât şi al grădiniţelor.

M-am tot întrebat cum ar fi „politically correct” să vorbesc despre această situaţie legată de unele propuneri privind clasa „Zero” şi am decis că cel mai corect este să-mi spun foarte clar părerea ca psiholog dar şi ca director de Federaţie în domeniul protecţiei drepturilor copilului.

Prin urmare, ideea de a schimba din nou partea cu debutul şcolarizării ar duce la o şi mai mare bulversare a părinţilor, unităţilor de învăţământ şi mai ales a copiilor. Nu ştiu care este justificarea reală a unei schimbări dar sper că în ţara noastră există oameni înţelepţi care fac schimbări documentate şi nu schimbă doar ca să facă altfel decât au făcut cei dinainte. Ar fi poate mult mai înţelept să se ajungă la o ameliorare a condiţiilor în şcoli pentu clasele zero, decât să fie mutate la grădiniţă.

Un argument pentru menţinerea prevederillor deja existente este faptul că atât părinţii, cât şi copiii au nevoie de o stabilitate, întreaga societate are nevoie de o perioadă mult mai stabilă şi de o perioadă mai suportivă, mai echilibrată.

Copil de 5-6 ani este într-o perioadă de adaptarea şi de învăţare, este o periodă foarte importană în care acumulează cunoştinţe şi se formează capacităţi psihice de bază care sunt deosebit de semnificative pentru următoarele etape, pentru viitorul profesional, chiar pentru toată viaţa. Adaptarea la mediul şcolar implică anumite modificări (modificări în programul zilnic, adaptarea la programul şi tipurile de activităţi şcolare, schimbarea educatorului) şi dacă copilul are un an de tranziţie între grădiniţă şi şcoală acest lucru îi poate fi util. Cu alte cuvinte, dacă clasa zero este amplasată în şcoală copilul are şansa de a se adapta fizic la spaţiul şcolar: la clase, la curtea şcolii, la copiii din curtea şcolii, la ideea de a fi şcolar, cu toate că metodele de predare-învăţare vor fi cele caracteristice învăţământului preşcolar: jocuri, activităţi de scurtă durată etc; dacă clasa zero va fi în grădiniţă nu văd de ce nu-i spune pur şi simplu grupa pregătitoare, deoarece copilul tot la „grădi” e.

Această perioadă de vârstă prezintă caracteristici importante şi progrese esenţiale în dezvoltarea psihică a copilului, ar fi foarte important să-i dăm copilului şansa de a-şi dezvolta competenţe care îl vor ajuta în următoarea perioadă. Aş zice că este mult mai important să avem un curriculum adaptat acestei clase zero, profesori sau educatori bine formaţi pentru această clasă de tranziţie, de adaptare şi mai ales spaţii adaptate. Prin urmare, principala preocupare ar trebui să fie dotarea sălilor de calsă, scrierea programei şi a curriculum-ului şi formarea cadrelor didactice.

Una dintre mămicile cu care am vorbit îmi spunea că cei mici, cei de la clasele zero nu ies în pauză pentru că sunt prea mici şi cei de clasele a IV-a i-ar putea agresa.

Alţi părinţi mi-au spus că „piticii” nu pot să se urce singuri pe scaunul din clasă. Ca să nu mai spun că nu s-a înţeles corect rolul acestor clase şi copilaşii sunt ţinuţi în bănci 40-50 de minute, ceea ce mi se pare exagerat pentru un copil care de-abia se obişnuieşte cu programul şcolar. Metodele de predare nu sunt încă adaptate la nevoile copilului şi mai ales la nivelul de dezvoltare a copilului. La 5-6 ani copilul are nevoie să se joace, să se mişte prin clasă, să iasă la WC când are nevoie, să vorbească neîntrebat şi nu poate să stea în bancă 40 de minute sau 50 de minute.

Dacă ne dorim copii echilibraţi, bine dezvoltaţi, performanţe şcolare, atunci este foarte important să le oferim condiţii de dezvoltare. A lăsa părinţii să decidă dacă vor la grădiniţă sau la şcoală clasele zero mi se pare o „pasare a mingii”, o trecere a responsabilităţii de la stat către familie. Aş vrea să precizez că părinţii nu sunt la fel de implicaţi când este vorba despre programă, curriculum, program şcolar etc. Părinţii ar trebui să poate să-şi ducă copiii în locuri sigure, bine dezvoltate şi să contribuie la stat pentru dezvoltarea unor sisteme de învăţământ performante, iar statul are datoria să asigure tuturor copiilor dreptul la educatie si timp liber. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite