Apartenenţa la valorile şcolii sau fidelitate faţă de non-valorile PSD?

Nu ştiu câte cărţi cu dedicaţie pentru personajul straniu, deopotrivă şi comic, şi tragic, şi derizoriu, şi clovnesc, şi de râs, şi de plâns, care ocupă biroul ministrului Educaţiei Naţionale, s-au strâns cu ocazia acţiunii civice, fără precedent, de marţi.

De fapt, nu numărul volumelor are importanţă, ci faptul că, de când există în România guverne şi funcţionează, cel puţin pe hârtie, un minister al şcolii, nici un înalt demnitar, nici un ministru al Instrucţiunii publice nu a mai avut parte de o asemenea drastică punere la punct.

Acţiunea civică de marţi are o valoare mult mai mare decât orice moţiune simplă depusă în Parlament de o formaţiune politică din Opoziţie ce ar viza slaba, incalificabila prestaţie publică a încă ministrului Liviu Marian Pop. Ea înseamnă mult mai mult chiar decât o moţiune de cenzură, reuşită, la adresa întregului guvern PSD-ALDE, fiindcă marea majoritate a celorlaltor pretinse excelenţe sunt cam tot la fel de prost, de firav şcolite, de agramate cum este dl. Pop. Mai toţi componenţii guvernului Tudose, începând cu premierul, au terminat şcoli rapide, concentrate, pe puncte, fără valoare, au căpătat diplome fără acoperire în ştiinţă de carte, s-au dedat la plagiate. Tudose, Dragnea, Olguţa, Mişa, Bodog, Daea,Carmen Dan sunt toţi o apă şi-un pământ în ceea ce priveşte şcoala şi pregătirea în vreo meserie.

Fireşte, respectivii nu sunt nici primii, nici ultimii miniştrii agramaţi, pe seama cărora se fac ironii şi se pun glume. Lista începe cu nemuritorul Zăroni şi continuă cu Postelnicu, Gâdea, Spornic. Însă niciodată, până marţea trecută, un ministru nu a fost în asemenea chip pus la zid de societatea civilă. De cei care îi plătesc, de fapt, salariul, de cei care plătesc pentru serviciul public numit educaţie. Doar însăşi guriţa d-lui ministru a scăpat păsărica referitoare la faptul că pentru educaţie nu plătesc elevii, însă plătesc cu vârf şi îndesat părinţii. 

Oamenii aceia care s-au dus marţi să-i dea o carte numitului Pop Marian Liviu i-au spus de fapt în faţă insului cu respectivul nume că nu mai au nici cea mai mică urmă de încredere în serviciile lui. Că îl desconsideră. Că orice zi în plus pe care el o petrece în fruntea Educaţiei reprezintă un afront la adresa cetăţenilor României.

Firesc ar fi fost, dacă dl. Pop ar fi avut cea mai mică urmă de demnitate, de respect faţă de sine, dar şi faţă de cetăţenii ţării, dacă ar nutri vreo urmă de respect măcar pentru propria lui diplomă de profesor de Matematică să îşi fi dat demisia chiar în momentul în care primul donator şi-a făcut apariţia. Nu, nu a făcut-o. L-au oprit dorinţa de parvenire şi disciplina de partid. Grija pentru propriul lui viitor politic.

Săptămâna trecută, am văzut-o la Televiziunea Digi 24, pe doamna Ecaterina Andronescu extrem de încurcată atunci când a fost solicitată să-şi spună părerea despre dl. Liviu Pop.Confruntată cu infracţiunile la adresa limbii române comise zilnic de actualul ministru, doamna Andronescu a îngăimat: Dl. Pop este profesor de Matematică. Da, dar înainte de a fi fost admis la Facultate, dl. Pop a susţinut examenul de Bacalaureat. Cum l-o fi luat, cât de serios a fost acel examen? Câtă încredere vor avea în viitor părinţii, elevii şi profesorii în posibilele examene naţionale organizate sub coordonarea d-lui Pop? 

Şi, pe urmă, vă întreb pe dumneavoastră, stimată doamnă Andronescu, şi poate îi transmiteţi întrebarea şi colegului dvs. de partid Pop, ce este mai important - apartenenţa la şcoală sau fidelitatea faţă de PSD şi abuzurile sale? Slugărnicie care-ţi aduce un post cu care te-a miluit partidul, în totalul dispreţ faţă de elevi, părinţi, profesori.