În căutarea şcolarilor pierduţi: „Şcoala continuă şi la maturitate!“ – un adevăr redescoperit şi la Fulga
0
„Şcoala porneşte de la primele litere şi continuă până la maturitate! Ce credeţi, aşa e? Ce spui, Laura?” – întreabă învăţătoarea, reluând imaginea trimisă de videoproiector. Din bancă, Laura trimite un răspuns ca un fascicul de lumină – „pentru că tot timpu’ avem de învăţat... că aşa putem să trăim mai bine... că şcoala e o prioritate...“
Eleva Maria Dumitrache, pe care lumea o ştie de Laura, care are 35 de ani, patru copii, din care trei la şcoală şi care tomai a terminat clasa a 4-a, explică ce a vrut să spună prin acest ”prioritar”: ”adică mergi pe un drum important”.
Suntem în sala de ştiinţe ”Thomas Edison”, din Şcoala de ţară “Laurenţiu Fulga”, din Fulga (Prahova) unde pe un perete e o planşă care prezintă ”Piramida nevoilor individuale”, alături de o altă planşă cu ”Etapele şi ciclurile de pregătire în scopul formării profesionale”. Aici, în primăvară, s-au ţinut lecţiile din cadrul proiectului ”Cu mic, cu mare, din nou la şcoală” pentru adulţii care au dorit să-şi completeze sau să înceapă ciclul primar.
Unui romancier – să-l luăm, spre exemplu, pe autorul ”Fascinaţiei”, Laurenţiu Ionescu, cunoscut ca Laurenţiu Fulga – i-ar fi luat puţină vreme să construiască verosimilitatea unei scene precum cea de mai sus. Unei vieţi însă, care nu trebuie să-şi justifice în vreun fel scenariul, i-a luat mai bine de 25 de ani să facă un om să-nţeleagă că drumul capătă prioritate când ai şcoală.
Pentru Laura, ca şi pentru ceilalţi 23 de colegi reîntorşi acum, la maturitate, să descopere primele litere, drumul e la fel de sinuos ca înainte, nu ştii unde te poartă. Dar începe să semene a drum. Ar putea să le ducă undeva unde ”să se poată angaja”, cum zice Mariana Dragomir. La 42 de ani, Mariana se bucură că poate să le spună celor patru copii că are ”clasa întâi”. Femeile ar vrea la fabrica de textile care s-a deschis în comună, dar ştiu că, şi pentru asta, ar trebui să mai facă un efort de câteva clase. Multe au depus cereri să continue cu programul a doua şansă de la minister, chiar dacă ştiu că nu vor mai primi bursele lunare ca până acum.
Foto: Mihaela Ene, directoarea Şcolii Gimnaziale din Fulga
”Avem acum necesarul minim de cereri ca să ni se aprobe de la buget acest program, ar fi prima dată la noi”, spune Mihaela Ene, tânăra directoare a şcolii. Este unul din avantajele proiectului „Cu mic, cu mare, din nou la şcoală” – faptul că i-a stimulat pe adulţi să vrea să meargă mai departe. Şi mai e un avantaj, spune Mihaela Ene – le-a dat învăţăceilor subiecte noi la care să se gândească. ”Pentru că am avut şi câteva cursuri extra-curriculare, în care le vorbeam şi de alimentaţie sănătoasă, de igienă, de cum să aplaneze confictele de acasă etc. Le vedeam pe femei cum, înainte să vină la şcoală, se întâlneau la o cafea şi discutau acum şi despre temele copiilor, că i-au pus să scrie ... socializau altfel, era deja o altă atmosferă”.
O elevă avea peste 40 de ani, alta a venit însărcinată la cursuri, alta ştie ce înseamnă prioritar, un bărbat a venit să facă prima clasă (că nevastă-sa avea opt), au venit 20 de romi din Fulga de Jos şi patru români din Fulga de Sus ... şi aşa s-a făcut o clasă.
Iar când învăţătoarea Florina Vişan i-a pus să citească propoziţia ”Îmi iubesc şcoala natală”, copiii au fost de acord, ”pentru că aici venim să ne-ntâlnim colegii”!
La plecare, mai dau de o planşă pusă de directoarea Mihaela Ene (36 de ani, de 10 ani la conducerea şcolii), care este profesoară de română şi ţine cercul de lectură din şcoală: ”Decalogul cititorului”, reprodus după un scriitor francez contemporan. La punctul şase, e trecut ”dreptul la bovarism”.
text de C. Ştefan
În alte cuvinte
Daniela Vişoianu, reprezentantă a Asociaţiei C4C – Communication for Community şi preşedintă a Coaliţiei pentru Educaţie:
Avem o datorie faţă de aceşti oameni
<<Proiectul ”Cu mic, cu mare, din nou la şcoală” a lucrat, în primul rând, prin intermediul mediatorilor sociali, a învăţătorilor şi directorilor, cărora le mulţumesc încă o dată pentru devotamentul lor. Realmente, s-au mobilizat pentru a le da încredere oamenilor să revină la şcoală. Nu e simplu să te-ntorci la şcoală după 10, poate chiar 20 de ani de absenţă, într-o şcoală unde copilul tău este poate cu o clasă peste tine. Faci acest pas doar dacă îl ai alături pe cel din comunitatea ta, care te cunoaşte şi înţelege ”situaţia ta”. Abandonul este determinat, practic, de câţiva factori, dar fiecare vrea să creadă că are are o justificare mai solidă decât celălalt pentru care n-a mai mers la şcoală.
De partea cealaltă, ajutorul dat de şcoală, prin cadrele didactice şi mediatori, n-a funcţionat cu adevărat decât acolo unde, de la inspectorat până la învăţător, a existat conştiinţa că responsabilitatea pentru pierderea şcolarului respectiv nu e doar a acestuia, ci şi a sistemului în sine. Altfel spus, fiecare are o datorie să-l readucă în sistem pe şcolarul pierdut.>>
Acest articol face parte din campania “În căutarea şcolarilor pierduţi”, derulată în cadrul proiectului “Cu mic, cu mare, din nou la şcoală”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 “Investeşte în Oameni” şi implementat de către Asociaţia C4C - Communication for Community şi Inspectoratele Şcolare din judeţele Călăraşi, Gorj şi Prahova. Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa www.c4c.ro şi www.fonduri-ue.ro .
Alte articole similare:
De Ziua Educaţiei, ce sărbătorim şi pe cine?
În căutarea şcolarilor pierduţi: „Grădinuţa“ de la Săruleşti
În căutarea şcolarilor pierduţi: “Doamne, aş vrea să-mi ajut copilul la lecţii, dar nu pot!”
Se încarcă comentariile...
