FOTO Redevenţa pe care statul român o va încasa pentru proiectul minier de la Roşia Montană a fost majorată la 6%. La cât se ridică redevenţele în alte ţări
0
Executivul a avizat proiectul de lege privind exploatarea minereurilor de aur şi argint de la Roşia Montană, judeţul Alba. Odată cu demararea lucrărilor, România se va transforma în cel mai mare producător de aur al Uniunii Europene.
Exploatarea aurului la Roşia Montană intră în linie dreaptă, după ce Guvernul a adoptat acum două zile proiectul de lege ce reglementează exploatarea minereurilor, deblocând investiţiile îngheţate de mai bine de 15 ani.
Statul a obţinut mai multe concesii, dar şi-a asumat şi o serie de obligaţii. Potrivit noului acord, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) va transfera cu titlu gratuit statului o cotă de 5,69%, ajungând la 25% din acţiuni, în timp ce redevenţa minieră va fi de 6%, faţă de 4% cât este în cazul celorlalte companii miniere, cu opţiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură.
„Faptul că intrăm în linie dreaptă pentru autorizarea proiectului, după şapte ani de la începerea evaluării lui de către statul român, nu poate decât să ne bucure, pentru că acest proiect are potenţialul de a relansa o întreagă ramură industrială, care poate genera zeci de mii de locuri de muncă, atât de necesare în România“, a declarat, pentru „Adevărul”, Cătălin Hosu, purtătorul de cuvânt al RMGC.
UTILITATE PUBLICĂ
Legea mai prevede declararea proiectului ca fiind de utilitate publică şi de interes naţional deosebit. Mai exact, locuitorii care nu doresc să-şi vândă proprietăţile ar putea fi expropriaţi în baza interesului public, iar anumite părţi din patrimoniu, precum o serie de tuneluri istorice, pot fi declasate.
Exploatarea ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, potrivit unui draft al proiectului, prezentat de Mediafax.
OBLIGAŢIILE ŞI BENEFICIILE ROMÂNIEI
Conform draftului citat, participaţia statului va creşte la 25% în două etape, ambele condiţionate de îndeplinirea cumulativă de către autorităţile române a mai multor obligaţii, precum acordul de mediu şi primirea autorizaţiilor.
Draftul mai menţionează că proiectul Roşia Montană va genera pentru bugetul de stat şi cele locale un total de 2,3 miliarde de dolari la un preţ de 1.200 de dolari pe uncia de aur. Beneficiile totale estimate pentru România ar fi de 5,2 miliarde de dolari. Aproximativ 300 de tone de aur şi circa 1.500 de tone de argint ar urma să fie extrase.
Proiectul Roşia Montană are o serie de susţinători la cel mai înalt nivel, preşedintele Traian Băsescu militând de mai mulţi ani pentru demararea acestuia. De asemenea, şi premierul Victor Ponta este acum pentru realizarea proiectului, deşi era împotrivă atunci când era în opoziţie. De partea cealaltă, exploatarea are şi critici, precum Academia Română sau o serie de organizaţii non-profit care afirmă că statul va primi prea puţini bani faţă de valoarea aurului la cotaţiile actuale, iar riscurile de mediu sunt prea mari.
Între timp, uncia de aur a urcat de la 900 de dolari în 2009 la 1.700 de dolari anul trecut, pentru ca acum să scadă la 1.400. În urma începerii exploatării, România va ajunge cel mai mare producător de aur din Uniunea Europeană. În acest moment, Finlanda extrage 6 tone pe an, iar Suedia 5 tone. România ar fi lider, cu 13 tone produse pe an.
Cât sunt redevenţele în alte ţări
Statul român a obţinut pentru proiectul Roşia Montană o redevenţă de 6%, faţă de 4%, cât se aplică altor companii miniere. În decembrie 2011 însă, Cabinetul Boc adopta o ordonanţă de urgenţă care dubla valoarea redevenţei de la 4% la 8% pentru aur, argint şi platină. Dar aceasta nu a mai ajuns la Monitorul Oficial, nefiind publicată niciodată „din motive administrative“.
Ulterior, Guvernul Boc a căzut, ca şi Cabinetul Ungureanu, astfel că, în legislaţie, redevenţa a rămas la nivelul anterior de 4%. „Acum, redevenţa de 6% este printre cele mai ridicate din Europa şi din lume“, a afirmat Cătălin Hosu, purtătorul de cuvânt al RMGC.
Finlanda şi Suedia percep între 0% şi 2%, în vreme ce Rusia solicită o redevenţă de 6%. Australia are o redevenţă variabilă, cuprinsă între 0% şi 2,5%, în Brazilia se situează la 1%, iar Chile cere o taxă situată între 0% şi 14%, potrivit unui raport realizat de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers în 2012. China are un sistem în care ia între 5 şi 7 yuani (0,6 – 0,85 euro) pe tonă drept taxă pe resurse, între 0,5% şi 4% ca o compensare, plus o serie de sume percepute pentru drepturile de explorare şi exploatare. În Africa, Congo şi Ghana au redevenţe de 5%, iar în Republica Democrată Congo se ridică la 2,5%.
În Tanzania, redevenţa este de 4%, pe când în Africa de Sud se ridică între 0,5% şi 5%. Din Asia, în India se ridică la 2%, plus o anumită sumă, în vreme ce investitorii din Indonezia plătesc 3,75%. Kazahstanul percepe, la rândul său, o taxă de extracţie de 5%.
În Peru există o redevenţă între 1% şi 12%, o taxă specială de minerit între 2% şi 8,4% şi o contribuţie specială pentru minerit, cifrată între 4% şi 13,12%. SUA percep, într-un sistem complicat, între 2% şi 5%.
Proiectul minier este blocat de mai bine de 15 ani
Istoria proiectului începe în 1997, când este creată compania Euro Gold Resources, în care acţionari sunt Gabriel Resources şi societatea de stat Minvest Deva. Aceasta îşi schimă apoi, în anul 2000, numele în Roşia Montană Gold Corporation. Anul 1999 marchează obţinerea licenţei pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint de la Roşia Montană. Luna aprilie a anului 2002 marchează finalizarea Planului de Urbanism General al comunei Roşia Montană, care include şi proiectul minier. Tot atunci este finalizat şi Planul de Urbanism Zonal pentru zona industrială.
Între timp, o serie de documente au fost atacate în instanţă, iar altele au expirat. Din 2002 până în 2008, RMGC cumpără proprietăţi în zona proiectului. În 2006 încetează exploatarea statului, din cauza neîndeplinirii condiţiilor de mediu şi a costurilor foarte ridicate. În 2007, compania începe lucrările la cartierul Recea din Alba Iulia, unde sunt mutate familiile din zona de dezvoltare. Tot în 2007, societatea depune la Ministerul Mediului studiul privind evaluarea impactului asupra mediului. Comisia de analiză tehnică nu a anunţat până acum niciun verdict.
Se încarcă comentariile...
