Ultimele evoluţii de pe acest „front” au dat naştere la foarte multe întrebări şi speculaţii. Ce efecte va avea asupra producţiei offshore decizia Ungariei de a bloca prelungirea până în Austria a gazoductului BRUA? Va conduce spre o creştere a preţurilor pentru consumul casnic decizia ANRM de a stabili ca referinţă preţul la care se tranzacţionează gazul în hubul din Baumgarten? Ce potenţial are exploatarea de hidrocarburi din Marea Neagră şi de ce preferă producătorii piaţa internă, în detrimentul importurilor? Cine este responsabil pentru racordarea la reţelele de gaze naturale a gospodăriilor care nu au acces la această soluţie de energie?

Am vrut să aflu şi punctul de vedere al reprezentanţilor producătorilor, aşa că am vorbit, în acest sens, cu Harald Kraft, preşedintele ROPEPCA (Asociaţia Română a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră).

Sunt convins că o mare parte din gazele din Marea Neagră va rămâne în România. Reţeaua de distribuţie de gaze din România trebuie să se extindă. Asta e treaba primarilor şi a furnizorilor.

Adevărul: Există această temere generată în spaţiul public că vin două companii străine care vor să exploateze gazul şi să ne lase fără el. Până la urmă, este sau nu piaţa internă prima opţiune pentru producătorii din Marea Neagră? Care este potenţialul şi care este argumentul economic pentru această alegere?

Harald Kraft: Este mult mai profitabilă piaţa internă! Ea va fi întotdeauna preferată de toţi producătorii. Să luăm ca exemplu că vrem să exportăm gazul natural în Europa de Vest. Păi, există un tarif de transport, care va mânca din profit. Din acest motiv, piaţa internă va fi întotdeauna prima opţiune pentru un producător. Exportul se face numai dacă nu există altă soluţie sau dacă piaţa externă este mai atractivă. În prezent, nu vedem acest lucru, dar dacă producţia din Marea Neagră nu va putea fi absorbită 100% de piaţa internă... Mai luaţi în considerare că avem şi o producţie onshore în declin, chiar dacă s-a mai atenuat, datorită investiţiilor. Putem să mai producem încă 20 de ani gazele din onshore. Sunt convins, însă, că, pentru producători, piaţa internă va fi preferată. 

Adevărul: Care este potenţialul pentru piaţa internă?

Harald Kraft: Este greu de estimat. Totul ţine de capacitatea de creştere a consumului. În prezent, avem o producţie de aproximativ 11 miliarde de metri cubi şi un consum de 11.5 miliarde. Am importat foarte puţin în ultimul an. Sperăm să crească substanţial consumul în România.

Adevărul: Şi ce ar trebui să facă statul român pentru a creşte consumul de gaze naturale, şi mă gândesc aici atât la consumul casnic cât şi la cel industrial?...
Harald Kraft: Avem două efecte. Pe de-o parte, reţeaua de distribuţie de gaze trebuie să se extindă. Pe de altă parte, avem eficienţa energetică. Dacă locuinţele sunt mai bine izolate, va scădea consumul individual. Aceste două componente trebuie să fie în echilibru. Consumul poate să mai crească şi graţie dezvoltării economice. Consumatorii foarte mari au fost cei din industria de îngrăşăminte, iar în prezent mai sunt doar doi. 


Aproximativ 2.5 milioane de gospodării din România nu sunt racordate la reţeaua de gaze naturale. În acest timp, guvernele României au tot amânat legea privind venitul minim de reinserţie socială care ajută la identificarea consumatorului vulnerabil şi la ţintirea segmentului de populaţie care are nevoie de ajutoare pentru încălzire. Guvernul PSD-ALDE a amânat legea pentru 2019.

Adevărul: În România există un număr foarte mare de locuinţe care nu sunt conectate la reţelele de gaze. În acelaşi timp, investiţia din Marea Neagră este asociată de foarte multe voci cu exportul. Au existat discuţii între producători şi statul român în ideea în care, ok, dacă prima opţiune este piaţa românească, cum se poate pregăti statul pentru momentul producţiei, pentru a absorbi cât mai mult din cantitatea extrasă din Marea Neagră?

Harald Kraft: Eu sunt convins că o mare parte din gazele din Marea Neagră vor rămâne în România. Dacă  este să mă refer la exemplul dumneavoastră, aceste locuinţe, cele mai multe, sunt în zona rurală. La mijloc este, însă, o chestiune de rentabilitate. Să faci o reţea de distribuţie pentru 15 sau 20 de case s-ar putea să nu fie viabil economic. Doar că asta nu este treaba producătorilor. Aici este treaba furnizorilor. 

Adevărul: Puteţi detalia?

Harald Kraft: Păi, ei sunt cei care dezvoltă reţeaua. Hai să o luăm altfel. Dacă doriţi să racordaţi un sat la sistemul naţional de transport pentru distribuţie, primarii, Unităţile Administrativ-Teritoriale trebuie să elaboreze un studiu de fezabilitate care să demonstreze că este rentabil, chiar dacă adevărul sună foarte dur. Iniţiativa trebuie să pornească de la primari, în forma agreată de ANRE. Apoi, acest studiu va fi înaintat la Ministerul Energiei, pentru aviz. Dacă primeşte aviz, atunci se demarează o licitaţie publică la care vor fi invitate firmele interesate să depună oferte de a dezvolta reţeaua de distribuţie. Dacă proiectul nu este viabil economic, nu va veni nimeni!

Existenţa rafinăriilor care să prelucreze gazul natural produs din Marea Neagră ar fi atât în interesul României cât şi al producătorilor.

Adevărul: Investiţia din Marea Neagră ar putea determina scăderea preţului la gaz pentru consumatorii casnici?

Harald Kraft: Piaţa va hotărî asta. Acolo unde este mai multă concurenţă, da, preţul scade. Ideal pentru ţară ar fi să exportăm gazele prelucrate. Am avea nişte consumatori industriali mari la ţărmul Mării Negre. Mă gândesc la industria chimică, la petrochimie, îngrăşăminte... Existenţa rafinăriilor care să prelucreze gazul natural produs din Marea Neagră ar fi în interesul României. Şi producătorii ar îmbrăţişa această soluţie. 

Adevărul: Oamenii se întreabă cum de am ajuns noi, din prima ţară din lume care a extras petrol, să ne trezim că vin nişte companii străine să facă asta la noi în ţară? Ce a pierdut România în aceşti ani şi ce ar putea învăţa din know-how-ul cu care vor veni aceste companii?

Harald Kraft: Trebuie să facem o mică diferenţiere. România are know how în producţia offshore, dar la o adâncime mică. Dacă vorbim despre proiectul Exxon, adâncimea apei la care se face producţia este foarte mare. Sunt peste 1000 de metri. Sunt doar 6-7 companii la nivel mondial care au această experienţă şi competenţă. Este foarte complicat şi foarte scump.  

Adevărul: Costul ridicat al investiţiei nu se va reflecta şi în preţ?

Harald Kraft: Da, va fi mare costul, dar trebuie să luăm în calcul că şi producţia va fi mare. În acest caz, preţul specific pentru mia de metri cubi va fi rezonabil. Nu va fi mic, nu va fi ieftin, dar va fi rezonabil.

Procedura europeană spune aşa: dacă nu folosiţi capacitatea pentru care aţi contractat, o veţi pierde şi altcineva o poate prelua.

Adevărul: A stârnit multă rumoare vestea că două posibile firme maghiare au rezervat capacitatea pe interconectorul Horia – Csanadpalota. Producătorii din Marea Neagră au participat la licitaţia pentru rezervarea de capacitate pe această rută?

Harald Kraft: Da, au participat. Dar vreau să vă spun că Transgaz a acţionat 100% corect. A aplicat legislaţia românească şi cea europeană. A fost o procedură normală pe plan internaţional. Cele două firme maghiare au făcut oferta cea mai bună. A fost un proces foarte transparent. Transgaz a făcut o treabă foarte bună iar cele două firme maghiare au depus cea mai bună ofertă. Din păcate, în prezent, BRUA se termină la graniţa cu Ungaria. În acest caz, dacă vor ajunge gazele în Ungaria, cele două firme vor avea un anumit avantaj. Nu ar fi bine dacă BRUA nu s-ar extinde până în Austria, spre Baumgarten, acolo unde avem conexiune cu piaţa din Europa de Vest. Dar, sa ne reamintim ca nu trăim, însă, pe o insulă izolată, ci trăim într-o piaţă comună. 

Adevărul:  A existat vreo negociere între companiile producătoare din Marea Neagră şi aceste două companii pentru vânzarea de gaze naturale?

Harald Kraft: Nu ştiu. Trebuie să-i întrebaţi pe producători.

Adevărul: Reformulez. Dacă aceste firme maghiare nu vor reuşi să încheie contracte cu producătorii pentru resursa de gaze, ce se va întâmpla?

Harald Kraft: Procedura europeană spune aşa: dacă nu folosiţi capacitatea pentru care aţi contractat, o veţi pierde şi altcineva o poate prelua. Dacă nu o folosiţi, se va relua licitaţia pentru alte firme interesate. Eu am rămas surprins când am văzut televiziunile atacând Transgaz. Compania a acţionat absolut corect. A avut un comportament solid, internaţional şi transparent.

Nu este exclus să asistăm la o creştere a preţului la gazele naturale după ce ANRM a decis ca preţ de referinţă tranzacţiile din hubul din Baumgarten!

Adevărul: Stabilirea preţului de referinţă al gazelor în raport cu cele din hubul din Baumgarten vine după ce proiectul Legii Redevenţelor stabilea ca referinţă oscilaţia preţului la ţiţei în stabilirea preţului la gaz şi cotaţiile de pe Bursa OPCOM, acolo unde nu s-a tranzacţionat, de fapt, nicio moleculă de gaz. Până la urmă, nu a fost o soluţie mai bună varianta la care s-a ajuns?

Harald Kraft: Orice taxă trebuie să se plătească la nivel realizat, nu la un venit fictiv, calculat. Şi la salariu este la fel. Nu plătim taxe pentru un salariu de referinţă, ci la cel real. Din această cauză, noi, producătorii, suntem absolut împotrivă să folosim un preţ de referinţă care rezultă din tranzacţiile din străinătate. Noi nu avem o legătură cu Baumgarten, în prezent. Un hub este un loc de tranzacţionare pentru traderi. Asta înseamnă că acelaşi volum de gaz este tranzacţionat de mai multe ori iar asta va avea un impact pe preţ. Într-un hub de gaze, preţul include şi tariful de intrare în sistemul de transport şi tariful de transport. De ce trebuie să plătim redevenţa în baza unui tarif de transport din Austria? Apoi, ANRM nu a luat în calcul preţul pentru ziua următoare. În niciun caz nu poate să fie o referinţă. 

Adevărul: De ce spuneţi asta?

Harald Kraft: Un producător are interesul să aibă contracte pe termen lung. Dacă vă uitaţi pe Bursa Română de Mărfuri, veţi vedea că nişte furnizori mari au cumpărat contracte pe termen lung până la 31 martie 2019. Poate vă amintiţi în urmă cu un an, când preţul energiei electrice a explodat la bursă (n.r. OPCOM). A avut loc pe piaţa pentru ziua următoare, care este un mediu foarte volatil. Nu reprezintă realitatea pieţei.

Numirea conducerii ANRM a fost unul dintre motivele de dispută dintre fostul premier Mihai Tudose şi liderul PSD Liviu Dragnea

Adevărul: Cu cei de la ANRM aţi mai avut discuţii după această decizie?

Harald Kraft: Da, iar ei au înţeles că nu suntem mulţumiţi de modul în care stabilesc preţul de referinţă. Continuăm discuţiile să ajungem la o soluţie mai potrivită. Din punctul nostru de vedere, cea mai normală ar fi să plătim redevenţele la venitul realizat. Dacă statul insistă un preţ de referinţă, el ar trebui să fie calculat în conformitate cu piaţa din România, iar cea mai bună variantă ar fi cel de la BRM, pentru că toate datele sunt transparente. S-au tranzacţionat anul trecut 66 de milioane de Mwh, este mai mult de jumătate din consumul ţării. Avem o referinţă internă foarte bună.  

Adevărul: Dacă lucrurile rămân aşa, credeţi că această schimbare va conduce către creşterea preţurilor la gaze pentru consumatorul casnic pe plan intern?

Harald Kraft: Nu este exclus! Pe BRM, Engie a cumpărat cu 77 de lei/MWh. Asta înseamnă 16,7 euro. Dacă ne uităm pe bursa din Baumgarten, cotaţiile pentru mai 2018 sunt 18,9 euro. 

Adevărul: Spuneţi că sunt premize ca preţul de producţie să urce în România, pentru a se alinia la preţul de referinţă de pe piaţa din Baumgarten? Adică, ţinând cont de modul în care ANRE stabileşte preţul pentru consumatorii casnici, ne putem trezi cu presiuni din partea furnizorilor ca această autoritate să mărească preţul final?

Harald Kraft: Sigur! Pentru că şi furnizorul va dori să îşi apere profitul. 

Adevărul: Dar statul român a luat această decizie pentru a mări suma de bani colectată din redevenţe, corect?

Harald Kraft: Nu este exclus! Evident, statul va beneficia de o redevenţă mai mare. 

Adevărul: Cunoaşteţi informaţii despre existenţa unui proiect de reorganizare a ANRM?

Harald Kraft: Instituţia ne-a anunţat că, în Parlament, se va iniţia un proiect de reformare a ANRM. Agenţia se va transforma dintr-o instituţie aflată în subordinea Secretariatului General al Guvernului într-o autoritate cu un control mai mare, o putere mai mare, cu o organigramă mai mare şi cu mai mulţi angajaţi în teritoriu. Va fi plasată sub controlul direct al Parlamentului, la fel ca ASF şi ANRE. Noi salutăm asta. În momentul de faţă, ANRM este doar un corp subordonat SGG.

Adevărul:  Nu credeţi că această autoritate va fi fragilă în faţa influenţelor politice?

Harald Kraft: Ea deja este fragilă politic. Sub autoritatea Parlamentului, se va respecta configuraţia votului popular. Fiind în subordonarea directă a Guvernului, este limpede că este subordonată majorităţii care susţine Executivul la un moment dat. În subordonarea Parlamentului, numirile vor trebui respectate algoritmul politic de formare a Parlamentului.

Operatorii s-au conformat legii şi au plătit maximul dintre preţul de referinţă şi preţul efectiv realizat pe piaţă.

Adevărul: Revenind... În România există percepţia că producătorii de petrol şi gaze plătesc cele mai mici redevenţe din Uniunea Europeană.

Harald Kraft: În ultimul studiu Deloitte, putem observa că România este în partea de sus a clasamentului. Asta fără suprataxa de 60% pe veniturile suplimentare şi fără impozitul pe cifra de afaceri în valoare de 0.5%. De fapt, statul colectează mai mulţi bani din suprataxare decât din redevenţe.  

Adevărul: Reprezentanţii Curţii de Conturi spun că modul în care ANRM a stabilit şi reglementat preţul de referinţă al gazelor naturale, luat în calculul redevenţei, „nu poate fi considerat în interesul statului român” şi că bugetul a fost prejudiciat cu 7 miliarde de lei.

Harald Kraft: Trebuie să înţelegem corect despre ce este vorba. Chiar dacă ANRM nu a elaborat o nouă metodologie de calcul, asta nu înseamnă că s-a creat un prejudiciu. Operatorii s-au conformat legii şi au plătit maximul dintre preţul de referinţă şi preţul efectiv realizat pe piaţă. Nu înţeleg cum Curtea de Conturi a putut să identifice un prejudiciu acolo unde s-a respectat legislaţia. Legea spune foarte clar că redevenţa se plăteşte la maximul dintre  preţul de referinţă şi cel realizat. Dacă am accepta idee acelui prejudiciu e ca şi cum am lua un preţ fictiv şi am calcula un prejudiciu raportat la ceva fictiv, nu la ceva real, stabilit de lege. 

Adevărul: Raportul Curţii de Conturi mai spune că „au fost constatate cazuri în care producţia de ţiţei sau gaze naturale nu a fost măsurată în mod sistematic, conform prevederilor acordurilor petroliere, şi implicit cantitatea extrasă nu a fost posibil a fi stabilită în mod real”.

Harald Kraft: Producţia este măsurată zilnic, la intrare în SNT. Fiecare producător, pentru consumul intern, trebuie să aibă un contor omologat, calibrat, care să măsoare consumul intern tehnologic. Producţia a fost, cu siguranţă, raportată. Lunar, fiecare producător trimite un raport la ANRE. Se fac şi declaraţii pe proprie răspundere şi dacă cineva raportează fals, este caz penal. 

Adevărul: Într-un proiect de lege care, acum, este la Camera Deputaţilor, există prevederea ca producţia offshore să fie exceptată de la prevederile OG6/2013 şi de la OG7/2013 prin care se instituie un impozit de 0,5% la stabilirea cifrei de afaceri companiilor producătoare de gaze naturale şi se supraimpozitează cu 60% veniturile suplimentare de pe urma producţiei. Pare că statul român s-a plasat într-o poziţie de inferioritate şi face o diferenţiere între cele două tipuri de producţie. Cum comentaţi?

Harald Kraft: Nu este corect! Noi cerem un tratament egal. De ce să avem taxe diferite?! E ca şi când cartofii din Moldova sunt taxaţi diferit faţă de cei din Dobrogea. Pe de altă parte, suprataxarea a fost considerată o măsura tranzitorie, până la liberalizarea pieţei. Acum, s-a stabilit că suprataxarea va fi permanentă. 

Adevărul: Dar, deocamdată nu avem o liberalizare a pieţei la consumatorul casnic...

Harald Kraft: Corect, dar consumul casnic reprezintă doar o treime din consumul total.

Adevărul: Pe de altă parte, este dreptul statului să impună ce impozite vrea!

Harald Kraft: Aşa este, dar trebuie să aibă şi grijă să existe un tratament egal între jucătorii de pe piaţă.

Adevărul: Deşi vreţi ca această suprataxare să fie eliminată şi pentru producţia onshore, vă reamintesc că statul român a impus aceste două impozite excepţionale atunci când preţul producţiei era la un nivel foarte scăzut. De ce să le elimine, acum, când preţul a crescut?

Harald Kraft: Da, dar vă reamintesc şi eu că aceste suprataxe au fost impuse până când piaţa va fi liberalizată. Aşa s-a zis atunci. Acum, se spune că producţia offshore să fie exceptată, dar cea onshore, nu. 

Adevărul: Argumentul oficialilor români a fost acela de a stimula investiţiile, deoarece producţia offshore nu este matură, în comparaţie cu cea din onshore.

Harald Kraft: Trebuie să luăm în considerare că, onshore, zăcămintele sunt epuizate. Industria onshore va face un efort enorm, în viitor, ca să ţină producţia la un nivel mai mare. Se investeşte cam 1 miliard de euro pe an numai în reabilitatea producţiei onshore. Altfel, ea o să scadă. De-acord, offshore-ul necesită o investiţie mare, dar şi producţia va fi pe măsură.

BRUA nu numai că este necesar, dar este şi obligatoriu!

Adevărul: În definitiv, ce ar însemna pentru România investiţia din Marea Neagră şi ce impact ar avea pentru economia ţării?

Harald Kraft: România va deveni independentă de terţi. Economia va câştiga pentru că nu va trebui să plătească pentru gazul din import. Statul va încasa o sumă consistentă din redevenţe iar firmele producătoare vor plăti impozit pe profit. Las un exemplu: cât a beneficiat Norvegia de pe urma producţiei de petrol şi gaze din Marea Nordului? Este unul dintre cele mai bogate state şi asta pentru că au găsit resurse în Marea Nordului şi pe care le-au exportat. De ce există aceste îngrijorări că România poate să devină un exportator de energie?

Adevărul: Pentru că există temerea că vom rămâne noi fără această resursă şi că vom ajunge în situaţia să devenim un importator net, în contextul în care se estimează ca producţia din zăcămintele onshore ar mai dura doar 10-12 ani.

Harald Kraft: Părerea mea este că percepţia este greşită. Aşa cum am discutat la început, piaţa internă, pentru orice producător, este cea mai atractivă.

Adevărul: Investiţia din Marea Neagră depinde de existenţa gazoductului BRUA sau este independentă de acest proiect, având conductele Tranzit I, II şi III la dispoziţie?

Harald Kraft: Din punctul meu de vedere, BRUA este necesar, dar asta este părerea mea. Nu numai că este necesar, ci şi obligatoriu.